4 luni în brațele infernului VOLUMUL II-Drumul înapoi spre mine

Scrisori către oameni dragi

        
                    Dragii mei,

                  Dragă mamă,

  𝑴𝒂𝒎𝒊, îți scriu acum la maturitate pentru că în copilărie nu aș fi înțeles. Îmi amintesc când ți-am zis că oamenii au suflet bun,iar tu m-ai contrazis cu un zâmbet blând.
  Țin minte că mi-ai explicat că lumea nu este așa cum o văd prin ochii mei de copil. Mi-ai zis despre cât de răi sunt oamenii și cât de perverși și parșivi ajung să fie unii. Tu m-ai învățat să nu am încredere în orice,dar aveam acel suflet inocent de copil care voia să creadă că orice om este bun,iar dacă există oameni răi, aceștia pot să fie convertiți pentru a deveni mai buni.
  𝑴𝒂𝒎𝒊,acum am crescut, și tind să-ți spun că mi-am păstrat sufletul de copil și văd lumea cu alți ochi.
   𝑴𝒂𝒎𝒊,ai avut dreptate,omaneii sunt răi și unele suflete sunt mult prea murdare pentru a putea fi reparate.
  Am înțeles 𝑴𝒂𝒎𝒊,de la prietenie la trădare este doar un fir subțire de ață,care odată încărcat cu prea multă ură , riscă să se rupă. Am înțeles 𝑴𝒂𝒎𝒊 că,iubirea se poate transforma oricând în ură, și de cele mai multe ori dușmani îți sunt cele mai apropiate persoane,iar străinii oameni care îți doresc cu adevărat să te vadă zâmbind.
  Am înțeles,𝑴𝒂𝒎𝒊 că,un animal este mult mai uman decât un om,iar denumirea de om este prea mult pentru cineva fără suflet.
  𝑴𝒂𝒎𝒊,ai avut dreptate,lumea văzută prin ochii unui copil este plină de inocență și de culoare,iar lumea văzută prin ochii unui adult este plină de cruzime și nuanțe de gri.

**************************************

              𝑫𝒓𝒂𝒈ă "𝒕𝒂𝒕ă 𝒃𝒊𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒄",

  Nu mai sunt acea fetița care are nevoie de o îmbrățișare,doar că îmi pare rău.
   Îmi pare rău că nu ai vrut să faci parte din succesele mele și ai preferat să fii cel mai mare eșec al meu. Îmi pare rău că ai ales o viață fără mine în ea. Îmi pare rău că am realizat atât de multe în ultimul an și tu nu ai auzit nimic despre asta.
  Îmi pare rău că nu ai dreptul să fii mândru de mine. Îmi pare rău că nu mai vrei să faci parte niciodată din viața mea. Îmi pare rău că te-am lăsat să mă rănești atât de rău cu simple cuvinte care pentru mine contau.
   Îmi pare rău că am pus atâta încredere și efort în constituirea unei relații pe care pur și simplu nu ai vrut-o. Îmi pare rău că am avut încredere în tine.
    Cel mai mult, îmi pare rău că nu am fost suficient de bună pentru tine. Mă uit înapoi la toate momentele pe care nu le-am împărtășit niciodată împreună și nu mai devin tristă.
   Mai degrabă,am un sentiment de mândrie de mine. Știu cât de puternică am devenit doar din cauza lipsei tale.
   Știu că a fost un alt om în lipsa ta care ți-a luat locul, și a excelat în creșterea mea. Știu că nu ai fost acolo niciodată pentru mine. Nu ai fost lângă mine în prima zi de grădiniță,de școală. De asemenea,nu o să fii nici în prima zi de liceu sau de facultate. Nu ai fost lângă mine când eram fericită,cu atât mai puțin când inima îmi era zdrobită.
   Nu ai fost lângă mine să-mi promiți că nimeni nu va reuși vreodată să mă rănească, pentru că ai fost tu acolo să mă aperi. Nu ai fost niciodată, pentru că nu ai fost niciodată pregătit să fii tată.
   Și nici nu ai să fii.
   Pentru asta mă urăsc și pe mine,la fel de tare cum te urăsc pe tine, pentru că știu că sunt copia ta fidelă, pentru că știu că nu sunt nici eu capabilă să iubesc și pentru că știu că și eu,o să rănesc la rândul meu,exact cum ai făcut tu, dragă "𝒕𝒂𝒕ă".

**************************************

           𝑷𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒎𝒊𝒏𝒆,𝒄𝒆𝒂 𝒅𝒊𝒏 𝒕𝒓𝒆𝒄𝒖𝒕...