4 luni în brațele infernului VOLUMUL II-Drumul înapoi spre mine

Capitolul 25

"Ș𝒊 𝒂𝒕𝒖𝒏𝒄𝒊 𝒂𝒎 𝒔𝒕𝒊𝒖𝒕 𝒄𝒂 𝒓ă𝒛𝒃𝒐𝒊𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒔-𝒂 𝒊̂𝒏𝒄𝒉𝒆𝒊𝒂𝒕..."

"𝑫𝒂𝒄ă 𝒎𝒊-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒅𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆,𝒏𝒖 𝒏𝒆𝒈 ș𝒊 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒖𝒏𝒆𝒐𝒓𝒊 𝒊̂𝒎𝒊 𝒂𝒎𝒊𝒏𝒕𝒆𝒔𝒄 𝒅𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆,𝒅𝒂𝒓 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒐 𝒇𝒂𝒄, 𝒎ă 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒆𝒔𝒄 𝒄ă 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒂 𝒔ă 𝒔𝒆 𝒊̂𝒏𝒕𝒂̂𝒎𝒑𝒍𝒆 𝒕𝒐𝒕𝒖𝒍 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒊𝒛𝒂 𝒄ă 𝒑𝒂̂𝒏ă 𝒍𝒂 𝒖𝒓𝒎ă 𝒅𝒓𝒂𝒈𝒐𝒔𝒕𝒆𝒂 𝒏𝒖 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒔, 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄ă 𝒂𝒎𝒊𝒏𝒕𝒊𝒓𝒊𝒍𝒆 ș𝒊 𝒔𝒆𝒏𝒕𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒆,𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒆 𝒅𝒆 𝒂𝒄𝒆𝒍𝒆 𝒂𝒎𝒊𝒏𝒕𝒊𝒓𝒊 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒈𝒓𝒆𝒍𝒆 ,𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒎𝒂𝒊 𝒈𝒓𝒆𝒍𝒆 𝒅𝒆𝒄𝒂̂𝒕 𝒔𝒆 𝒗𝒆𝒅𝒆. 𝑬𝒔𝒕𝒆 𝒖ș𝒐𝒓 𝒔ă 𝒄𝒆𝒓𝒊 𝒊𝒆𝒓𝒕𝒂𝒓𝒆,𝒅𝒂𝒓 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒈𝒓𝒆𝒖 𝒔ă 𝒊𝒆𝒓𝒕ă𝒎, ș𝒊 𝒂𝒕𝒂̂𝒕 𝒅𝒆 𝒖ș𝒐𝒓 𝒗𝒂 𝒇𝒊 𝒔ă 𝒍𝒂ș𝒊 𝒅𝒆𝒐𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒄𝒆𝒗𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒕𝒆-𝒂 𝒓ă𝒏𝒊𝒕,𝒄𝒆𝒗𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒕𝒆-𝒂 𝒇𝒓𝒂̂𝒏𝒕 ș𝒊 ț𝒊-𝒂 𝒇ă𝒄𝒖𝒕 𝒊𝒏𝒊𝒎𝒂 𝒔ă 𝒂𝒓𝒅ă. 𝐀𝒅𝒆𝒗ă𝒓𝒖𝒍 𝒏𝒖 𝒆𝒔𝒕𝒆, ș𝒊 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒂̂𝒕ă 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒆 𝒂𝒓 𝒇𝒊, 𝒅𝒂𝒄ă 𝒂𝒄𝒆𝒍𝒆 𝒂𝒎𝒊𝒏𝒕𝒊𝒓𝒊 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒈𝒓𝒆𝒍𝒆,𝒗𝒂 𝒍𝒖𝒂 𝒕𝒐𝒕 𝒄𝒆 𝒊̂𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒛𝒊 𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒊𝒕 𝒄𝒖 𝒅𝒓𝒂𝒈𝒐𝒔𝒕𝒆."

_________________________________________

Decembrie nu a fost o lună chiar atât de plăcută. De M. mă îndepărtam din ce în ce mai tare,eram mai reci,mai depărtați. Nu ne mai vorbeam chiar așa de des.
M. nu mă mai iubea,deja avea o grămadă de fete în jurul lui,deja viața de liceu era din ce în ce mai frumoasă pentru el. Eu eram departe,iar mai mult decât atât,nu eram pe gusturile lui. Nu îi puteam îndeplini visele, dorințele, plăcerile.
Recunosc,chiar era foarte dureros pentru mine, să îl văd de la distanță, să îl admir cu alte fete,iar eu să mă simt atât de singură,atât de pustie. Dorul de el,era din ce în ce mai mare. Încă erau nopți în care mă gândeam dacă este bine, nopți în care îl visam,sau mi-l imaginam cu alte fete în jurul lui.
Pentru o fată care a iubit din toată inima,este foarte complicat să îți vezi fosta iubire,bine fără tine.
Era foarte greu fără el,iubirea mea era foarte complicată pentru M. Noi doi nu mai aveam un viitor împreună,iar eu trebuia să înțeleg asta. Chiar dacă era greu, trebuia să mă obișnuiesc.
De ziua mea îmi dăduse un mesaj vocal foarte sec. Se vedea că nu mai era interesat de mine. Se vedea că se găsește la alte fete. Se vedea că începe și el să mă uite definitiv. Îmi era foarte greu fără el.
Enorm de greu.
Mă simțeam singură,pustie. Mă simțeam îngrijorată. Îl voiam lângă mine, îl voiam bine, voiam să mă iubească,dar din păcate nu poți forța omul care nu simte nimic pentru tine să te iubească.
Trebuia să fiu tare, să îndur toată durerea. Andreea nu putea să fie nici ea lângă mine, pentru că avea probleme la rândul ei. Viața ei personală. Nu puteam să o implic în a mea. Mai ales că la școală era din ce în ce mai rău pentru amândouă. Iar,faptul că nu îl mai aveam pe M. lângă mine, îmi făcea și mai mult rău,iar concentrarea mea nu era una tocmai bună.

_________________________________________

"Ș𝒕𝒊𝒖 𝒇𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒃𝒊𝒏𝒆 𝒄ă 𝒏𝒖 𝒂𝒎 𝒑𝒖𝒕𝒖𝒕 𝒔ă-𝒎𝒊 𝒊𝒂𝒖 𝒓ă𝒎𝒂𝒔 𝒃𝒖𝒏 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒕𝒊𝒏𝒆, 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄ă 𝒎𝒊-𝒂𝒊 𝒓𝒖𝒑𝒕 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒖𝒍 ș𝒊 𝒏𝒖 𝒂𝒎 ș𝒕𝒊𝒖𝒕 𝒄𝒖𝒎 𝒔ă 𝒎ă 𝒓𝒊𝒅𝒊𝒄. 𝑴ă 𝒕𝒐𝒕 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒆𝒔𝒄 𝒍𝒂 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒏𝒐𝒂𝒑𝒕𝒆 ș𝒊 𝒛𝒊. 𝑰̂ț𝒊 𝒎𝒖𝒍ț𝒖𝒎𝒆𝒔𝒄 𝒄ă 𝒎-𝒂𝒊 𝒔𝒖𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒕 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒏𝒊𝒄𝒊 𝒆𝒖 𝒏𝒖 𝒂𝒎 𝒇ă𝒄𝒖𝒕-𝒐, 𝒄ă 𝒂𝒊 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒂𝒍ă𝒕𝒖𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒎𝒊𝒏𝒆 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒏𝒊𝒄𝒊 𝒎ă𝒄𝒂𝒓 𝒏𝒖 ș𝒕𝒊𝒂𝒎 𝒄𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒄𝒖 𝒎𝒊𝒏𝒆, 𝒎𝒖𝒍ț𝒖𝒎𝒆𝒔𝒄 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂𝒄𝒆𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏ă 𝒊𝒏𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒃𝒊𝒍ă 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒎-𝒂 𝒊̂𝒏𝒗ăț𝒂𝒕 𝒔ă 𝒏𝒖 𝒓𝒆𝒏𝒖𝒏ț,𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒎-𝒂 𝒊̂𝒏𝒗ăț𝒂𝒕 𝒄ă 𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒔𝒑𝒖𝒏 𝒏𝒖 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒓ă𝒖, 𝒎𝒖𝒍ț𝒖𝒎𝒆𝒔𝒄 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂𝒄𝒆𝒍𝒆 𝒎𝒐𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒊̂𝒎𝒑𝒓𝒆𝒖𝒏ă 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒏𝒖 𝒍𝒆 𝒗𝒐𝒊 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒂 𝒖𝒊𝒕𝒂. 𝑵𝒖-𝒎𝒊 𝒊𝒂𝒖 "𝒓ă𝒎𝒂𝒔 𝒃𝒖𝒏",𝒏𝒆 𝒗𝒆𝒅𝒆𝒎 𝒄𝒖𝒓𝒂̂𝒏𝒅. 𝑺𝒑𝒆𝒓 𝒔ă 𝒈ă𝒔𝒆ș𝒕𝒊 𝒐 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏ă 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔ă 𝒇𝒊𝒆 𝒎𝒆𝒓𝒆𝒖 𝒄𝒖 𝒕𝒊𝒏𝒆, 𝒔ă 𝒈ă𝒔𝒆ș𝒕𝒊 𝒑𝒆 𝒄𝒊𝒏𝒆𝒗𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒊𝒏𝒆,𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒄ă 𝒂𝒖 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒍𝒖𝒄𝒓𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒑𝒐𝒕𝒓𝒊𝒗𝒊𝒓𝒆,𝒅𝒂𝒓 𝒄𝒖 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏𝒂 𝒈𝒓𝒆ș𝒊𝒕ă. 𝑺𝒑𝒆𝒓 𝒔ă 𝒏𝒖 𝒎ă 𝒖𝒓ăș𝒕𝒊,𝒔𝒑𝒆𝒓 𝒄ă 𝒆ș𝒕𝒊 𝒇𝒆𝒓𝒊𝒄𝒊𝒕, 𝒄ă 𝒛𝒂̂𝒎𝒃𝒆ș𝒕𝒊 𝒕𝒐𝒕 𝒕𝒊𝒎𝒑𝒖𝒍, 𝒄ă 𝒆ș𝒕𝒊 𝒂ș𝒂 𝒄𝒖𝒎 ș𝒕𝒊𝒊 𝒔ă 𝒇𝒊𝒊. 𝑴𝒖𝒍ț𝒖𝒎𝒆𝒔𝒄 𝒅𝒊𝒏 𝒏𝒐𝒖 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒐𝒕 ș𝒊 𝒗𝒓𝒆𝒂𝒖 𝒔ă ș𝒕𝒊𝒊 𝒄ă ț𝒊𝒏 𝒍𝒂 𝒕𝒊𝒏𝒆 ș𝒊 𝒔𝒑𝒆𝒓 𝒄ă 𝒊̂𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒛𝒊 𝒊̂ț𝒊 𝒗𝒆𝒊 𝒅𝒂 𝒔𝒆𝒂𝒎𝒂 𝒅𝒆 𝒄𝒆 𝒏𝒖 𝒂 𝒇𝒖𝒏𝒄ț𝒊𝒐𝒏𝒂𝒕. 𝑵𝒖-𝒎𝒊 𝒊𝒂𝒖 𝒓ă𝒎𝒂𝒔 𝒃𝒖𝒏,𝒐 𝒔ă 𝒏𝒆 𝒗𝒆𝒅𝒆𝒎 𝒄𝒖𝒓𝒂̂𝒏𝒅, 𝒂𝒎𝒊𝒏𝒕𝒆ș𝒕𝒆-ț𝒊 𝒄ă 𝒗𝒐𝒊 𝒇𝒊 𝒎𝒆𝒓𝒆𝒖 𝒂𝒄𝒐𝒍𝒐 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒊𝒏𝒆. 𝑨 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒖𝒏 𝒎𝒐𝒕𝒊𝒗 𝒊̂𝒏𝒕𝒆𝒎𝒆𝒊𝒂𝒕, 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂𝒎𝒂̂𝒏𝒅𝒐𝒊."