𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 35

Luna decembrie și-a făcut apariția mult mai repede decât am crezut și ne apropiam cu pași mărunți de ceea mai frumoasă sărbătoare: Crăciunul.
Fiind primul Crăciun împreună am luat decizia de a face masa la noi împreună cu familia mea. Chiar și părinții mei au fost de acord să vină la noi și desigur să îl cunoască pe Gabriel.
Aveam emoții dar știu că îl vor accepta mai ales știind prin ce am trecut. Tot ce își doresc este ca eu și Daisy să fim fericite.
Înainte cu câteva zile, ne pregăteam să mergem la cumpărături să luăm la fiecare cadou și îl vedeam destul de emoționat.
Fără să stau pe gânduri, îl întreb cu o voce calmă:
― Ai emoții, iubitule?
― M-ai crede dacă ți-aș spune că da? Este primul meu Crăciun cu o familie atât de iubitoare. Desigur și familia mea este la fel dar în urma unui conflict, s-a cam răcit relația noastră.
― Ce vrei să spui?
― Tatăl meu nu a fost de acord cu decizia mea de a fi medic și mai ales că nu am acceptat să lucrez la firma lui și ne-am certat destul de rău. Desigur mama a fost singura cu care am păstrat legătura.
― Ea a fost singura care a acceptat ca eu să devin medic pentru că știa că este o meserie destul de bună și ca orice mama își dorea ce e mai bine pentru copilul ei.
― Îmi pare rău să aud asta. Nu știam, adică nu ai spus nimic despre asta.
― Într-adevăr nu am spus și îmi pare rău dar este o rană destul de dureroasă.  Deși au trecut destui ani, tatăl meu încă nu poate accepta acest lucru.
― Și nu ai mai fost deloc pe acasă ?
― Ba da dar când știam că nu este acasă. Nu voiam să îmi reproșeze din nou același lucru.
― Înțeleg.
― A trecut. Oricum vreau să o cunoști și tu. Este o femeie minunată și tot ce pot să fac este să îi mulțumesc pentru felul în care m-a crescut.
― Sunt sigură de asta.
Mă sărută scurt și ne pregătim să ieșim din casă.
Ziua o petrecem la cumpărături și la întoarcere eram plini de cadouri.
Lăsăm cadourile în living și ne retragem în bucătărie. Eram lihniți de foame.
― Am crezut că nu voi mai ajunge acasă, îi spun cu gura aproape plină.
― De ce ?
― De regulă cumpărăturile mă obosesc rău de tot dar îmi era atât de foame încât am crezut că nu mai ajungem odată.
Începe ușor să râdă.
După ce terminăm de mâncat, se apropie de mine.
― Iubito,ce zici de un desert, îmi spune cu o sclipire în ochii.
― Nu cred că aș mai putea să mai mănânc ceva.
Zâmbește și îmi face cu ochiul.
― Ah, acel tip de desert.
Îi zâmbesc ștrengărește și îmi încolăcesc brațele în jurul gâtului .
― Cred că aș mai putea mânca chiar o bucățică de prăjitură.
― Doar una ?
Nu mai apuc să îi răspund pentru că deja îi simt buzele și ne sărutam atât de pasional.
Mă ridică și mă ia în brațe, mă așează cu fundul pe marginea blatului.
― Aș putea să te dezbrac chiar aici, iubito.
― Și ce te oprește?
Își ridică o sprânceană și începe să mă sărute în timp ce mâinile lui îmi dau jos hainele.
― Iubito, îmi spune printre săruturi.
Îmi las capul pe spate și tot ce fac este să îi gem numele senzual și erotic.
― Așa, iubito. Îmi place când îmi gemi numele. Așa te vreau tot timpul.
Îmi sărută lobul urechii, gâtul și se apropie cu săruturi între sânii mei.
Îmi îndepărtează sutienul și îi simt gura pe sânii mei excitați.
Cu mână îmi frâmântul sânul și cu cealaltă coboară la feminitatea mea. Era umedă și dornică să îl primească.
― Iubito, ești atât de udă.
Cu un deget mă penetrează și simțeam că sunt lovită de un orgasm puternic.
Mă lasă timp de câteva secunde să mă liniștesc și în acest timp își dă jos tricoul.
Avea pieptul perfect și avea câteva fire negre de păr.
Era sexy si excitant în același timp.
Doar privindu-l simțeam din nou că îl doresc tot mai mult.
Se apropie de mine și îi simțeam erecția tot mai tare. Mă ia în brațe și mă duce direct în dormitor.
Aici nu se oprește prin a-mi arăta cu adevărat ce înseamnă fericirea.
Epuizați fiind, mă cuprinde în brațe la pieptul lui. Mă sărută scurt și mă strânge ușor în brațe.
Mirosind parfumul lui bărbătesc, adorm cu zâmbetul pe buze.

                   ***
Ziua de Crăciun a venit cu pași mărunți și mă simțeam epuizată datorită pregătirilor dar fiind ajutată de Daisy, totul decurge exact cum trebuie.
Părinții noștri au venit de câteva zile și au fost foarte încântați de Gabriel .Cu toate că el a avut emoții la început, deja s-a acomodat cu ei și chiar le place de ei.
În timp de pregăteam ultimele platouri, Daisy mă ia deoparte:
― Ema, este totul perfect. Felicitări.
― Daisy, dacă nu erai tu, nu reușeam.
― Recunosc că am și partea mea dar tu ai făcut tot iar bradul este exact cum trebuie . Micuța Beth nu s-a dezlipit de el.
― Ce pot să spun? Am avut un mic ajutor.
― Apropo de Gabriel, se vede pe el că deja s-a acomodat.
― Da, într-adevăr. La început am observat că are emoții dar din fericire au trecut.
― Știi că părinții nostri au vrut demult să îl cunoască și se bucură că în sfârșit ești fericită, draga mea.
― Chiar sunt și câteodată stau și mă gândesc de ce merit atât de multe.
― Meriți, Ema. Nu trebuie să îți pui întrebări. Atât doar: meriți.
― Ai dreptate.
Mă ia în brațe și suntem întrerupte de mama care s-a oferit și ea să ne ajute.
Desigur și ea mă ia în brațe și mă felicită exact ca și Daisy.
Timp de câteva minute , stăteam toate trei îmbrățișate și ne îndepărtăm să ducem fiecare câte un platou.
Restul zilei îl petrecem povestind , râzând despre momentele petrecute când eram noi mici și desigur nu au lipsit și desfăcutul cadourilor.
La finalul serii, Daisy, Peter , Beth și părinții mei ne anunță că se retrag și că ne vom vedea a doua zi din nou.
După plecarea lor, Gabriel mă ajută cu adunatul vaselor.
― A fost o zi frumoasă, îmi spune în timp ce îmi pune un pahar de vin.
― Da, a fost. Mulțumesc.
Am decis să mai stăm puțin amândoi lângă bradul nostru împodobit de noi.
― Acum este timpul să îți dau și eu cadoul de Crăciun, iubito.
― Gabriel.
Mă privește și observ că scoate din buzunarul pantalonilor, o cutie mică roșie.
― Iubito, nu mă pricep la declarații de dragoste siropoase dar știu că tu ești ceea ce îmi doresc cu adevărat și am știut din prima clipă că tu vei fi aleasa inimii mele.
Aveam lacrimi în ochii dar de această dată de fericire și simțeam în obrajii mei că îmi sunt roșii.
― Iubito, vrei să fii soția mea?
Inima mea îmi bătea nebunește și eram îndrăgostită de el nebunește. Cu toate că am mai trecut printr-o căsnicie, cu el totul era diferit și îmi doream să fiu pentru tot restul vieții cu el.
― Da, Gabriel, vreau!!!
Îmi pune inelul pe deget și mă sărută.
Eram fericită și eram pregătită să fiu cu el toată viața.
― Te iubesc, Ema.
― Și eu te iubesc, Gabriel.
Ciocnim paharele și bem fiecare câte o gură de vin.
Mă cuprinde în brațe și priveam amândoi pe geam unde primii fulgi de nea au apărut.