𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 5

Timp de câteva minute nu spunem nici una nimic.
Oftează și încerc totuși să o las mai moale.
― Roxanne, a trecut.
― Da, ai dreptate. Îmi pare rău încă odată.
Nici nu îmi dau seama când au trecut cele patruzeci și cinci de minute și Rita mă anunță că e timpul să mă spele pe cap.
Cât timp Rita se ocupa de mine, Daisy o trage deoparte pe Roxanne și șoptesc ceva :
― Roxanne, încearcă totuși să nu îi mai amintești de cele întâmplate. Știm amândouă că dorești ca să își revină dar cred că este timpul să nu mai vorbim despre Chad. Cu toate că noi două știm că avem dreptate, să încercăm pe cât posibil să nu o mai încolțim de fiecare dată.
― Ai dreptate, doar că, Daisy mă doare să o văd că s-a schimbat atât de mult. Și că încă suferă. De aceea am decis și cu schimbarea asta chiar nu îmi doream să fie așa. O să încerc pe viitor să mă abțin.
― Să uităm de acest episod și să ne bucurăm de timpul pe care îl mai avem.
Nu știam exact despre ce vorbeau dar puteam să îmi dau seama că despre schimbul de replici pe care le-am avut cu Roxanne.
După câteva minute termină ce au de discutat și se întorc spre mine.
― Ema, după ce terminăm aici, vom merge prin magazine. Ziua încă nu s-a terminat, îmi spune sora mea.
― Sigur.
După ce termină Rita de spălat, începe și îmi usucă părul. Priveam în oglindă și cum usca părul, începeam să văd sclipirea din ochii mei.
― Ema, ești atât de frumoasă! îmi spune Rita.
― Mulțumesc. Este meritul tău și al Roxannei.
― Eu nu am făcut nimic doar ceea ce mi s-a cerut.
După ce termină de uscat și aranjat, mă privesc în oglindă.
Eram schimbată. Rita a decis să îmi facă o tunsoare bob asimetric și îmi scotea în evidență ochii verzi.
― Wow, Ema. Ești... Nu am cuvinte să spun.
― Mulțumesc, Daisy.
Se pare că și propria mea soră a rămas fără cuvinte.
Mă ridic de pe scaun și merg să îi plătesc Ritei care refuză.
― Nu, Ema. Nu te costă nimic.
― Dar am venit neanunțată și mi se pare nedrept să mă refuzi.
― Hei, prietenele Roxannei sunt și prietenele mele. Și chiar meriți acest lucru. Nu cunosc cu adevărat povestea ta dar se vede în ochii tăi că ai avut parte de multe suferințe. De aceea mă bucur nespus de mult că te-am putut ajuta și nu uita oricând ai nevoie de ceva schimbări, doar sună-mă.
― Dar..
Nu apuc să spun mare lucru pentru că îmi face semn din nou să tac.
Ne luăm la revedere și ne continuăm cumpărăturile.
― Roxanne, de ce ai făcut asta? Știi că nu sunt genul de persoană care să fie de acord cu astfel de situații.
― Ema, tot ce trebuie e să faci este să ai încredere în mine.
Oftez și ne îndreptăm spre cel mai apropiat magazin de haine.
Ziua decurge conform planurile lor și eu tot ce fac este să aprob și să îmi dau ochii peste cap când văd ce idei au.
În tot acest timp, mintea îmi fuge la tipul din cafenea.
― Oare îl voi mai întâlni? îmi spuneam singură în gândul meu.
După ce terminăm cumpărăturile care mai mult sunt pentru mine, ne îndreptăm spre casă.
Pe drum discutăm din nou despre mica noastră vacanță.
― Fetelor, atunci așa rămâne nu?
― Da, pe vineri.
― Bun. Oricum e de ajuns acel weekend să îl petrecem. Eu o să îi anunț pe Julia și Lucas că ne-am gândit să îi vizităm. Oricum ei știu că noi trei suntem de nedespărțit și sunt sigură că o să vă placă de ei.
―Abia aștept, spune Daisy foarte entuziasmată.
― Și eu.
Ajungem acasă și ne luăm rămas bun de la Roxanne și urcăm sus.
Odată ajunse sus, Daisy o ia pe micuța Beth în brațe și Peter mă examina din cap până în picioare.
― Woow, Ema zici că nu ești tu. Te prinde bine culoarea și desigur tunsoarea.
― Mulțumesc, Peter. Fetele au avut grijă de mine.