𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 33

Ajungem acasă și ne hotărâm să ne uităm la un film.
Deși era doar ora douăzeci, alegem un film de comedie.
În timp ce ne uitam amândoi la film, cu coada ochiului îl privesc.
Îmi plăcea acest sentiment și mai ales că era lângă mine. Poate că are dreptate Daisy și nu trebuie să mă gândesc că are iubită sau este căsătorit.
Pierdută în gândurile mele, Gabriel mă aduce cu picioarele pe pământ.
― La ce te gândești, Ema?
― La nimic.
― Nu cred. Privirea ta spune altceva. Deci?
― Mă gândeam doar la cum s-a petrecut tot și suntem amândoi aici.
― Nu trebuie să te mai gândești la trecut ci la prezent. Suntem aici și asta contează.
Mă sărută scurt și își întoarce privirea spre film.
Deși gândul meu era altul, încercam totuși să nu aduc în discuție despre trecutul lui. Așteptam momentul potrivit.
Îmi alung acest gând și mă concentrez asupra filmului.
Dar nu durează mult și eu cad într-un somn adânc.
Nu realizez până nu mă trezește ușor.
― Ema, trezește-te iubito.
― Mhm, șoptesc mai mult.
Fiind adormită, îi simt mâinile că îmi ridică trupul de pe canapea.
Încet cu pași mărunți, mă duce spre dormitor.
― Trebuie să fac un duș, încerc totuși să vorbesc.
― Îl faci dimineață, ești prea obosită.
Îl aprob și adorm la loc.
Prin somn aud că își dă hainele jos și se pune lângă mine. Pentru prima dată după atâta timp, simt că sunt unde trebuie, simt că el este „acasă".
Îi simt mâinile pe corpul meu și adorm într-un somn profund.
Zâmbeam în sinea mea pentru că în sfârșit sunt fericită.
Dimineața mă trezesc la pieptul lui și mâna lui îmi cuprindea talia.
Încerc cumva să mă mișc fără să îl trezesc doar să mă uit cât este ceasul.
Era doar șapte dimineața.
Pe jumătate adormită, îmi amintesc de călătoria noastră.
― Gabriel, trezește-te.
― Mhm, e prea devreme.
― La ce oră vrei să plecăm?
― Cât este ceasul?
― Șapte jumătate.
― E devreme. Hai să mai stăm puțin.
Mă sărută scurt și adoarme la loc.
Totuși eu încet încerc să mă ridic dar mâna lui mă oprește.
― Când am zis să stăm, m-am referit și la tine, iubito.
― Gabriel, e timpul să ne trezim. Avem de mers și în plus până ne pregătim.
― Hmm, bine. Dar înainte de asta lasă-mă să te sărut cum trebuie.
Nu mai apuc să răspund pentru că deja îi simt buzele și mă sărută cu foc.
Limba lui făcea dragoste cu limba mea și simțeam că iau foc. Același sentiment de fiecare dată.
În ciuda revoltei mele de a ne trezi, Gabriel nu se oprește doar la un sărut.  Fiecare sărut și atingere mă face să tremur și își mișca corpul atât de repede încât sunt lovită de un orgasm care îmi face tot corpul să îmi tremure. Timp de câteva secunde se oprește ca să mă liniștesc după care continuă. Ritmul era din ce în ce mai dur încât nu mai durează mult și din nou ne aduce pe amândoi în culmile plăcerii. Simțeam că tot corpul meu îmi tremura iar inima îmi bătea nebunește.
― Ema, tot ce îmi doresc este să stăm amândoi într-o cameră și să facem dragoste. Nu mă pot sătura de tine.
Îl sărut și cumva reușesc să îl opresc și începem să ne pregătim.
― Merg să fac un duș și în acest timp pregătește te rog cafeaua.
― Dar dacă vin și eu cu tine și vom avem timp de băut cafeaua.
― Eu știu ce înseamnă să facem duș împreună, Gabriel și în ritmul acesta nu vom mai ajunge.
Face o față supărată dar știu că îi place să mă chinuie .
Îl sărut scurt și mă ridic din pat, îmi iau halatul și mă retrag la duș.
Timp de douăzeci de minute îl petrec la duș și când ies, mirosul de cafea mă lovește din plin.
― Ador mirosul de cafea și deja încep să mă obișnuiesc cu acest ritm.
― Mă bucur, iubito.
Aveam pe mine doar prosopul de baie și părul umed.
― Mă duc și eu să fac repede un duș și după putem sta amândoi la cafea.
― Dar se va răci până ce ieși tu.
― E în regulă.
Se retrage la duș și eu îmi pregătesc cafeaua exact cum îmi place mie dar în momentul în care mă duc să îmi iau cană din dulap observ că mi-a pregătit-o el.
Zâmbesc și mă așez la masa micuță din bucătărie.
Deși eram doar în prosop, îmi plăcea să stau așa timp de câteva minute cât să mi se usuce pielea.
Nu apuc să beau o gură de cafea că , Gabriel deja este lângă mine. Purta doar prosopul.
Mă uitam la el și încercam să fiu cu mintea liberă.
― Știu că îți place ceea ce vezi dar trebuie să ne grăbim.
Schițez un zâmbet și îi spun:
― Hmm, ești șmecher.
― De ce zici asta?
― Pentru că eu de la șapte jumătate îți spun să ne trezim dar nu m-ai băgat în seamă.
― Nu este adevărat.
Începe să râdă și mi se alătură la masă.
Arunc o privire la ceas și observ că deja era zece fără zece.
― Cât timp facem până acolo?
― Două ore.
― E bine.  Avem timp să ne pregătim.
― Da.
Fără să mai stăm pe gânduri, ne terminăm de băut cafeaua și ușor începem să ne pregătim.
Bagajele erau gata și tot ce aveam de făcut era să îmi usuc părul și să ne îmbrăcăm. Vremea de afară era destul de rece și după ce mi-am uscat destul de bine părul, îmi iau o pereche de pantaloni negri și o bluză pe gât. 
După nici jumătate de oră suntem pregătiți de plecare.
Deja era ora doisprezece când am ieșit din casă.
― Este destul de rece, îmi spune Gabriel în timp ce mă ținea de mână.
― Este. Luna noiembrie nu prea îmi place dar mă bucur că se apropie Crăciunul.
― Mai este destul de mult.
― Când eram mai mică și eram deja în perioada asta, număram zilele până la Crăciun. Și eram entuziasmată de fiecare zi care trecea.
― Cred că erai un copil adorabil.
― Eram ca orice copil care iubea pur și simplu iarna. Dar cum am crescut, am realizat că nu mai este anotimpul meu preferat.
Zâmbește și în colțul gurii a apărut cel mai sincer zâmbet.
Ajunși la mașină, Gabriel îmi deschide ușa galant.
Urc fără să mai spun nimic pentru că frigul deja îmi dădea târcoale.
Gabriel pune bagajele în portbagaj și urcă.
Pornește motorul, dă drumul la căldură și în nici cinci minute plecăm.
Îmi las capul pe spate și priveam în jurul meu. Tot ce se auzea era radioul.
Pierdută în mii de gânduri nici nu aud când Gabriel mă strigă.
― Pământul către Ema.
― Scuze. Eram pierdută prin gânduri.
― La ce te gândeai?
― Nici eu nu îmi dau seama. Cred că sunt o persoană care gândește prea mult și știu că nu este în regulă. Dar așa sunt eu.
― Iubito, trebuie să te mai detașezi de astfel de gânduri, nu merită nimic pe lumea asta. Trebuie doar să trăim prezentul.
Îmi ia mâna și o duce la buzele lui unde o sărută ușor.
Zâmbesc și pentru câteva minute închid ochii.
Imaginea lui îmi apărea cu toate că era lângă mine.
Fără să îmi dau seama, adorm.