Capitolul 26

44 1 0
                                    


"𝐀𝒎𝒊𝒏𝒕𝒆ș𝒕𝒆-𝒕𝒊 𝒄𝒂̂𝒕 𝒕𝒆-𝒂𝒎 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒕 ș𝒊 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒊̂𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒂𝒍𝒕ă 𝒗𝒊𝒂ță 𝒐 𝒗𝒐𝒎 𝒍𝒖𝒂 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒄𝒂𝒑ă𝒕!"

Vei veni tată?
Vei veni să mă vezi în robă? Vei veni să mă vezi că am reușit să fiu bine, să absolvesc? Vei veni să mă vezi, tată?
Sau ai uitat de copilul tău? Spune tată, ție nu ți se face dor de mine? Sau mai bine spus, te-ai gândit vreodată la mine?
Doare foarte tare.
Doare că mama nu mă lasă să stau lângă un om ca tine. Un om rău,un om sumbru. Doare să aud în fiecare zi din gura mamei că semăn cu tine.
Doare, dragă tată, să trăiesc fără tine. Doare,doare și iar doare tot ceea ce mi-ai făcut și îmi vei face în continuare.
Doare să aud că semnăm cu tine și că mama o să renunțe la mine într-o bună zi,la fel cum a renunțat și la tine.
Doare dragă tată să nu dau de tine, să nu mă suni, să nu îmi vorbești. Mi-e dor de tine din tot sufletul,dar în același timp te urăsc. Te urăsc pe zi ce trece mai mult,pentru că nici eu nu știu să iubesc,la fel ca tine.
Nici eu nu știu să mă opresc la o singură persoană. Și mă doare să o acuz pe mama pe zi ce trece mai mult,că tu nu ești aici lângă mine. Mă doare să văd că tu ești un om care merită doar rău.
Mă simt pustie fără tine, încep să mă maturizez și să îmi dau seama că tu în 15 ani și jumătate nu ai fost nici măcar 2 ani prezent în viața mea.
Ai fost mai mereu plecat,ai fost mereu departe de mine. Niciodată nu mi-ai arătat ce este iubirea, niciodată nu ai fost lângă mine. Și doare,doare foarte tare.
Mă doare că nu ești aici, lângă mine, măcar de la distanță. Te urăsc pentru că nu am nici măcar o amintire frumoasă cu tine,te urăsc pentru că nu te interesează de viața mea,nu știi ce face copilul tău într-o zi.
Doare să aud că semăn cu tine, să aud în fiecare zi că sunt leită tu,și mă urăsc,mă urăsc pentru tot.
Dar mi-e dor,și sper, și aștept, că ai să te întorci,că ai să vii în viața mea și că o să reluăm cândva legătura.
Pentru că eu mereu o să fiu aici,chiar dacă te urăsc din tot sufletul,te iert, pentru că știu că atât ai putut tu să faci, atât știi tu să iubești cu adevărat.

_________________________________________

"𝑶 𝒑𝒊𝒄ă𝒕𝒖𝒓ă 𝒅𝒆 𝒎𝒊𝒏𝒄𝒊𝒖𝒏ă,𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒔𝒕𝒓𝒊𝒄𝒂 𝒖𝒏 𝒐𝒄𝒆𝒂𝒏 𝒅𝒆 𝒊̂𝒏𝒄𝒓𝒆𝒅𝒆𝒓𝒆."

_________________________________________

17 𝓪𝓹𝓻𝓲𝓵𝓲𝓮 2022...

"𝑵𝒖 𝒕𝒆-𝒂𝒎 𝒎𝒂𝒊 𝒂𝒖𝒛𝒊𝒕 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕ă 𝒗𝒓𝒆𝒎𝒆,𝒊𝒂𝒓 𝒂𝒔𝒕𝒂 𝒎ă 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒔ă 𝒎ă 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒃 𝒄𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒇𝒂𝒄𝒊 𝒔𝒂𝒖 𝒄𝒖𝒎 𝒎𝒂𝒊 𝒊𝒆ș𝒕𝒊. 𝑬 𝒄𝒊𝒖𝒅𝒂𝒕 𝒔ă 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 ș𝒕𝒊𝒖 𝒏𝒊𝒎𝒊𝒄 𝒅𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒐𝒃𝒊ș𝒏𝒖𝒊𝒂𝒎 𝒔ă ș𝒕𝒊𝒖 𝒕𝒐𝒕𝒖𝒍. 𝑪𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒖𝒏𝒐ș𝒕𝒆𝒂𝒎 𝒂𝒕𝒂̂𝒕 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕𝒆 𝒅𝒆𝒕𝒂𝒍𝒊𝒊 𝒅𝒊𝒏 𝒗𝒊𝒂ț𝒂 𝒕𝒂 ș𝒊 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒄𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏ă. 𝐀𝒄𝒖𝒎,𝒂 𝒓ă𝒎𝒂𝒔 𝒅𝒐𝒂𝒓 𝒐 𝒂𝒎𝒊𝒏𝒕𝒊𝒓𝒆 ș𝒊 𝒎𝒖𝒍𝒕𝒆 𝒔𝒆𝒎𝒏𝒆 𝒅𝒆 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒃𝒂𝒓𝒆. 𝐀ș 𝒗𝒓𝒆𝒂 𝒔ă ș𝒕𝒊𝒖 𝒄ă 𝒆ș𝒕𝒊 𝒃𝒊𝒏𝒆 𝒇𝒊𝒊𝒏𝒅𝒄ă, 𝒅𝒆ș𝒊 𝒏𝒖 𝒏𝒆-𝒂𝒎 𝒎𝒂𝒊 𝒗𝒐𝒓𝒃𝒊𝒕 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕 𝒕𝒊𝒎𝒑,𝒄𝒐𝒏𝒕𝒊𝒏𝒖𝒊 𝒔ă-𝒎𝒊 𝒅𝒐𝒓𝒆𝒔𝒄 𝒕𝒐𝒕 𝒄𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒃𝒖𝒏 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒊𝒏𝒆. 𝑴𝒊 𝒔𝒆 𝒑𝒂𝒓𝒆 𝒊𝒓𝒆𝒂𝒍 𝒄𝒖𝒎 𝒔-𝒂 𝒊̂𝒏𝒕𝒂̂𝒎𝒑𝒍𝒂𝒕 𝒕𝒐𝒕𝒖𝒍 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒏𝒐𝒊. 𝑷𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄ă 𝒅𝒖𝒑ă 𝒄𝒆 𝒂𝒎 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒑𝒖𝒕 𝒔ă 𝒗𝒐𝒓𝒃𝒊𝒎,𝒂𝒎 𝒄𝒓𝒆𝒛𝒖𝒕 𝒄ă 𝒏𝒖 𝒗𝒐𝒎 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒕𝒂 𝒏𝒊𝒄𝒊𝒐𝒅𝒂𝒕ă. 𝑬𝒓𝒂 𝒕𝒐𝒕𝒖𝒍 𝒂𝒕𝒂̂𝒕 𝒅𝒆 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒆𝒄𝒕. 𝑵𝒖 𝒎-𝒂𝒎 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒊𝒕 𝒄ă 𝒗𝒐𝒎 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒈𝒆 𝒔ă 𝒇𝒊𝒎 𝒂𝒕𝒂̂𝒕 𝒅𝒆 𝒅𝒆𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒖𝒏𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒄𝒆𝒍ă𝒍𝒂𝒍𝒕, ș𝒊 𝒏𝒖 𝒎ă 𝒓𝒆𝒇𝒆𝒓 𝒍𝒂 𝒅𝒊𝒔𝒕𝒂𝒏ță,𝒎ă 𝒓𝒆𝒇𝒆𝒓 𝒍𝒂 𝒇𝒂𝒑𝒕𝒖𝒍 𝒄ă 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 ș𝒕𝒊𝒎 𝒏𝒊𝒎𝒊𝒄 𝒖𝒏𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒄𝒆𝒍ă𝒍𝒂𝒍𝒕. 𝐀𝒔𝒕𝒂 𝒎-𝒂 𝒇𝒂𝒄𝒖𝒕 𝒔ă 𝒎ă 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒆𝒔𝒄 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕𝒆 𝒐𝒓𝒊 𝒍𝒂 𝒏𝒐𝒊, 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄ă 𝒅𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒊̂𝒏𝒄ă 𝒂 𝒓ă𝒎𝒂𝒔. 𝑪𝒉𝒊𝒂𝒓 𝒅𝒂𝒄ă 𝒂𝒄𝒖𝒎 𝒔𝒖𝒏𝒕𝒆𝒎 𝒄𝒂 𝒅𝒐𝒊 𝒔𝒕𝒓ă𝒊𝒏𝒊, 𝒎ă 𝒓𝒐𝒈 𝒄𝒂 𝒊̂𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒛𝒊 𝒔ă 𝒎𝒂𝒊 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒎 𝒗𝒐𝒓𝒃𝒊,𝒎ă𝒄𝒂𝒓 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒊𝒏𝒄𝒊 𝒎𝒊𝒏𝒖𝒕𝒆!"

4 luni în brațele infernului VOLUMUL II-Drumul înapoi spre mine Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum