4 luni în brațele infernului VOLUMUL II-Drumul înapoi spre mine

Capitolul 23

"Ș𝒊 𝒊̂𝒏𝒄ă 𝒔𝒑𝒆𝒓 ș𝒊 𝒂ș𝒕𝒆𝒑𝒕...."

𝑪𝒐𝒏𝒕𝒊𝒏𝒖𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊 𝒅𝒆 31 𝒊𝒖𝒍𝒊𝒆...

C. nu era de acord ca Andreea să își petreacă cât mai multe ore și zile alături de mine. Spunea că nu sunt o influență bună asupra Andreei. Că îi fac foarte rău și o fac să sufere.
𝑫𝒂𝒓, 𝒑𝒂̂𝒏ă 𝒍𝒂 𝒖𝒓𝒎ă,𝒄𝒊𝒏𝒆 𝒆𝒓𝒂 𝒄𝒆𝒍 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒐 𝒇ă𝒄𝒆𝒂 𝒑𝒆 𝒆𝒂 𝒔ă 𝒔𝒖𝒇𝒆𝒓𝒆?
Eu cred că el...
Doar pentru câteva ore petrecute alături de mine, Andreea avea de îndurat ditamai scandalul. Nu eram de acord cu ceea ce făcea C. Era un om rău,un om care făcea pe toată lumea din jurul lui să se simtă manipulată.
A fost foarte invidios pentru că Andreea se distra alături de mine. A început să zică că suntem cu alt baiat, și că facem doar prostii. A început să o jignească și să se comporte din ce în ce mai urât.
Nici mama ei nu era de acord cu ceea ce făcea el. Mereu îi trimitea mesajele, în care el spunea să aleagă dintre mine și el.
Sinceră să fiu nu mă așteptam ca Andreea să mă aleagă pe mine și să reacționeze atât de urât cu el.
Să nu mai suporte și să spună tot ce are pe suflet. Să își spună toate sentimentele și să nu mai stea să sufere.
Am petrecut ore întregi doar în ceartă și în plânsete. Andreea devenise din ce în ce mai rece și nu mai acorda atenție la toate prostiile lui.
Andreea mă alegea pe mine,era aici,nu mă mai părăsea.
Mă simțeam foarte prost pentru cearta lor, îmi venea să plec, să dispar definitiv, să fug. Îmi era frică, foarte frică. Îmi era frică de comportamentul lui mizerabil,de atitudinea lui față de Andreea.
Îmi era din ce în ce mai frică.
Dar nu puteam să fug,nu acum. Trebuia să stau să o încurajez și să fiu mereu acolo pentru ea. Să nu o părăsesc atunci când îi era cel mai greu. Trebuia să stau acolo și să îi liniștesc toată durerea.
Să fiu aici,mereu și pentru totdeauna.
La rândul meu și eu aveam nevoie de cineva lângă mine. Îmi era din ce în ce mai greu să nu vorbesc cu M., să nu mai fie lângă mine. Treceau din ce în ce mai multe zile și noi tot nu ne vorbeam.
Trebuia să mă obișnuiesc cu lipsa lui. Trebuia să mă obișnuiesc cu ideea că el se maturizează și începe să își vadă viitorul alături de alte fete.
Chiar dacă îl iubeam și eram disperată după iubirea lui, trebuia să îi dau drumul. Să îl las să zboare către visul lui.
Trebuia să îl las să fie fericit.
Chiar dacă îmi doream să fie fericit cu mine, știam că asta nu se poate cu adevărat. Pentru că nu poți forța o persoană să te iubească, dacă ea nu simte acest lucru.
Iar el nu mă iubea pe mine,eu pentru el eram doar o fașă pentru inima lui frântă. Eram doar o opțiune atunci când nu avea cu cine să vorbească.
Niciodată nu am însemnat ceva pentru el, trebuia să îmi văd de viața mea și să îl las în trecut.
Trebuia să fiu bine și să o ajut pe Andreea să se vindece.

_________________________________________

"𝑼𝒏 𝒍𝒖𝒄𝒓𝒖 𝒓𝒆𝒈𝒓𝒆𝒕 𝒄𝒖 𝒑𝒓𝒊𝒗𝒊𝒓𝒆 𝒍𝒂 𝒎𝒊𝒏𝒆,𝒍𝒂 𝒕𝒊𝒏𝒆. 𝑪ă 𝒂𝒎 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒎𝒖𝒍𝒕 𝒑𝒓𝒆𝒂 𝒊𝒏𝒔𝒊𝒔𝒕𝒆𝒏𝒕ă. 𝑻𝒖 𝒂𝒔𝒕𝒂 ț𝒊-𝒂𝒊 𝒅𝒐𝒓𝒊𝒕,𝒂𝒊 𝒗𝒓𝒖𝒕 𝒔ă 𝒑ă𝒔𝒕𝒓𝒆𝒛𝒊 𝒅𝒊𝒔𝒕𝒂𝒏ț𝒂 ș𝒊 𝒔ă 𝒓𝒖𝒑𝒆𝒎 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆 𝒍𝒆𝒈ă𝒕𝒖𝒓ă.
𝑷𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒏𝒖 𝒂 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒂𝒕 𝒑𝒓𝒆𝒂 𝒎𝒖𝒍𝒕 ș𝒊 𝒏𝒊𝒄𝒊 𝒂𝒇𝒆𝒄𝒕𝒂𝒕 𝒏𝒖 𝒂𝒊 𝒇𝒐𝒔𝒕. 𝑰̂𝒏 𝒔𝒄𝒉𝒊𝒎𝒃,𝒆𝒖 𝒆𝒓𝒂𝒎 𝒄𝒆𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒕𝒐𝒕 𝒕𝒓ă𝒈𝒆𝒂 𝒅𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆.
𝐀𝒎 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒄𝒆𝒂 𝒊̂𝒏𝒄ă𝒑ăț𝒂̂𝒏𝒂𝒕ă 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒆𝒂 𝒄ă 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒕𝒐𝒕𝒖𝒍 𝒍𝒂 𝒇𝒆𝒍 𝒄𝒂 𝒊̂𝒏𝒂𝒊𝒏𝒕𝒆,𝒆𝒖 𝒆𝒓𝒂𝒎 𝒄𝒆𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒏𝒖 ș𝒕𝒊𝒂 𝒔ă 𝒓𝒆𝒏𝒖𝒏ț𝒆 𝒍𝒂 𝒄𝒊𝒏𝒆𝒗𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒓𝒆𝒏𝒖𝒏ț𝒂𝒔𝒆 𝒇ă𝒓ă 𝒔ă 𝒅𝒆𝒑𝒖𝒏ă 𝒗𝒓𝒆𝒖𝒏 𝒆𝒇𝒐𝒓𝒕.
𝑫𝒊𝒔𝒑𝒆𝒓𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒎-𝒂 𝒊̂𝒎𝒑𝒊𝒏𝒔 𝒊̂𝒏 𝒑𝒖𝒏𝒄𝒕𝒖𝒍 𝒂𝒄𝒆𝒍𝒂 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔ă 𝒄𝒓𝒆𝒅 𝒄ă 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒊 𝒎𝒂𝒊 𝒎𝒆𝒓𝒊𝒕ă 𝒐 ș𝒂𝒏𝒔ă,𝒄𝒉𝒊𝒂𝒓 ș𝒊 𝒅𝒖𝒑ă 𝒄𝒆 ț𝒊-𝒂𝒖 𝒇𝒓𝒂̂𝒏𝒕 𝒊𝒏𝒊𝒎𝒂.
𝑫𝒊𝒔𝒑𝒆𝒓𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒄ă 𝒂ș 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒂 𝒈ă𝒔𝒊 𝒐 𝒄𝒂𝒍𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒔ă 𝒎𝒆𝒂𝒓𝒈ă. 𝐀𝒄𝒖𝒎 𝒓𝒆𝒈𝒓𝒆𝒕 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄ă 𝒗ă𝒅 𝒍𝒖𝒄𝒓𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒂𝒍𝒕𝒇𝒆𝒍 ș𝒊 𝒄𝒓𝒆𝒅 𝒄ă 𝒎-𝒂𝒎 𝒎𝒂𝒕𝒖𝒓𝒊𝒛𝒂𝒕. 𝑹𝒆𝒈𝒓𝒆𝒕 𝒄ă 𝒎-𝒂𝒎 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒖𝒎𝒂𝒕 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒆𝒗𝒂 𝒇ă𝒓ă 𝒗𝒊𝒊𝒕𝒐𝒓 ș𝒊 𝒓𝒆𝒈𝒓𝒆𝒕 𝒄ă 𝒏𝒖 𝒎-𝒂𝒎 𝒐𝒑𝒓𝒊𝒕 𝒅𝒊𝒏 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒂 𝒄𝒍𝒊𝒑ă."