Primul volum al seriei poate fi acum achiziționat în varianta electronică, de pe Google Books și Google Play.
Un înger căzut. Asta este Alexander. Mult prea rănit de trecut, o ia pe căi greșite, fără a mai avea cale de întoarcere. Dur, barbar și cu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
S-a înfiripat prea rău în inima mea ca să o mai pot scoate.
E groasă.
Nu mai pot amâna momentul și mai mult decât am făcut-o.
Angel merită explicații. Îngerașul meu nu merită să fie mințită. Așa că o să îmi iau inima în dinți și o să îi spun totul. Cu ce mă ocup. Despre familia mea. Despre Ava. De ce am ales să o iau pe o cale atât de greșită.
Nu știu dacă mă va putea ierta vreodată, și dacă va vrea să plece, o voi înțeleg și îi voi respecta decizia. Tot ce îmi doresc e să nu sufere pentru mine sau din cauza mea, și să fie fericită, chiar dacă fericirea ei va fi altă persoană. Chiar dacă altcineva o va face să râdă până îi dau lacrimile și îi va cumpăra flori.
Ce idiot sunt. Eu nu i-am luat niciodată flori.
Dau să mă ridic de pe scaun, însă pic înapoi dezamăgit. Dacă merg să îi cumpăr acum doar voi înrăutății situația, și va crede că încerc să o amăgesc cu flori și ciocolată, pe când tot ce așteaptă Angel sunt doar niște amărâte de explicații. Sunt un prost. Dar cum să pot cu bună știință să îi frâng sufletul?
Se va teme de mine, o știu clar și îndesat. Dar cred că deja s-a întâmplat, căci ieri, în sufragerie, am văzut unda de frică ce-i juca în privire. Am văzut dezamăgirea de pe chipul ei. Încordarea din oase când m-a recunoscut la TV. Și am fost prea laș ca să îi spun tot adevărul atunci, pe loc. Mi-a fost teamă să-i arăt cine sunt cu adevărat. Oi fi eu un gangster cu sânge rece, însă jur pe familia mea moartă că nu aș răni-o niciodată, nici măcar cu un deget. E mult prea importantă pentru mine. Țin mult prea mult la ea ca să o rănesc. S-a înfiripat prea rău în inima mea ca să o mai pot scoate.
Zilele trec greu. Am evitat să ies din camera mea, pentru că nu am vrut să o sperii și mai tare. Să văd că îi este frică de mine doare mai tare decât un șut în ouă, și aș încasa oricând o bătaie soră cu moartea decât să o văd așa. Apartamentul a fost liniștit, ceea ce înseamnă că nici Angel nu a ieșit din dormitorul său, pentru a mă evita, și mă doare inima. Ea a fost mereu bună cu mine, pe când eu am fost doar un măgar cu acte în regulă, și nu trebuie să îmi spună nimeni, fiindcă știu deja că nu o merit. Nu-i merit iubirea din ochi atunci când mă privește. Nu-i merit dulceața buzelor atunci când mă sărută. Nu-i merit căldura brațelor sale atunci când mă îmbrățișează. Nu-i merit bătăile inimii atunci când îmi culc capul pe pieptul său.
Mă forțez să mănânc. Mă forțez să mă dau jos din pat și să merg la depozit pentru a rezolva unele treburi. Mă forțez să intru în duș și să mă spăl. Dar mă motivez gândindu-mă că lui Angel nu i-ar plăcea un schilod împuțit, care încă se luptă cu demonii trecutului, asta dacă m-ar ierta. Mă forțez să închid ochii și să mă culc, atunci când tot ce vreau e să dau buzna în camera ei și să o țin în brațe toată noaptea. Strâng din buze și îmi aprind o țigară atunci când gura mă arde după gura ei. Strâng pătura între degete atunci când vreau să îi ating trupul la infinit, și inspir fumul de țigară atunci când vreau să îi simt parfumul. Așa funcționez câteva zile bune, iar dorul de ea îmi sfâșie pieptul.
