𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 11

Plângeam și simțeam că mă descărcam.
― Ema, nu am vrut să te facem să plângi. Am vrut doar...
Îi fac semn să tacă și mă întorc spre ușă, iau cheile de pe cuier și ies din casă.
Aud că strigă în urma mea și Peter le spune să mă lase să mă liniștesc.
Trântesc ușa în urma mea, fără să îmi dau seama că aș fi putut trezi pe Beth și cobor scările în mare viteză.
Ajung la mașină și pornesc.
Nu știam unde să mă duc așa că mă las condusă de gânduri.
Drumul este destul de aglomerat și ploua torențial.
Nici nu am băgat de seamă când am ajuns la mașină.
Conducând ajung unde nu credeam că voi mai veni dar simțeam nevoia.
Opresc motorul și cobor.
Alerg prin ploaie și nu mă opresc până nu ajung unde vreau.
Odată ajunsă ,mă las în genunchi și mă apuc de plâns în hohote.
―Chad, îmi pare rău! Este doar vina mea.
― Am crezut că pot face față situație dar m-am înșelat. Îmi este dor de tine, te iubesc.
Plângeam și nu îmi mai păsa că ploaia mă uda.
Cine ar fi crezut că într-o zi de miercuri, voi veni aici și voi plânge la mormântul lui. Trecuse deja mult timp de când nu am mai venit.
― Chad, este doar vina mea. Știam că tu nu vrei dar m-am lăsat dusă de val și nu m-am gândit că doar o discuție va aduce suferință.
― Iartă-mă ,Chad. Știu că fetele îmi vor bine dar eu nu pot trece peste durerea ce o am în sufletul meu. Ce să fac, Chad?
―Dă-mi un semn să știu ce să fac și cum să fac ?
― Mi-a fost atât de greu să trec singură prin asta, Chad. În ziua când ne-am jurat jurămintele, mi-ai promis că vei fi alături de mine toată viața dar ai plecat. Ai plecat, Chad.
―De ce?
― Părinții tăi consideră că eu sunt singura vinovată. Credeam că vor dori un nepoțel dar se pare că nu. Nu mai vreau să trăiesc cu frica că voi pierde din nou persoana iubită.
― Chad, ți-am jurat că îți voi fi fidelă dar este timpul să mă lași să trăiesc. Să nu mai am sentimentul acela că fac un lucru greșit. Te am iubit dar nu mai pot trăi în trecut și este doar vina ta!
Lacrimile mele devin din ce în ce mai reci și dacă la început am spus că este vina mea, cu cât vorbeam singură , realizam că eu singură îmi caut acest defect. Eu nu am nici o vină și este timpul să merg mai departe.
Nu puteam sta în loc pentru el. Dacă mă iubea cu adevărat, nu reacționa așa.
Înainte să mă ridic și să plec , îi spun ultimul lucru:
― Chad, îmi pare rău dar am stat prea mult ascunsă și am suferit destul. Este timpul să merg mai departe. Dacă mă iubeai cu adevărat, cum ai jurat în ziua căsătoriei noastre, acum eram fericiți cu adevărat. Dar ai pus pe primul loc alte lucruri și acum este timpul să fac și eu la fel.
― Adio,Chad! Te rog nu îmi mai bântui sufletul și lasă-mă să trăiesc din nou.
Spun aceste cuvinte și plec fără să mă mai întorc înapoi.
Ajung la mașină și mă uit în oglindă.
Arătam oribil dar e timpul să devin din nou cine am fost înainte , aceea Ema care știa să trăiască cu adevărat și să zâmbească.
Îmi șterg lacrimile și pornesc spre casă.
Ploaia s-a mai oprit și mă uit la ceas , era deja optsprezece și jumătate și deja întunericul se cam lăsa.
Ajung și opresc motorul.
Îmi întorc capul și văd că mașina Roxannei e aici încă.
Urc scările simțindu-mă mult mai liberă și mult mai ușurată.
Ajung la ușă și o deschid.
Fetele păreau îngrijorate.
― Ema, te-am sunat.
― Mi-am uitat telefonul acasă.
― Ești bine ?
Vin amândouă și mă iau în brațe.
― Ema, ești udă leoarcă. Hai te rog să te schimbi astfel vei răci.
Aprob și merg să îmi iau haine curate.
Între timp Roxanne, îmi face un ceai și Daisy îmi aduce un prosop să mă șterg pe cap.
― Scuze, Daisy . Poate am trezit-o pe Beth.
― Nu, nu ai trezit-o. Ești bine acum, Ema?
― Da, sunt bine. Am fost la mormântul lui Chad.
Roxanne vrea să spună ceva dar îi fac semn să tacă.
― Nu, Roxanne. E ok. Eu am vrut să fac acest lucru. Pentru că am simțit că este timpul să discut cu el.
― Și te simți mai bine?
― Da, chiar mă simt. Și îmi pare rău de ieșirea mea... Nu știu ce s-a întâmplat.
― Ema, era de așteptat ca într-o zi izbucnești. Pentru că prea mult timp ai ținut în tine și noi te vedeam cum te chinuiai să râzi.
― Da , așa este. Daisy, am vrut doar să nu fiu persoana aceea arătată cu degetul de toată lumea și am încercat să fac cum spun alți dar nu am realizat că eu singura voi avea de suferit.
― Ema, niciodată nu va fi bine pentru nimeni și indiferent de situație , gura lumii nu o poți opri. Oricât de mult bine ai vrea să faci, întotdeauna vor privi doar ce vor ei. Trebuie să te pui tu pe primul loc.
Totul depinde de tine nu de ei. Pentru că mereu vor exista subiecte de bârfă.
― Da, așa este.
Între timp , Roxanne ne anunță că pleacă acasă .
― Ema , ai grijă de tine.
―Și tu, Roxanne.
Își ia rămas bun și pleacă.
Mă retrag în dormitor și îmi fac rutina de seară.
După cincisprezece minute, mă pun în pat și adorm instant.