𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 22

După ce iasă  Amber din birou, îmi iau din nou telefonul și îmi verific mailurile. Chiar nu mai voiam să aflu nimic despre Gabriel și cel mai bine era să stau departe de el.
Câteva ore mai târziu, îmi termin treaba și plec acasă.
Înainte de a ieși din clădire merg la șeful meu să anunț că plec.
Bat la ușă și aștept să îmi răspundă. Deși mi-a spus de fiecare dată că nu este nevoie să mai bat, simt că este  cel mai bine așa.
― Domnul James, eu am terminat și vreau să plec acasă.
― Sigur, Ema. Cum te-ai simțit în prima zi?
― A fost bine. Chiar mult mai bine decât am crezut.
― Mă bucur. Știi că oricând poți să te întorci din nou acasă dacă simți că ceva nu este în regulă.
― Nu. Mi-a fost dor de agitația din birou și chiar mă simt mult mai bine. Am decis și să mă mut de la sora mea.
― Este o veste  minunată. Să îmi spui dacă ai nevoie de ceva.
― Vă mulțumesc dar mă descurc.
Îmi zâmbește și îi sună telefonul. Răspunde și îmi face semn că pot să plec.
Închid ușa și merg direct la lift.
Era ora șaptesprezece și traficul era destul de aglomerat fiind o oră de vârf unde toată lumea pleacă acasă.
Îmi dau drumul la radio și în timp ce conduceam ascultam muzică.
Era pentru prima dată când mă simțeam liberă.
Mesajul lui Gabriel m-a derutat dar nu îi voi mai permite să îmi joace feste.
A fost doar o aventură și cu asta s-a terminat.
Încă îi simțeam gustul sărutărilor lui dar încercam să îmi alung toate gândurile legate de el.
În timp ce conduceam, priveam cu atenție tot decorul de toamnă. Îmi plăcea enorm de mult culorile cu toate că se simțea deja frigul.
Pierdută în gânduri, ajung acasă.
Parchez mașina și observ că Roxanne este și ea la noi.
Sigur îmi va ține morală...
Urc sus și intru în casă.
Odată ce am intrat , fetele se uitau la mine de parcă au văzut o fantomă.
― Ema, ești bine? mă întreabă Roxanne.
― De ce nu aș fi?
― Mi-a povestit Daisy ce ai pățit. Crede-mă nu am crezut că este în stare de așa ceva.
― A trecut, Roxanne. Asta să îți fie  învățătură de minte să nu mă mai cuplezi cu nu știu cine.
― Ema...
― Nu ,Roxanne. Am avut azi timp să mă gândesc. A fost doar o aventură de o noapte și cu asta s-a terminat. Da, m-a durut pentru că  eu nu am făcut așa ceva niciodată dar am acceptat.
― Îmi pare  foarte rău.
― Nu ai de ce. A trecut.
― Nu te-a căutat? mă întreabă Daisy.
― Ba da, mi-a scris un mesaj dar nu l-am citit pe tot și l-am șters.  Nu are rost să sufăr pentru cineva care l-am văzut doar odată. Nu mai vreau să știu nimic de el și dacă mă va căuta, te rog să îi spui că nu mai vreau să știu nimic despre el.
― Bine, Ema.
Zâmbesc și mă retrag în dormitor să mă schimb.
Îmi iau ceva lejer și mă întorc în bucătărie.
― Joi intenționez să mă duc la mama lui Chad să discutăm față în față.
― Dacă nu va accepta?
― Nu are încotro, Daisy. În plus ea nu are nici un drept și nu vreau să  mă mai las influențată de ea. Până la urmă este apartamentul meu , nu al ei. Cu toate că am nevoie de semnătura ei .
― De ce?
― M-a sunat avocatul zilele trecute și mi-a spus că în caz că Chad pățește ceva, mama lui devine proprietară.
― Poftim?
― Da, nu știam asta. Se pare că a făcut acest lucru pe la spatele meu. Eu știam că apartamentul este pe mine dar se pare că m-am înșelat.
― Dar Ema, trebuia să semnezi tu ceva acte cum că ești de acord. Nu ții minte?
― Nu, adică știu că am semnat ceva acte dar sinceră să fiu nu prea am înțeles. Erau ceva termeni pe care nu i-am înțeles și l-am întrebat și a spus că așa sunt procedurile . Am lăsat-o baltă.
― Ema...
― Partea lui Chad este partea ei acum și cu toate că  dacă ea l-ar vinde tot  are nevoie de semnătura mea fiind fosta lui soție. Niște proceduri tare aiurea și eu acum sunt între ciocan și nicovală .
― Și ce vei face dacă nu va fi de acord?
― Nu știu. În cel mai rău caz o să îi cer partea mea de banii și îi voi lăsa ei. Cu toate că dacă l-aș putea vinde mi-aș cumpăra un apartament decent dar cu banii ce îi voi primi nu pot lua doar un apartament cu o cameră...
― Te putem ajuta și noi, îmi spun fetele.
― Nu, eventual o să caut cât îmi voi permite. Oricum dacă stau să mă gândesc îmi este de ajuns.
― Dar, Ema și tu ai drepturi la fel ca ea . Nu înțeleg de ce să te lași manipulată din nou de ea.
― Știu..dar vreau să rup orice legătură cu ea și poate așa este mai bine. În plus mi-am luat toate lucrurile din apartament și nu mai am decât ceva fotografii pe care nu le mai vreau.
― Așa este cel mai bine, Ema. Este timpul să îți vezi de viața ta . Până la urmă, tu nu ai nici o vină și dacă își dorește apartamentul să rămână cu el.
― Da.
Mai povestim toate trei și Roxanne ne anunță că pleacă.
După plecarea lui Roxanne,  ne punem să mâncăm și mă retrag după în dormitor.
Îmi iau telefonul și caut ceva apartamente.
Salvez numărul și intenționez să sun a doua zi doar să aflu ce preț are.
Fac un duș rapid și în momentul în care m-am pus în pat,  adorm instant.