Primul volum al seriei poate fi acum achiziționat în varianta electronică, de pe Google Books și Google Play.
Un înger căzut. Asta este Alexander. Mult prea rănit de trecut, o ia pe căi greșite, fără a mai avea cale de întoarcere. Dur, barbar și cu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
O noapte aproape... perfectă.
Intrăm în apartament, iar căldura ne îmbrățișează pe amândoi. Scăpăm repede de încălțări, apoi o ajut pe Angel să își dea jos paltonul, ca mai apoi să îl pun în cuier, în timp ce aceasta se apleacă pentru a-l mângâia pe Milo, când motanul apare lângă picioarele ei. Îi ridică de la sol și îl strânge la pieptul ei, zâmbindu-i călduros și oferindu-i un sărut pe cap. Și nu pot să nu zâmbesc și eu când o văd atât de fericită, cu ochii sclipitori și buzele apetisante întinse până la urechi. Și poate are dreptate. Poate ceea ce simt sunt, într-adevăr, fluturi în stomac, iar eu nu mi-am dat seama de acest lucru, deoarece nu am simțit niciodată asta, pentru nimeni. Însă ea mi-a intrat în grații. Habar n-am cum, dar a făcut-o, iar mie îmi place acest lucru. Îmi place să-mi simt inima tresărind atunci când o văd sau mă atinge, îmi place să îi simt moliciunea gurii, îmi place atingerea ei fină. Îmi place totul la ea.
Pufnesc în sinea mea.
Xander, cel de acum două luni, ar râde în hohote și ar crede că am înnebunit la aceste gânduri. Acum două luni nu i-aș fi acordat nici măcar o șansă lui Angel, căci pe vremea aceea era pentru mine doar o ființă enervantă cu care împărțeam apartamentul doar pentru a nu muri de singurătate. Dar acum... Acum, ei bine, aș rupe o bucată din sufletul meu doar ca să o văd zâmbind. Întâmplările din acea noapte au redeschis răni vechi și adânci, însă mi-au și îndepărtat pelicula de ceață ce-mi acoperea ochii și nu-mi dădea voie să o văd pe Angel așa cum e ea cu adevărat. Să nu-i văd bunătatea și alura de înger.
Acum o privesc cu alți ochi. Ca pe o luptătoare, ca pe o ființă puternică, ce nu se dă bătută, ca pe o câștigătoare în lupta cu mintea ei și cu amintirile. Acum o văd ca pe fata fără de care nu mai pot dormi, ca pe fata care-mi umblă prin gânduri, ca pe fata ale cărei buze vreau să le sărut la nesfârșit.
Și poate mă îndrăgostesc, poate Angel îmi intră tot mai mult în suflet, însă să fiu al naibii de nu-mi place la nebunie.
— Comandăm pizza?
Vocea sa mă scoate din visare și-mi scutur capul.
— Da, sigur. Sun eu cât timp tu te schimbi.
Aprobă din cap, cu un mic zâmbet pe buze, apoi pleacă cu Milo în brațe spre camera ei, lăsându-mă singur în hol, cu mii de gânduri despre ea și cu o priveliște nemaipomenită spre fundul ei delicios. Se pare că și vechile gânduri revin în mintea mea cu cât îi privesc mai mult șoldurile cum se mișcă.
Îmi scutur din nou capul, mai tare de data asta, și o iau la pas pe marmura caldă spre sufragerie, dar îmi amintesc că telefonul îmi este în dormitor, așa că fac cale întoarsă și merg să-l iau. Mă reîntorc în sufragerie și caut prin agenda telefonului numărul celei mai bune pizzerii din oraș, iar când îl găsesc, îl apelez și dau comanda. Nu mă așez pe canapea, ci mă îndrept spre bucătărie, acolo unde deschid frigiderul și iau două sticle de Cola, apoi un deschizător dintr-un sertar, și mă întorc de unde am venit.
