𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Epilog

Peste șase luni

Cine ar fi crezut că voi fi îndrăgostită zi de zi de bărbatul care mi-a furat inima ?
Dacă m-ar fi întrebat cineva ce s-ar întâmpla peste șase luni , probabil i-aș spune că este nebun.
Primăvara deja a venit și cu pași mărunți ne apropiam de ziua nunții noastre. Deși mai era doar o lună, eram în urmă cu pregătirile.
Am ales de această dată să fie o nuntă simplă doar cu familia și prietenii.
Tot ce ne doream este să fie o nuntă mică și să fim fericiți.
Eram cu Daisy și Roxanne în bucătărie și pregăteam lista de invitați.
― Ce ciudat mi se pare să fac acest lucru din nou, le spun fetelor.
― Nu este ciudat, Ema. Este ceea ce trebuie.
― Da dar am mai trecut odată prin această perioadă.
― Sunt sigură că este diferit.
― Da, Daisy. Chiar este. Cu Gabriel toate sunt diferite.
― Ne bucurăm nespus de mult pentru tine, Ema, îmi spune Roxanne fericită.
― Roxanne, sper că nu vei veni singură la nuntă. Cum mai ești cu John?
― Suntem bine. Chiar i-am cunoscut părinții și nu, nu voi veni singură. Îl veți cunoaște curând.
― Roxanne, mă bucur să aud asta.
― Nu am spus nimic pentru că am vrut să fiu sigură de ceea ce simt și sincer cred că este timpul să mă așez și eu la casa mea.
― Nu îmi spune te rog că ai gând de măritiș. Cred că e un vis, îi spune Daisy.
― Ei nici chiar așa. Eu nu aș putea sau cum?
―Nu este vorba despre aia. E vorba că tu mereu ai fost împotriva și îmi este greu să cred că tu, care erai sufletul petrecerii, te-ai cumințit așa dintr-o dată.
Roxanne o lovește ușor pe Daisy și începem toate să râdem.
― Daisy, oamenii se mai schimbă.
― Așa e. Nu pot decât să te aprob.
Mă uitam atentă la lista de invitați când nici nu îi simt atingerea lui Gabriel.
― E totul în regulă, iubito?
― Da, doar ce verificam lista.
― Abia aștept momentul când vei fi soția mea.
Mă sărută scurt și nici nu bagă de seamă prezența fetelor.
― Luați-vă o cameră, spune Roxanne pe un ton ironic.
― Nu avem nevoie, răspunzând Gabriel pe același ton.
Roxanne îi scoate limba și iasă ca o furtună din bucătărie.
― Așa este ea. Trebuie să te obișnuiești.
― Nu am nici o problemă.
Daisy se alătură Roxannei și rămânem doar noi doi în bucătărie.
― Cred că este de ajuns câți invitați avem, nu?
― Da. Oricum va fi o nuntă restrânsă.
Ne retragem și noi lângă fete și restul zilei îl petrecem împreună.

               ***
A venit și ziua mult așteptată.
Aveam emoții dar știam că făcând acest pas, voi fi fericită tot restul vieții mele.
Purtam o rochiță albă de mireasă până la genunchii și părul îl aveam prins într-un coc lejer.
Machiajul era unul simplu și un ruj roșu aprins.
Fetele erau și ele îmbrăcate într-o rochiță de culoarea piersicii și desigur micuța Beth era și ea îmbrăcată într-o rochiță de aceeași culoare.
În timp ce mă dădeam cu parfum, mama mea intră emoționată în camera mea.
― Scumpa mea, ești foarte frumoasă.
― Mulțumesc, mama. Și tu ești la fel.
Mama mea a îmbrăcat o rochiță bleumarin și era atât de frumoasă. Părul blond îl avea prins la spate.
Se uita la mine cu lacrimi în ochii.
― Să nu plângi, mama.
― Știi că eu sunt mai emoționată de felul meu.
― Știu dar nu e ca și cum nu am mai trecut prin asta.
― Draga mea, simt că de această dată vei fi fericită pentru că Gabriel este bărbatul visurilor tale. Eu ca mama simt și tot ce îmi doresc este să fii fericită.
― Îți mulțumesc mult, mama.
Mă sărută scurt și suntem întrerupte de Daisy care ne anunță că este timpul să plecăm.
În drum spre cununia religioasă, simțeam niște emoții mult mai mari și fluturii din stomac erau din ce în ce mai mari.
Ajunși la biserică, trag aer în piept.
Sunt condusă de tatăl meu și Gabriel mă aștepta în fața altarului.
Purta un costum negru din trei piese și vedeam o sclipire în ochii.
Muzica răsuna ușor și toți invitații au început să aplaude în timp ce mergeam încet spre el.
Mama lui era și ea prezentă și într-adevăr este o femeie minunată. Tatăl lui în ciuda a tot ce s-a întâmplat, și-a dat seama că fiul lui este într-adevăr fericit.
Și-a călcat pe orgoliu și au renunțat la tot zidul care și l-au făcut.
În ziua când i-am cunoscut părinții, au fost foarte încântați de mine și cel mai mult mi-a plăcut faptul că Gabriel a fost cel care a făcut primul pas spre tatăl lui.
În timp ce gândul îmi zboară atât de departe, iubitul meu îmi zâmbește.
Mă așez lângă el și așteptam ca preotul să înceapă cununia.
― Ești atât de frumoasă, Ema.
În semn de răspuns, îi zâmbesc.
După ce s-au așezat invitații, preotul începe.
― Dragii mei, ne-am adunat astăzi pentru a oficializa cununia dintre Ema Watson și  Gabriel Miller. Înainte de a începe, dacă este cineva împotriva acestei căsătorii să spună acum sau să tacă pe vecie.
Priveam în jurul meu și undeva îmi era teamă că poate cineva se va trezi și va strica nunta dar din fericire nu a fost nimeni.
După ce preotul ne face semn că este pregătit , trage ușor aer în piept și începe.
― Gabriel Miller, de bună voie și nesilit de nimeni , iei în căsătorie pe Ema Watson ?
― Da!
― Ema Watson, de voie bună și nesilită de nimeni, iei în căsătorie pe Gabriel Miller?
― Da!
― Cu puterea în care am fost înzestrat, vă declar soț și soție. Poți săruta mireasa!
Atât i-a trebuit lui Gabriel și în următoarea secundă ne sărutam fără nici o reținere.
Mă simțeam cea mai fericită femeie din lume.
Invitații ne felicitau și eram pregătiți de petrecere.
În drum spre local, Gabriel mă ținea de mână și îmi spune cu o sclipire în ochii:
― Iubita mea soție , ești tot ce mi-am dorit și promit că te voi face cea mai fericită femeie din lume. Te iubesc, doamna Miller.
― Și eu te iubesc, domnul Miller.
De această dată mă sărută mai pasional și mai erotic în același timp.
Cu zâmbetul pe buze, pornim amândoi spre un nou viitor.
Viitorul nostru.

Sfârșit!!