PROLOG

9.6K 265 33
                                    

Intru în apartament, iar mirosul ce a devenit atât de familiar îmi invadează nările și îmi face inima să tresară. Îmi las rucsacul jos și mă descalț de botine, după ce închid ușa, apoi îmi pun haina neagră, de blană, în dulap. Nu îl zăresc pe Xander nicăieri, și mă gândesc că poate nu este acasă, însă, atunci când vreau să mă îndrept spre camera mea, un sunet venit din sufragerie îmi atrage atenția.

— Xander? strig.

— Sunt aici! se aude vocea lui răgușită.

Mă înfior toată, dar merg cu pași mărunți spre locul în care se află.

Și eu care credeam că am norocul să nu fie acasă!

Mă opresc sub arcadă, uitându-mă încruntată la acțiunea ce se derulează în fața mea – Alexander stă pe canapeaua din piele cu o țigară aprinsă în mâna stângă, iar în mâna dreaptă ține o sticlă cu alcool de o culoare chihlimbarie, pe jumătate băută. Mușchii i se flexează pe sub tricoul negru ce îl poartă atunci când își ridică mâna și o duce la gură, trăgând cu nesăț din țigară.

— Parcă ți-am spus să nu mai fumezi aici, mă ia gura pe dinainte, înainte să gândesc.

Ochii săi de gheață mă fixează și îmi transmit să îmi țin părerile pentru mine, dacă nu cumva vreau să o pățesc.

— Taci! îmi spune dur, făcându-mi măruntaiele să tremure.

Se încruntă, iar sprâncenele aproape că i se ating atunci când îmi analizează hainele cu atenția unei feline. Nu spune nimic pentru un moment și încep să mă simt din ce în ce mai stânjenită stând în pragul ușii, sub privirea sa arzătoare, inspirând fumul toxic de la prostia lui de țigară.

— Cu ce dracu' ești îmbrăcată? mă întreabă, brusc enervat.

Mă încrunt nedumerită.

— Ce au hainele mele? întreb și arunc o privire ținutei formată doar dintr-o pereche de blugi strâmți și negri, și un top mulat, alb, cu mâneci lungi.

— Vino-ncoace! mă îndeamnă și își stinge țigara, luând o înghițitură din alcool.

E beat.

Mă apropii încet, însă rămân la câțiva pași distanță, căci nu știu ce reacții are atunci când consumă alcool. Nu o face prea des în preajma mea.

— Treci în genunchi! îmi cere.

— Î-În genunchi? mă bâlbâi eu, iar un fior de teamă își face apariția în corpul meu și se instalează acolo.

Îmi rânjește drăcește.

— Da, ca la moschee.

SI VIS AMARI, AMA! VOLUMUL 1, DISPONIBIL ACUM PE GOOGLE BOOKS Lectură plăcută!

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.



SI VIS AMARI, AMA! VOLUMUL 1, DISPONIBIL ACUM PE GOOGLE BOOKS
Lectură plăcută!

https://books.google.ro/books?id=lICKEAAAQBAJ&pg=PP1&dq=si+vis+amari+ama&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwj01N7C6-L7AhUrgf0HHW48BIkQ6AF6BAgBEAI#v=onepage&q&f=false

Si vis amari, ama!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum