𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 1

20 septembrie 2020
Seattle, statul Washington

― Ema, mă auzi? Ești atentă?
Stăteam și priveam pe geamul de la bucătărie, fără să schițez măcar un gest la ce îmi spunea sora mea, Daisy.
― Ema?
― Poftim? Scuze eram cu gândul în altă parte.
― Observ. Ema, revino-ți. Crezi că eu nu am observat stările tale? E timpul să mergi mai departe.
A trecut deja un an și jumătate.
― Daisy..încerc eu să spun dar îmi face semn să tac.
― Nu , Ema. Chiar nu observi că pe zi ce trece ești tot mai închisă în tine? Am încercat atât eu cât și Roxanne să te facem să îți revii.
Îți înțeleg durerea dar nu poți rămâne pe loc atâta timp.
― Dar Daisy, l-am iubit..și nu pot trece peste . Bun ,rău a fost soțul meu..
― Da, care a preferat munca în loc de familie. Ema.. nu fii atât de naivă .
― Poate nu se întâmpla asta dacă eu nu aduceam în discuție faptul că îmi doresc un copil.
― Ema , încetează să te mai învinovățezi. Nu tu ai condus.
― Daisy , mi-am dorit enorm un copil. Văd sclipirea din ochii tăi când o ții în brațe pe micuța Beth. Și am văzut cât de fericit era și Chad când veneam pe la voi.. Îmi doream și eu , atâta tot..
― Ema, îți înțeleg durerea și Doamne iartă-mă că vorbesc de rău morții , dar Chad era un dobitoc.
Un idiot care nu a știut să aprecieze ce are lângă el. A pus locul de muncă pe primul loc și a uitat ce soție frumoasă are. Încetează, te rog.
― Vreau să te fac să te simți mai bine, de aceea te rog să te îmbraci pentru că vom ieși. Nu accept nici un refuz.
― Dar...
Îmi face semn să tac și continuă:
― Am vorbit cu Roxanne și este în drum spre noi. Doar nu ai de gând să stai într-o duminică atât de frumoasă.
Îmi dau ochii peste cap și evit să mai răspund ceva.
― Nu îți da ochii peste cap, Ema! Îmi pare rău dacă sunt mai dură, dar trebuie să îți revii. Merg să mă schimb și mergem. Peter va sta acasă cu micuța Beth iar noi vom avea o ieșire a fetelor.
Nu mai apuc să mai spun ceva pentru că Daisy pleacă din bucătărie.
Totuși pentru câteva secunde , nu schițez nimic și oftez.
Pun cana de cafea în chiuvetă și mă retrag în dormitor.
Trebuia să îmi revin.. Are dreptate Daisy..
Priveam în oglinda din camera mea și nu îmi venea să cred cum arătam..
Am slăbit enorm de mult și în jurul ochilor aveam cearcăne mari.
Înainte de accident , eram o femeie care punea preț pe ea dar acum..nu îmi mai pasă cum arăt.
Tot ce am făcut , a fost să mă închid în mine..
Nu am mai îndrăznit să mai dau atenție cuiva..
În ciuda faptului că slăbisem enorm de mult și aveam cearcănele astea, continuam să fiu o femeie atrăgătoare. Aveam o înălțime de un metru cincizeci, ochii verzi iar părul îmi era de un roșu aprins.
Oftez și cumva mă retrag în baie să mă pregătesc.
Fac un duș și îmi piaptăn părul lung care deja începuse să îmi cadă din cauza suferinței pe care o aveam în sufletul meu.
Știu că Daisy îmi vrea binele și chiar dacă eu eram sora cea mare , de multe ori mi-a demonstrat că este invers. Mereu a fost lângă mine și mereu a încercat să mă facă să revin cu picioarele pe pământ.
Îmi pun puțin fond de ten să acopăr cearcănele și mă dau cu rimel. Chiar dacă nu îmi plăcea să mă machiez atât de mult, astăzi trebuia să fac ceva în legătură cu fața mea.
După zece minute ies din baie și mă îmbrac cu o pereche de blugi , o bluză albă și peste o geacă de toamnă. Deși soarele încă mai era pe cer, nu era atât de cald precum pare.
După ce sunt gata, o anunț pe Daisy care mă aștepta în bucătărie.
Micuța Beth era în brațele lui Daisy .
În ciuda faptului că sufeream, micuța Beth îmi aducea liniște și fericire.
― Hei, micuțo.
În momentul în care Daisy mi-a dat-o în brațe, am simțit ce înseamnă cu adevărat fericirea.
― Ema, tot ce trebuie să ai încredere în tine și la momentul potrivit vei întâlni pe cineva care îți poate oferi ceea ce îți dorești cu adevărat.
― Da, ai dreptate.
O țin preț de câteva minute după care tatăl ei, Peter o ia în brațe.
Daisy și Peter erau căsătoriți de doi ani și erau împreună de vreo șase ani.
Înainte să ieșim din casă, Daisy îi sărută pe Peter și pe Beth.
― Distracție plăcută, fetelor.
― Mulțumim, îi spune Daisy după care ieșim din casă.
―Tocmai am primit un mesaj de la Roxanne că a ajuns și ne așteaptă.
Aprob și coborâm.
― Hei, Ema, hei Daisy.
― Hei , Roxanne. Ce ești atât de fericită? îi spune Daisy .
― O să vă povestesc când ajungem la terasă.
Ne face semn să mergem cu mașina ei și urcăm toate.
Pe drum, Roxanne dă drumul la muzică și era o atmosferă foarte plăcută.
În ciuda faptului că eu mă simțeam ca și moartă pe dinăuntru, fetele încercau să mă facă să mă simt mai bine...
― În zece minute ajungem la terasă, spune Roxanne care era foarte entuziasmată și nu știam de ce.
― Nu este nici o problemă, dar spune-ne de ce ești atât de fericită ? îi spune sora mea care murea de curiozitate.
― Răbdare, Daisy....răbdare.
Daisy își dă ochii peste cap.
― Roxanne, știi că nu am fost niciodată prietenă cu răbdarea..
― Acum va trebui să fi...
Priveam la ele și nu spuneam nimic doar schițam câte un zâmbet.
― Am ajuns, ne anunța Roxanne care deja a oprit motorul și și-a decuplat centura.
Pierdută în gândurile mele, nici nu am observat.
― În sfârșit, spune Daisy.
Coborâm din mașină și ne îndreptăm spre cafeneaua unde nu am fost niciodată.