4 luni în brațele infernului VOLUMUL II-Drumul înapoi spre mine

Capitolul 3

"𝑬𝒖 𝒎𝒊-𝒂𝒎 𝒊̂𝒏ț𝒆𝒍𝒆𝒔 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒖𝒍,𝒗𝒐𝒊?-𝑷𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒉𝒊𝒂 𝒗𝒊𝒏𝒅𝒆𝒄ă𝒓𝒊𝒊 𝒊𝒏𝒊𝒎𝒊𝒊 𝒎𝒆𝒍𝒆,𝒄𝒉𝒆𝒊𝒂 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒗𝒐𝒔𝒕𝒓𝒖"

Inima?
Un ocean neînțeles.
Nu am o definiție exactă, însă am învăț să fiu puternică. Uneori mă simt obosită după perioadă de sentimente amestecate, în doze mari și necontrolate. Sunt speriată, mă simt frustrată, amețită, sfârșită de vise. Lipsită de entuziasm și de orice fel de putere asupra destinului,asupra mea.
Îmi simt ochii umbriți de lacrimi uscate care nu au mai îndrăznit să curgă. Mi se pare că am înghesuit prea multe vise și speranțe într-un loc lipsit de orizont, le-am tulburat cu realitatea și am obținut un amalgam din care nu mai pot distinge nimic.
Sunt melancolică și neliniștită. Nisipul din clepsidră mi se scurge lent printre degete, încă nu-i văd capătul și prefer să închid ochii. O să-mi ascund teama și durerea sub pleoape,am să respir adânc și am să zâmbesc din nou.
Îmi place să lupt,nu am să înțeleg niciodată de ce. De ce mă încăpățânez să atât un suflet ce nu-mi aparține în totalitate. Probabil pentru că nu îmi suport propria slăbiciune,de a plânge ca un copil fără sprijin, slăbiciunea de a mă topi sub imperiul unor cuvinte. Frustrarea pentru neputința de a mai putea simți ceva.
Nu-mi place să fiu demnă de compătimire,cu atât mai puțin de milă. Acum, însă, aș vrea să mă ascund undeva unde să pot să țip,să plâng, să-mi vărs toată durerea ce mă macină, fără ca cineva să mă poată vedea,auzi, fără ca cineva să mă poată bănui măcar,că sunt un om rău.
Uneori când sunt fericită,aș vrea ca fericirea să o pot împărtășii cu cineva care mă iubește. Sunt momente în care grijile mă lovesc, și aș vrea să fug,doar că nu pot. Uneori îmi doresc ca un om drag să rămână lângă mine, să se gândească la iubirea mea.
Uneori închid ochii și îmi doresc un bărbat de încredere alaturi. Omul care ar prețui fiecare clipă trăită alaturi de mine și care ar dori ca această clipă să nu se sfârșească niciodată.
Cândva un om înțelept, mi-a spus că inima este un ocean neînțeles plin de durere și dezamăgiri. Mi-a explicat că ești un om mai frumos după o dezamăgire. După ce ai fost tratat în cele mai urâte moduri.
Ești un om mai frumos după ce viața te-a distrus. Inima mea este mai frumoasa,chair dacă este plină de cicatrici. Fiecare om din viața mea m-a învățat o lecție. Unii o lecție bună, alții una grea. Unii au plecat din viața mea neanunțați,dar în același timp m-au făcut o persoana puternica.
Inima fiecărui om este o taină nedescoperită. Nimeni nu știe cum este un om cu adevărat. Unii oameni sunt foarte veseli, fericiți,dornici de iubire necondiționată. Însă, în interiorul lor,este un infern. Sunt și oameni care suferă și trec prin cele mai grele clipe, însă nu uită să își arate zâmbetul din când în când.
Uneori mă simt obosită, sleită de puteri,dar încerc să zâmbesc.
Să fiu fericită.
Să nu arăt durerea mea altor persoane. Să nu rănesc.
Cu toate acestea, greșesc.
Sunt om.
Fac o grămadă de lucruri nepotrivite,pe care la un moment dat le regret.
Uneori stau și mă gândesc la persoanele din trecutul meu.
Uneori stau și mă gândesc că o parte din mine a murit în ziua în care am încetat să mai vorbesc cu omul pe care l-am iubit nespus de mult. Omul care m-a adus în pragul agoniei.
𝑨𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝑴.
Pentru că, după toate acestea, m-am obișnuit cu el. Eram acolo chiar și în momentele proaste și eram sprijinul lui. Și mă întreb,cum poate fi cineva atât de prezent fără prezența lui,este absurd,dar este acolo.

_________________________________________

𝑶𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒇𝒂𝒄𝒊 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕 𝒅𝒓𝒂𝒈?

Există încă zile când mi se întâmplă ceva, când îmi amintesc cum îți petreci zilele,de hobby-urile tale,temerile tale, după toate,dintr-o dată mă gândesc iar la zilele mele alaturi de ale tale, și mă întreb dacă și tu o mai faci, dacă asculți muzica noastră, în același timp cu mine.
Am devenit atât de obișnuită cu tine, încât propriile mele obiceiuri îmi amintesc de tine, pentru că în acele momente erai prezent în viața mea.
M-am obișnuit să îți scriu și să aștept să îmi răspunzi,acum nu mai aștept nimic,dar mai ales,cred că m-am obișnuit cu acel sentiment.
Bucuria pe care m-ai făcut să o simt când telefonul meu suna și pe ecran erai tu,nu o voi uita niciodată.
Poate da, mi-e dor de sentimentul să mă trezesc dimineața și să văd mesajul tău,iar seara să adormim suparari unul pe celălalt.

_________________________________________