4 luni în brațele infernului VOLUMUL II-Drumul înapoi spre mine

Capitolul 12

"𝑰̂𝒏 𝒂𝒍𝒕ă 𝒍𝒖𝒎𝒆,𝒔𝒄𝒖𝒇𝒖𝒏𝒅𝒂𝒕ă 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒄𝒊𝒊"

"𝐍𝐮 𝐟𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐬𝐭! 𝐈𝐮𝐛𝐞ș𝐭𝐞-𝐨!
𝐄ș𝐭𝐢 𝐮𝐧 𝐟𝐫𝐚𝐢𝐞𝐫 𝐝𝐚𝐜ă 𝐭𝐞 𝐮𝐢ț𝐢 𝐢̂𝐧 𝐨𝐜𝐡𝐢𝐢 𝐞𝐢? 𝐄ș𝐭𝐢 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 "𝐩𝐫𝐨𝐬𝐭" 𝐝𝐚𝐜ă 𝐧𝐮 𝐨 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐭𝐮. 𝐀𝐥ț𝐢𝐢 𝐬-𝐚𝐫 𝐮𝐢𝐭𝐚 𝐢̂𝐧 𝐨𝐜𝐡𝐢𝐢 𝐞𝐢 𝐳𝐢 ș𝐢 𝐧𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞. 𝐓𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐝𝐞𝐫𝐢 𝐮𝐧 𝐟𝐫𝐚𝐢𝐞𝐫 𝐝𝐚𝐜ă 𝐢̂𝐢 𝐬𝐩𝐮𝐢 𝐜ă 𝐨 𝐢𝐮𝐛𝐞ș𝐭𝐢, 𝐟ă𝐫ă 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯? 𝐀𝐥ț𝐢𝐢 𝐢-𝐚𝐫 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐜ă 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐟𝐫𝐮𝐦𝐨𝐚𝐬ă,𝐩𝐞 𝐳𝐢 𝐜𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭. 𝐂𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐬𝐢𝐧𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐥𝐚𝐫𝐚ț𝐢𝐢 𝐚ș𝐚 𝐚𝐣𝐮𝐧𝐠 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦ă. 𝐅ă𝐫ă 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐮𝐧 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯 𝐚𝐧𝐮𝐦𝐞. 𝐑𝐚̂𝐝 𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐚𝐜ă 𝐢̂𝐢 𝐚𝐝𝐮𝐜𝐢 𝐟𝐥𝐨𝐫𝐢? 𝐌𝐮𝐥ț𝐢 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐞𝐢 𝐢-𝐚𝐫 𝐥𝐮𝐚 𝐟𝐥𝐨𝐫𝐢 ș𝐢 𝐢 𝐥𝐞-𝐚𝐫 𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐩ă𝐫. 𝐃𝐚𝐫 𝐭𝐮 ș𝐭𝐢𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐞 𝐟𝐚𝐳𝐚? 𝐂ă 𝐞𝐚 𝐭𝐞 𝐚ș𝐭𝐞𝐚𝐩𝐭ă 𝐩𝐞 𝐭𝐢𝐧𝐞! 𝐓𝐞 𝐢𝐮𝐛𝐞ș𝐭𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐩𝐞 𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐚𝐭𝐚̂ț𝐢𝐚! Ș𝐢 𝐢̂𝐧𝐭𝐨𝐭𝐝𝐞𝐚𝐮𝐧𝐚 𝐭𝐞-𝐚𝐫 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐩𝐞 𝐭𝐢𝐧𝐞! 𝐀𝐭𝐚̂𝐭 𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐫𝐨𝐜𝐨𝐬 𝐚𝐫 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢 𝐬ă 𝐭𝐞 𝐬𝐢𝐦ț𝐢!"

_________________________________________

O altă noapte cu el în gând.
Încă un vis în care M. mă ducea dincolo de lumea reală. Ștam că nu îmi face bine încă un păcat trăit alături de el.
Nu mai suportam să nu pot dormi. Aveam nevoie de somn. Simțeam nevoia să mă odihnesc,dar nu puteam.
Îl simțeam lângă mine.
Stăteam în fața lui. Îl vedeam cum nu se mai poate abține,cum voia să fie lângă mine, să mă iubească sincer. Îl vedeam cum îi tremura mâna mare și puternică pe păharul plin cu whisky. Îl vedeam cum își mușcă buzele și se abține să nu se atingă de mine. Îl vedeam cum nu mai rezistă.
Aceeași cămașă albă ce îi îmbrăca trupul bine lucrat. Ochii lui căprui ce îmi vizualizau tot corpul, mă seduceau. Brațele lui mari și puternice ce mă trag tot mai aproape de el, mă făceau să doresc mai mult. Parul ciufulit mă făcea să zâmbesc tandru.
Iubeam tot la el. Felul cum mă privea îmi creea o stare de bine. Adoram să mă iubească în felul lui,brutal. Mă simțeam cea mai minunată femeie, pentru că eram slăbiciunea unui bărbat puternic.
Eram sufocată de sărutările lui.
Își deschidea ușor cămașa și se apropia tot mai mult de mine. Eram speriată,nu puteam să îi fac pe plac. Nu puteam să păcătuiesc. Dar nu mă puteam abține. Îl voiam tot mai aproape,îl voiam complet doar al meu. Macar pentru o seară. Una în care eram doar noi doi, fără nimeni altcineva care să ne pună piedici în ceea ce trăiam noi.
Până la urmă amândoi am cedat, ne-am aruncat în păcat. Atingerea lui mă făcea să tremur de emoții. Felul lui gingaș de a-mi dezgoli sufletul...ah,eram atât de fericită. Atât de dornică de atingerea lui.
Lângă el îmi iubeam corpul, mă făcea să par atât de frumoasă, atât de fericită. Fiecare bucățică din mine,acum, îi aparținea lui. Trupul meu,era învelit de săruturile lui. Eram scufundată în vicii. La fiecare mișcare tandră,inima îmi tresărea de plăcere. Eram doar noi doi, în iadul nostru. Conduceam un regat alături de el,iar asta era tot ceea ce conta pentru mine.