4 luni în brațele infernului VOLUMUL II-Drumul înapoi spre mine

Capitolul 8

"𝑪𝒊𝒏𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝑪.?"

Ziua de astăzi a început chiar bine. Încă eram în on-line, petreceam orele la mine acasă, în liniște,uneori și în pat. Era chiar bine. Mă liniștea perioada on-line-ului. Simțeam că fac totul mai bine de acasă.
Pe parcursul orelor totul a fost binișor. Eram puțin obosită din cauza orei la care m-am trezit. Dar ținând cont că mai era puțin și săptămâna se termina,puterile încă mă mai țineau în viață.
Asta până când totul a luat o întorsătură neașteptată.De fiecare dată,aveam obiceiul să vorbesc cu prietena mea, Andreea,la telefon. Ne plăcea foarte mult această activitate și ne făcea să fim cât mai apropiate.
Vorbeam despre tot felul de prostii și discutam cu orele. Râdeam,ne prosteam și dormeam împreună. Eram ca două surori.Nu ne ascundem niciodată nimic,mereu eram sincere una cu alta. Întotdeauna am fost foarte unite. Nu au existat
niciodată minciuni între noi.
Chiar dacă nu era sora mea de mamă,tot o simțeam foarte apropiată de mine. Făceam orice alături de ea. Asta până când, în acea zi totul s-a schimbat între noi...
Apelul ei mi-a dat de gândit. Mi-a spus că este împreună cu un băiat.

"𝑫𝒆𝒋𝒂 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒊̂𝒎𝒑𝒓𝒆𝒖𝒏ă 𝒄𝒖 𝒖𝒏 𝒃ă𝒊𝒂𝒕? Ș𝒊 𝒆𝒖 𝒏𝒖 ș𝒕𝒊𝒂𝒎 𝒏𝒊𝒎𝒊𝒄 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒆𝒍?"

Era foarte ciudat...mereu îmi spunea orice. Acum părea să fie total diferită. Total schimbată.
-Cum adică ești împreună cu unul? Nici măcar nu îl cunoști așa bine!

𝐀𝒏𝒅𝒓𝒆𝒆𝒂 𝒕𝒖 𝒂𝒊 𝒊̂𝒏𝒏𝒆𝒃𝒖𝒏𝒊𝒕?

-Ai să vezi că este diferit ai să vezi,nu o să îmi facă rău și o să se comporte foarte frumos! Chiar țin la el,nu înțeleg de ce te superi atât!?
-De ce mă supăr atât? Andreea nici nu îl cunoști bine!
-Ba da, Alexandra! Înțelege! O să fiu fericită cu el!
I-am închis telefonul în nas. Nici nu voiam să aud de așa ceva.
Mi se părea suspicios,mai ales că era cu mult mai mare decât ea.
Era foarte ciudată situația!

-Alexandra, înțelege că o să îmi fie bine! La fel cum și eu te-am înțeles pe tine cu Mihai! Cred că ești geloasă și nu îți convine fericirea mea!

"𝑬𝒖 𝒈𝒆𝒍𝒐𝒂𝒔ă!?𝑬𝒖?"

- În primul rând,este foarte mare pentru vârsta ta,Andreea și este ciudat! Nu îmi lasă o impresie bună, în plus nu sunt geloasă! Nu pe el!
- Aoleu, ești proastă,niciodată nu îmi înțelegi fericirea!
-Andreea,ți-o înțeleg, ești cea mai bună prietenă a mea,dar...
-Gata cu "dar", Alexandra,ori accepți ori gata.

Nici nu m-a lăsat să termin propoziția. Deja totul se ducea în mai rău.
Dar chiar nu puteam să accept așa ceva! Chiar nu îmi plăcea de el,nu îl consideram ce trebuie pentru ea.

-Andreea,este foarte mare pentru vârsta ta! Înțelege! Îți vreau binele!
-Știu și eu care este binele meu, și înțelege că o să fie bine! Se comportă frumos! Înțelege naibii!
-Andreea nu este ceea ce pare!
-Auzi,eu zic să taci! Eu nu ți-am zis nimic de Mihai,da?

"𝑶...𝑩𝐀 𝑫𝐀 𝐀𝑰 𝒁𝑰𝑺..."

-ANDREEA!
-Gata! Eu vreau să fiu cu el! Sper să înțelegi!

Fetița asta era prea așa. Îmi făcuse o mie de nervi. Voiam să dovedesc că băiatul acesta nu este ceea ce pare. Că este altfel,de cum arată el. Și într-o zi o să îi demonstrez că am dreptate.

_________________________________________

Zilele au trecut,iar eu tot "cercetam" despre el informații. Voiam să știu că prietena mea este într-adevăr bine cu el,cu C. Dar nu puteam să am încredere.
Nu puteam să accept de ce a vrut să fie fix cu băiatul acesta. Nu era bun pentru ea. Nu era un om iubitor, și asta se vedea,iar eu eram sigură de lucrul acesta. Știam foarte clar că am dreptate, însă nu puteam să i-o arăt nimănui deocamdată.
Nu eram sigură că ea o să fie până la final fericită cu el.
Aveam un instinct puternic de prietenă,că ceva nu mirosea a bine. Ceva era putred la mijloc. Iar el avea un scop în viața ei. Voia să o rănească, să o manipuleze pentru că așa fac băieții mai mari în general.
Ș𝒊 𝒆𝒖 𝒆𝒓𝒂𝒎 𝒔𝒊𝒈𝒖𝒓ă 𝒅𝒆 𝒂𝒔𝒕𝒂!