4 luni în brațele infernului VOLUMUL II-Drumul înapoi spre mine

Capitolul 20

"Ș𝒊 𝒅𝒖𝒑ă 𝒄𝒆 𝒏𝒆-𝒂𝒎 𝒄𝒆𝒓𝒕𝒂𝒕,𝒂𝒎 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒊𝒏𝒖𝒂𝒕 𝒔ă ț𝒊𝒏 𝒍𝒂 𝒕𝒊𝒏𝒆..."

"𝑺ă ț𝒊𝒊 𝒎𝒊𝒏𝒕𝒆 𝒄ă 𝒆ș𝒕𝒊 𝒐 𝒎𝒊𝒏𝒖𝒏𝒆,𝒄ă 𝒗𝒊𝒂ț𝒂 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒖𝒏 𝒅𝒂𝒓 𝒑𝒓𝒆ț𝒊𝒐𝒔 ș𝒊 𝒄ă 𝒔𝒊𝒏𝒈𝒖𝒓𝒂 𝒕𝒂 𝒅𝒂𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒔ă 𝒕𝒓ă𝒊𝒆ș𝒕𝒊 𝒇𝒓𝒖𝒎𝒐𝒔,𝒔ă 𝒇𝒊𝒊 𝒖𝒏 𝒐𝒎 𝒃𝒖𝒏 ș𝒊 𝒔ă 𝒊𝒖𝒃𝒆ș𝒕𝒊!"

_________________________________________

"Uneori îți supui inima la atâtea dezamăgiri și întristări,pe care le puteai evita atât de bine.
Îți lași inima rănită de oameni nepotriviți din viața ta,care au făcut ce au vrut din ea. Au venit, s-au instalat în viața ta ca și cum meritau,au rănit și au plecat,nepasându-le de sufletul tău, și nici de sentimentele tale.
Inima...este atât de iertătoare și curajoasă. De fiecare dată se înșeală,dar,totuși,nu încetează să apere că "𝓭𝓮 𝓭𝓪𝓽𝓪 𝓪𝓬𝓮𝓪𝓼𝓽𝓪 𝓿𝓪 𝓯𝓲 𝓫𝓲𝓷𝓮",de data aceasta nu se va repeta greșeala. În adâncul ei...ea simte, totuși îndrăznește să vadă binele înaintea răului. Îndrăznește să privească dincolo de aparențe, și acordă șanse nenumărate în ciuda durerii."

_________________________________________

𝑫𝒓𝒂𝒈ă 𝒊𝒏𝒊𝒎ă,

Iartă-mă că te-am rănit! Nu am vrut să mă îndrăgostesc,nu am vrut să cad în păcat,nu am vrut să trec prin iad,nu am vrut să știu cum este durerea!
𝑫𝒓𝒂𝒈ă 𝒄𝒓𝒆𝒊𝒆𝒓𝒆,

Iartă-mă că nu te-am ascultat atunci când mi-ai spus că nu este bine! Iartă-mă pentru că am ascultat inima! Iartă-mă pentru că am luat decizii care nu au fost benefice pentru psihicul meu!Iartă-mă că am făcut greșeli!

𝑫𝒓𝒂𝒈ă 𝒇𝒂𝒕ă 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅𝒖𝒕ă,

Unde ești acum? De ce ai luat copilul din mine? De ce te-ai îndrăgostit? De ce ai rănit? De ce ai trădat? De ce ai făcut totul să pară un iad? De ce? De ce ai făcut tot răul din lume? De ce te-ai atașat de cine nu trebuia? De ce ai luat tot din mine?

𝑫𝒓𝒂𝒈ă 𝒔𝒕𝒓ă𝒊𝒏𝒆,

De ce ai plecat? De ce atât de repede? Unde ești acum? De ce nu m-ai mai iubit suficient? De ce îngerulule? De ce m-ai rănit? De ce m-ai acuzat de fapte ce nu le făceam? De ce m-ai jignit? De ce ai făcut toate astea? De ce nu mi-ai spus de prima dată că nu o sa dureze? De ce m-ai amăgit? De ce m-ai transformat în cineva rău? De ce nu mai ești aici? Spune, străine! De ce atâtea semne de întrebare pentru tine? De ce ai făcut toate astea? De ce m-ai transformat în cineva ce nu mi-am dorit să fiu?
Of străine, câteodată îmi este atât de dor de tine...Am crezut că timpul o să schimbe durerea,dar văd că tu ai rămas mereu aici, în sufletul meu! Îmi pare rău străine pentru dățile în care te-am făcut să plângi sau să mă visezi. Nu am vrut să îți stric viața,nu am vrut să intru în ea neanunțată. Am vrut să fie bine. Am crezut că prin faptele și gesturile mele tu o sa fii fericit cu mine,dar m-am înșelat,așa că este mai bine străine despărțirea. Ai dreptate,nu trebuie să plâng,nu se merita să suferim amândoi atât de tare,nu? O să te mai caut străine,doar dacă tu îmi permiți!
Adio, străine!

_________________________________________

Pentru că sufletul meu a mai vrut să vadă încă odată cum este să suferi,a decis să înainteze într-o prietenie deja destrămată.
Am decis pentru utima dată că este timpul să îi mai acord Andreei o ultimă șansă, oricât de mult m-ar durea această decizie. Știam că o să fiu rănită, încă și încă și încă odată. Dar ceva din mine îmi spunea că trebuie să fiu optimistă și să cred în ceea ce va fi bine.