4 luni în brațele infernului VOLUMUL II-Drumul înapoi spre mine

Capitolul 24

"𝑫𝒐𝒂𝒓 𝒆𝒂 ș𝒊 𝒐 𝒔𝒕𝒊𝒄𝒍ă 𝒅𝒆 𝒂𝒍𝒄𝒐𝒐𝒍"

"NU ESTE SORA MEA PE BUNE,DAR AM AVUT NOROC CA AM GĂSIT-O ÎN ATÂTA LUME!"

𝑶𝒄𝒕𝒐𝒎𝒃𝒓𝒊𝒆 2𝟎21...

Mă arunc în brațele durerii. Urechile înfundate îmi creează o stare de bine. Iubeam durerea. Simțeam cum fiecare părticică din corpul meu își ia zborul către păcat. Iubeam ceea ce făceam. Mă făcea fericită. Iubeam să uit de toate problemele.
Muzica tare, mă purta pe cele mai înalte culmi,acolo unde eram cu adevărat fericită. Eram cu prietena mea,iar asta conta pentru mine. Eram fericite atunci când ne afundam în gustul băuturii.
Amândouă simțeam un gol imens în suflet,ne era dor,ne era dor să fim iubite,dar ne aveam una pe cealaltă,iar asta era tot ce conta. Doar noi două știam cât de greu ne este,dar nu ne dădeam drumul de la mană. Știam că într-o zi vom fii cu adevărat fericite. Dar până atunci trebuia să ne bucurăm de fiecare clipă din viața noastră, așa cum era ea. Bună sau mai puțin bună.

_________________________________________

"𝑷𝒐𝒓𝒕 𝒊̂𝒏 𝒊𝒏𝒊𝒎𝒂 𝒎𝒆𝒂 𝒐 𝒎𝒖𝒍ț𝒊𝒎𝒆 𝒅𝒆 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊. 𝑼𝒏𝒊𝒊 𝒂𝒖 𝒑𝒍𝒆𝒄𝒂𝒕 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄ă 𝒂ș𝒂 𝒂𝒖 𝒗𝒓𝒖𝒕,𝒑𝒆 𝒂𝒍ț𝒊𝒊 𝒊-𝒂𝒎 𝒂𝒍𝒖𝒏𝒈𝒂𝒕 𝒆𝒖. 𝑷𝒆 𝒖𝒏𝒊𝒊 𝒊̂𝒊 𝒓𝒆𝒈𝒓𝒆𝒕 ș𝒊 𝒎ă 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒃 𝒄𝒖𝒎 𝒂𝒓 𝒇𝒊 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒅𝒂𝒄ă 𝒆𝒖 𝒆𝒓𝒂𝒎 𝒂𝒍𝒕𝒇𝒆𝒍 𝒑𝒆 𝒂𝒕𝒖𝒏𝒄𝒊,𝒑𝒆 𝒂𝒍ț𝒊𝒊 𝒎ă 𝒃𝒖𝒄𝒖𝒓 𝒄ă 𝒊-𝒂𝒎 𝒍ă𝒔𝒂𝒕 𝒊̂𝒏 𝒖𝒓𝒎ă. 𝑫𝒆 𝒍𝒂 𝒖𝒏𝒊𝒊 𝒂𝒎 𝒊̂𝒏𝒗ăț𝒂𝒕,𝒑𝒆 𝒂𝒍ț𝒊𝒊 𝒊-𝒂𝒎 𝒊̂𝒏𝒗ăț𝒂𝒕 𝒆𝒖. 𝑷𝒊𝒆𝒓𝒅𝒆𝒎 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊 𝒄𝒂 𝒔ă 𝒊̂𝒏𝒗ăță𝒎 𝒍𝒆𝒄ț𝒊𝒊. 𝑰̂𝒊 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅𝒆𝒎 𝒄𝒂 𝒔ă 𝒇𝒂𝒄𝒆𝒎 𝒍𝒐𝒄 𝒂𝒍𝒕𝒐𝒓 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊. 𝑫𝒆ș𝒊 𝒊𝒏𝒊𝒎𝒂 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒖𝒏 𝒍𝒐𝒄 𝒎𝒂𝒓𝒆,𝒖𝒏𝒆𝒐𝒓𝒊,𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒃𝒊𝒏𝒆 𝒔ă 𝒇𝒂𝒄𝒆𝒎 𝒄𝒖𝒓ăț𝒆𝒏𝒊𝒆 ș𝒊 𝒔ă 𝒎ă𝒓𝒊𝒎 𝒔𝒑𝒂ț𝒊𝒖𝒍. 𝑰̂𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒅𝒐𝒖ă 𝒃ă𝒕ă𝒊 𝒅𝒆 𝒊𝒏𝒊𝒎ă, 𝒊̂𝒎𝒊 𝒕𝒓𝒆𝒄 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒇𝒂𝒕𝒂 𝒐𝒄𝒉𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒖 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒂𝒕. 𝑪𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒆𝒂𝒛ă. 𝑪𝒂𝒓𝒆 𝒗𝒐𝒓 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒂. 𝑭𝒊𝒆 𝒄ă 𝒎𝒂𝒊 𝒇𝒂𝒄 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒗𝒊𝒂ț𝒂 𝒎𝒆𝒂,𝒔𝒂𝒖 𝒏𝒖."

_______________________________________

Ah, încă o petrecere, încă o noapte nedormită. Adoram asta. Eram pregătită oricând să petrec împreună cu Andreea.
Bagajul stătea de mult timp pregătit pe scaunul din camera mea. Prietena mea deja a pregătit băutura în care urma să ne scufundăm tot mai adânc. De fiecare dată când eram alături de ea, tot răul din jurul meu dispărea. Pentru că alături de ea,eram cea mai fericită persoană. Ea era singura ființă care mă înțelegea de fiecare dată.
Iar seara asta urma să fie doar a noastră. Trebuia să ne simțim bine. Trebuia să zburăm cât mai sus, să fugim de toate problemele.
Știam că muzica și petrecerile pe care le dădeam ne făceau să uităm de tot ce era rău.
Dependența de alcool,care mă făcea să dispar într-o lume neexistentă, îmi creea o adrenalină uriașă în interiorul meu. Îmi scotea la iveală adevărata fericire. Adevăratul meu zâmbet.
Adevărata mea față.
Știam că nu îmi face bine pe interior, știam că mă distruge,dar psihic era cel mai bun mod de a fii bine.
Trebuia să găsesc un loc unde să mă simt cu adevărat bine. Trebuia să uit de el,de școală,de tot ce îmi făcea rău. Nu mai voiam să mă gândesc la M.,voiam doar sa mă distrez alături de prietena mea.
Prietena mea, Andreea,a fost singura persoană care m-a înțeles, susținut și întrumat spre o viață mai bună. M-a făcut întotdeauna să mă văd frumoasă,a făcut tot posibilul să mă vadă bine. A fost lângă mine să mă susțină,să mă ridice de jos atunci când nu am mai putut să merg mai departe. A fost omul care mi-a dat cele mai tâmpite idei. A fost singurul meu refugiu,singurul înger ce a avut grijă de mine.
A fost ca o mamă pe timp de furtună. M-a luat în brațe atunci când mi-a fost cel mai greu. Pentru mine ea este fericirea mea,nu doar că școala mi-a adus o prietenie pe viață,ci și o sora minunată.