𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 27

A doua zi mă trezesc mult mai odihnită .
Iubeam zilele când știam că nu îmi sună alarma și că pot dormi cât vreau eu.
De obicei nu dormeam atât de târziu dar astăzi m-am trezit la unsprezece .
Era destul de târziu dar având în vedere că eram liberă, nu mă grăbeam cu nimic.
Îmi verific telefonul și aveam două mesaje de la Roxanne și Daisy.
Roxanne crease un grup pe Whatsapp și era mult mai ușor să vorbim toate trei.
Le răspund cu „bună dimineața”și mă ridic din pat.
Primul lucru pe care îl fac ca în fiecare dimineață este cafeaua.
După ce pun cafeaua în aparat și dau drumul să curgă cafeaua, mă duc repede la baie.
După nici două minute ies și merg în bucătărie.
Deja aroma cafelei era în toată bucătăria și iubeam acest moment.
Doar eu și cafeaua.
În acest moment simțeam că doar eu cu mine sunt.
Verific din nou telefonul și mai schimb câteva mesaje cu fetele .
După zece minute termin cafeaua și merg din nou la baie .
Încep să îmi curăț tenul cu o loțiune după care folosesc un săpun cu cărbune.
După ce clătesc fața cu apă rece și mă spăl pe dinți, îmi aplic o cremă pentru hidratare. Aveam tenul destul de gras dar datorită  săpunului cu cărbune  trebuia să aplic o cremă pentru hidratare.
După ce termin de aplicat crema, îmi iau un halat și mă apuc de treabă.
Cu toate că nu aveam multe lucruri, odată ce le-am scos pe toate din cutii, îmi păreau enorm de multe.
Îmi pornesc muzica pe telefon și mă apuc.
De data asta aleg „ Ava Max- My head& My heart”.
Îmi plăcea ritmul .
Las muzica pe fundal și mă apuc.
Desigur cele mai multe lucruri erau hainele mele și după câteva minute de gândit, reușesc să îmi fac o idee cum să le pun pe fiecare sortiment.
Aveam multe haine de vară și odată cu această mutare, decid că este timpul să fac și o mică curățenie.
Majoritatea hainelor de vară erau negre și fără viață.
Le pun deoparte cu gândul că le voi da la cineva nevoiaș.
După ce termin cu hainele de vară, mă apuc de hainele de toamnă. Desigur vremea de acum era potrivită pentru toate hainele ce le aveam, simțeam că unele nu mai sunt ceea ce îmi doresc.
Le pun lângă cele de vară și continui cu restul.
După ce termin de așezat toate hainele, realizez că este timpul pentru o nouă zi de cumpărături.
În timp ce pun hainele de care nu mai aveam nevoie într-un sac, zâmbesc.
Sunt sigură că fetele se vor bucura când vor auzi că vom merge din nou la cumpărături.
Cu zâmbetul pe buze, vorbeam singură.
Fără să îmi dau seama , stomacul meu îmi face semn că este timpul pentru o pauză.
Mă uit la telefon și aveam multe mesaje pe grup de la fete.
Fără să le răspund, le sun într-o mică conferință.
― Hei, fetelor . Scuze că nu am răspuns dar am avut treabă prin casă.
― Nu știam ce faci, îmi spune Daisy.
― Îmi așezam lucrurile în dulap și nici nu am văzut cât este ceasul .
― Ema,  trebuia să mă suni.
― Știu, Roxanne dar m-am trezit destul de târziu azi și nici nu mi-a trecut prin cap.
Dar este ok . Am reușit să îmi și organizez cu această ocazie și hainele.
Am sortat multe și țin să vă anunț că este timpul pentru o nouă zi de shopping.
― Ema, de când am așteptat să spui asta.
― Știu, Roxanne. Dar mai ai loc în dulap ?
― Întotdeauna se găsește, draga mea . Nu știi când se ivește vreo ocazie și trebuie să fii pregătită.
Fără să vreau gândul îmi zboară la lenjeria intimă purtată în aceea seară cu Gabriel.
Zâmbesc fără să vreau și desigur fetele observ.
― Ema, de ce zâmbești?
― Doar așa.
Evit să îl aduc din nou în discuție pe Gabriel și îmi iau rămas bun de la ele cu pretextul că trebuie să termin.
Desigur și-au dat seama dar nu au încercat să mă tragă de limbă.
După ce închid telefonul, caut numărul lui Gabriel și îi trimit un mesaj.
Eu : „ Bună dimineața.”
Trebuia să fiu și eu cea care preia inițiativa. Am fost prea dură cu mine.
Poate Roxanne are dreptate și este timpul să acord din nou această șansă.
Câteodată aveam impresia că mă purtam ca o adolescentă și nu ca o femeie de treizeci de ani.
După nici zece minute primesc mesajul mult așteptat de la el.
Gabriel : „ Bună dimineața”.
Mă uitam la telefon și nu mai știam ce să scriu.
Bravo Ema...
Încercam să îmi găsesc cuvintele pentru a continua această conversație dar tot ce reușesc este să spun :
Eu: „Ce faci?”
Mi se părea o conversație banală. Dar dacă tot am început eu să scriu, merg până la capăt.
Deși nu era o întrebare banală, tot mi se părea că nu știu să vorbesc...
Gabriel: „La muncă, aștept să vină următorul pacient. Tu ?”
Eu : „Doar ce am terminat de așezat unele lucruri.”
Gabriel : „Cum este noul apartament ?”
Eu: „Frumos.”
Gabriel : „Mă bucur. Apropo încă este valabilă cina. Să nu crezi că am uitat.”
Iar mă uitam ca o idioată la telefon și iar nu mai știam ce să spun.
Am rămas că îi voi trimite adresa dar nu mi-a spus când vom ieși.
Weekendul asta dar nu a menționat ziua...
Îmi păstrez calmul și îi răspund în continuare la mesaj.
Eu: „Abia aștept!”.
Doar atât am putut spune și trimit mesajul înainte să mă răzgândesc.
De ce am emoții atât de mari când vine vorba despre el?
A fost doar o întâlnire care s-a sfârșit cu o noapte atât de pasională cum nu am mai avut dar de ce mă simt atât de aiurea?
Mi-a tras clapa și eu continui să vorbesc încă cu el?
Îmi puneam aceste întrebări și nu aveam nici un răspuns...
Mintea îmi spunea că nu este de mine și să îl las dar inima...
Ei bine inima ca de obicei e mai naivă și eu aleg de fiecare dată ceea ce spune ea.
Dar de multe ori am ales ceea ce mi-a spus ea și am avut de suferit...
Poate și când l-am cunoscut pe Chad la fel am ales și uite cum s-a sfârșit această căsătorie?
Încerc să îmi alung ultimul gând.
Fără să mai aștept un răspund de la el, blochez telefonul și îmi continui treaba.