𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 3

În timp ce povesteam despre mini vacanța noastră și fetele erau prea băgate în discuție, îmi întorc din nou privirea spre el și observ că se ridică de la masă.
Se îndreaptă spre tejghea și scoate din buzunar o bancnotă de zece dolari. Zâmbește fetei și pleacă.
Dar nu înainte de a ieși pe ușă, își întoarce privirea din nou spre mine.
Îmi trage din nou cu ochiul și iasă din cafenea.
Fetele urmăresc ceea ce se petrece și odată ce a ieșit din vizorul meu și al lor, se întorc spre mine și nu ezită să mă întrebe:
― Ema , de ce te-ai emoționat așa și de ce ești atât de roșie la față?
Îmi las capul în jos și nu scot nici un cuvânt.
―De ce mă simt atât de atrasă de un tip pe care nu îl cunosc? îmi spun singură în gând.
― Eu roșie? încerc eu totuși să le răspund.
― Nu , că eu.
― Hai Ema, am văzut amândouă cum te-ai schimbat la față.
― Offf!! Bine, bine. Recunosc că este simpatic. Atâta tot.
― Doar atât ? îmi spune Roxanne .
― Da.
― Cred că este cazul să mai adaugi și că este sexy, atrăgător și alea alea.
― Da, fie cum spui tu. Mai stăm ?
― Ca de obicei, Ema încearcă să plece atunci când știe că este prinsă.
― Prinsă cu ce ? Doar am văzut și eu un tip, mare lucru.
― Păi e mare lucru pentru că până să îl vezi abia reușeam să te facem să vorbești dar să mai și ieși.
― Nu este adevărat.
― Nu, deloc, încearcă sora mea să îmi spună.
― Hei, Daisy. Tu ții cu mine sau cu Roxanne?
Se uitau una la cealaltă și bat cinci-ul.
― Frumos.
Îmi dau ochii peste cap.
― Ema, nu este vorba că cu cine țin și nu țin , dar de data asta recunosc că Roxanne are dreptate.
De abia ai vrut să ieșim în oraș dar acum de când l-ai văzut pe „ frumușelul " acela, te-ai schimbat.
―Voi două o să mă omorâți, jur.
―Știi că te iubim amândouă , Ema . Și nu este vorba că nu ne bucurăm dar nu s-a mai întâmplat vreodată să fi atât de aprinsă după un tip.
― Nu am fost aprinsă și nu s-a întâmplat pentru că..ei bine nu știu de ce.
Poate cum am fost atâția ani cu Chad și nu am mai avut pe nimeni în afară de el.
― Iar începe cu Chad, spune sora mea.
― Daisy, a fost soțul meu.
― Da! Care acum este mort și nu mai are rost să mai discuți despre el. De ce nu înțelegi?
Pun pariu că iubita ta soacră , nici nu te-a mai căutat de atunci.
Nu spuneam nimic pentru că era adevărat. De la înmormântare, părinții lui nu m-au mai căutat și desigur în acele trei zile, mi-au amintit de fiecare dată că eu sunt vinovată.
― Ai dreptate dar totuși a fost soțul meu și este de datoria mea să mai vorbesc despre el. E ceva normal.
― Da, doar să zicem că ai dreptate dar a trecut și tu faci ce faci și tot la ei te întorci.
― Fetelor..
― Hei, gata! spune Roxanne entuziasmată. Am o idee!!
― Ce? spun eu.
Roxanne când spune că are o idee trebuie să mă aștept la ce e mai rău.
― Hei, nu spune asta.
Fără să vreau am spus cu voce tare.
― Roxanne, nu o lua în nume de rău. Și tu, Ema nu e frumos, spune Daisy care încerca să o îmbuneze pe Roxanne.
― Hai că vă purtați ca niște copile de grădiniță. Nu am spus chiar ceva ieșit din comun . Pentru că așa este. De fiecare dată când ai avut o idee, nu a fost bine.
― Te rog, poate s-a întâmplat odată să dăm de belea și aia a fost când noi aveam zece ani.
Deși eu eram mai mare ca și ele, eram prietene de când erau ele împreună la grădiniță.
Eu fiind sora cea mare trebuia să am grijă mereu de Daisy și atunci eram tot timpul împreună.
Desigur chiar și după ce au crescut , relația noastră a rămas la fel.
Eram pierdută în șirul amintirilor când Daisy mă lovește din nou peste mână.
― Au,Daisy. E deja a doua oară când faci asta.
― Pentru că nu ești atentă. La ce te mai gândești acum?
― La momentele în care eu trebuia să am grijă de voi.
Se uitau amândouă la mine și își dau ochii peste cap.
― Înceta-ți cu datul ochilor peste cap. Deja e enervat. Deci Roxanne ce idee strălucită ai de această dată?
― Ei bine. Având în vedere că tu practic îl mâncai pe „ frumușel", vorba lui Daisy, e timpul să mergem la cumpărături pentru că uite fetițo ,arăți ca naiba.
― Poftim?
Daisy nu zicea nimic pentru că știa că Roxanne are dreptate.
― Știi că eu sunt mai directă și cred că este timpul să o „îngropăm" pe vechea și plictisitoarea Ema. E timpul să devii ceea ce ai fost înainte de tot ce s-a întâmplat adică : un magnet de bărbați.
― Serios, Roxanne? Ai băut ceva mai tare decât cafeaua asta sau ți-a pus cineva ceva în ea și ai luat-o pe ulei?
― Nu, nu am băut.
― Bine și să zicem că o să devin ceea ce ai spus tu , deși este imposibil, ce legătură are cu tipul acela? Nu e ca și cum îl voi mai întâlni.
― Nu ai de unde să știi, Ema. Nu ai de unde să știi.
Îmi spunea aceste cuvinte și puteam să jur că ceva are de gând.
― Roxanne, sper că nu faci ceea ce mă gândesc eu că vei face?
― Ce? Eu nu recunosc nimic. Haide-ți să plecăm că deja e târziu.
Nu mai apuc să spun nimic pentru că deja s-au ridicat și se îndreaptă spre tejghea să plătească.
Îmi dau și eu ochii peste cap , deși le-am atenționat pe ele că nu îmi place și îmi iau geanta și merg și eu să plătesc.
Între timp mă uitam la ceas și deja era ora paisprezece . Când a și trecut timpul?