4 luni în brațele infernului VOLUMUL II-Drumul înapoi spre mine

Capitolul 18

"𝑷𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆𝒂 𝒏𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓ă 𝒊̂𝒏𝒄ă 𝒏𝒖 𝒂 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒑𝒖𝒕,𝒅𝒆ș𝒊 𝒂𝒎 𝒕𝒓𝒆𝒄𝒖𝒕 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒂𝒕𝒂̂𝒕𝒆𝒂"

**************************************

Când ai avut nevoie de mine,eu mereu am fost acolo, pentru tine, sufletul care să te înțeleagă atunci când te simți cel mai rău. Iar pentru acest lucru sunt foarte mândră de mine, mândră că am reușit să fac un bine.
Mereu am fost acolo să te ajut,iar tu pe mine ai știut doar să mă îndepărtezi. Niciodată nu m-ai lăsat să mă apropii de tine,doar atunci când ai avut tu nevoie.
Eu când am avut nevoie de tine ai fost foarte departe, atât sufletește cât și fizic.
Am înțeles că a fost vina mea,vina distanței,vina orgoliului,dar să știi că eu am fost aici, așteptându-te în zilele, în care tu erai cu altcineva.
Și am înțeles că noi doi nu suntem demi ne a iubi,am înțeles că sunt doar o opțiune pentru tine,am înțeles toate aceste lucruri.
Am înțeles că nu m-ai iubit niciodată,am înțeles că nu mai însemn nimic pentru tine,dar cu toată această distanță,cu toți oamenii pe care îi am în jurul meu,eu de ce am putut să te iubesc,eu de ce am putut să nu te ascund?
Eu de ce te vorbeam de bine tuturor,de ce te-am făcut acceptat în "grupul meu"de prieteni.
Îți spun acum, pentru că am fost proastă. Pentru că m-am îndrăgostit de cine nu a trebuit, pentru că am lăsat să se bată joc de mine atunci când eu trebuia să fiu cea mai fericită.
Dar,nu îmi pare rău că am fost acolo pentru tine, nu îmi pare rău că te-am ajutat atunci când ai avut nevoie,nu îmi pare rău că am ținut la tine și te-am pus pe primul loc,mai mult decât mă puneam pe mine. Pentru că eu,față de tine, chiar te-am iubit,sincer, frumos, așa cum am știut eu mai bine,mai curat.
Și chiar merit tot respectul pentru că nu te-am vorbit urât după relație, pentru că te-am respectat și te-am făcut apreciat de oamenii pe care îi aveam zilnic în jurul meu.
Așa a fost să fie, așa ești tu,nu sunt vinovată nici eu,poate nici tu, pentru ceea ce s-a întâmplat între noi, însă să știi că,chair și acum, după tot ceea ce s-a întâmplat, după toate vorbele pe care mi le-ai spus în seara aceea,chiar și după atât de mult timp,eu nu pot să uit atât de repede. Eu nu pot să iert atât de repede, chiar dacă îți dorești din tot sufletul să mai fiu acea fată bună.
Știu că sunt doar o bătaie de joc la adresa ta. Știu că tu nu vei putea niciodată să te rezumi la o singură fată și cu atât mai puțin la mine.
𝑷𝒂̂𝒏ă 𝒍𝒂 𝒖𝒓𝒎ă 𝒄𝒆 𝒂𝒎 𝒆𝒖 𝒂ș𝒂 𝒔𝒑𝒆𝒄𝒊𝒂𝒍? Nu mă supun în fața ta,nu cer nimic de la tine,nu mă îmbrac strident,nu sunt ca altele care vor de la prima întâlnire altceva.
Sunt pur și simplu o simplă fată care te-a iubit și te-a respectat.
O fată cu o educație minunată.
O fată pe care nu ai știut să o apreciezi din tot sufletul, din păcate...
Dar asta este, știu că sunt multe fete în jurul tău care te influențează și îți sunt "fidele". Fete care după prima întâlnire ajung direct în patul tău. Și îmi pare rău sincer, îmi pare rău pentru că nu am putut să fiu lângă tine fizic,atunci când ai avut nevoie.
Poate nu a fost timpul nostru. Poate noi nu am fost supuși în "mitul androginului".

𝑴𝒆𝒔𝒂𝒋 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒂𝒖𝒕𝒐𝒂𝒓𝒆...
*********************

_________________________________________

𝑷𝒍𝒂𝒕𝒐𝒏 𝒑𝒓𝒆𝒛𝒊𝒏𝒕ă 𝒐 𝒆𝒙𝒑𝒍𝒊𝒄𝒂ț𝒊𝒆 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒊𝒊 ș𝒊 𝒇𝒐𝒓𝒎ă𝒓𝒊𝒊 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒆𝒊𝒂. 𝐀𝒊𝒄𝒊 𝒄𝒊𝒕𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒂𝒇𝒍ă "𝒎𝒊𝒕𝒖𝒍 𝒂𝒏𝒅𝒓𝒐𝒈𝒊𝒏𝒖𝒍𝒖𝒊", 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒊𝒕 𝒅𝒆 𝒖𝒏 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒋 𝒂𝒍 𝒍𝒖𝒊 𝑷𝒍𝒂𝒕𝒐𝒏.
𝑫𝒖𝒑ă 𝒂𝒄𝒆𝒂𝒔𝒕ă 𝒍𝒆𝒈𝒆𝒏𝒅ă, 𝒍𝒂 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒑𝒖𝒕 𝒕𝒓ă𝒊𝒂𝒖 𝒑𝒆 𝒑ă𝒎𝒂̂𝒏𝒕 𝒇𝒊𝒊𝒏ț𝒆 𝒂𝒏𝒅𝒓𝒐𝒈𝒊𝒏𝒆. 𝐀𝒓ă𝒕𝒂𝒖 𝒄𝒂 𝒅𝒐𝒊 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊 𝒍𝒊𝒑𝒊ț𝒊 𝒔𝒑𝒂𝒕𝒆 𝒊̂𝒏 𝒔𝒑𝒂𝒕𝒆: 𝒅𝒐𝒖ă 𝒇𝒆𝒎𝒆𝒊, 𝒅𝒐𝒊 𝒃ă𝒓𝒃𝒂ț𝒊 𝒔𝒂𝒖 𝒖𝒏 𝒃ă𝒓𝒃𝒂𝒕 ș𝒊 𝒐 𝒇𝒆𝒎𝒆𝒊𝒆. 𝐀𝒄𝒆ș𝒕𝒊𝒂 𝒅𝒆ț𝒊𝒏𝒆𝒂𝒖 𝒐 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒓𝒆 𝒇𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒎𝒂𝒓𝒆, 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒂𝒖 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒂𝒑𝒓𝒐𝒂𝒑𝒆 𝒕𝒐𝒕 𝒄𝒆 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒆𝒂𝒖.
𝒁𝒆𝒊𝒊 𝒔𝒆 𝒕𝒆𝒎 𝒅𝒆 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒑𝒓𝒐𝒂𝒑𝒆 𝒊𝒏𝒇𝒊𝒏𝒊𝒕ă 𝒂 𝒂𝒏𝒅𝒓𝒐𝒈𝒊𝒏𝒊𝒍𝒐𝒓 ș𝒊, 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒓𝒆𝒑𝒓𝒆𝒛𝒆𝒏𝒕𝒂 𝒐 𝒑𝒐𝒔𝒊𝒃𝒊𝒍ă 𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒏ț𝒂𝒓𝒆, 𝒊̂𝒊 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒂𝒓𝒕. 𝑺𝒆𝒑𝒂𝒓𝒂ț𝒊 𝒊̂𝒏𝒔ă, 𝒑ă𝒓ț𝒊𝒍𝒆 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒇𝒂𝒄 𝒏𝒊𝒎𝒊𝒄. 𝑷𝒆 𝒑ă𝒎𝒂̂𝒏𝒕 𝒅𝒐𝒎𝒏𝒆ș𝒕𝒆 𝒐 𝒍𝒆𝒕𝒂𝒓𝒈𝒊𝒆 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒍𝒆𝒕ă. 𝑻𝒐𝒕 𝒎𝒂𝒊 𝒎𝒖𝒍ț𝒊 𝒎𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒕𝒓𝒊𝒔𝒕𝒆ț𝒆 ș𝒊 𝒅𝒐𝒓.
𝒁𝒆𝒊𝒊, 𝒗ă𝒛𝒂̂𝒏𝒅 𝒄ă 𝒓ă𝒎𝒂̂𝒏 𝒇ă𝒓ă 𝒔𝒖𝒑𝒖ș𝒊, 𝒄𝒂𝒖𝒕ă 𝒐 𝒎𝒐𝒅𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒂 𝒍𝒆 𝒅𝒂 𝒏𝒐𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊 𝒖𝒏 𝒎𝒐𝒕𝒊𝒗 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒕𝒓ă𝒊. 𝐀𝒔𝒕𝒇𝒆𝒍 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒄𝒓𝒆𝒂𝒕 𝑬𝒓𝒐𝒔, 𝒄𝒖 𝒔𝒄𝒐𝒑𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒂 𝒔𝒆𝒎ă𝒏𝒂 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒆 𝒊̂𝒏 𝒍𝒖𝒎𝒆. 𝑰̂𝒏 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒇𝒆𝒍 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒊 𝒊̂ș𝒊 𝒑𝒆𝒕𝒓𝒆𝒄𝒆𝒂𝒖 𝒗𝒊𝒂ț𝒂 𝒄ă𝒖𝒕𝒂̂𝒏𝒅𝒖-ș𝒊 𝒋𝒖𝒎ă𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂. 𝑪𝒆𝒊 𝒏𝒐𝒓𝒐𝒄𝒐ș𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒆 𝒈ă𝒔𝒆𝒂𝒖 𝒔𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒐𝒑𝒆𝒂𝒖 𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂̂𝒏𝒅 𝒇𝒊𝒊𝒏ț𝒂 𝒅𝒆 𝒐𝒅𝒊𝒏𝒊𝒐𝒂𝒓ă.