Capitolul 70

2.7K 211 36
                                    

Sunt un mincinos nenorocit

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Sunt un mincinos nenorocit.

Îi văd zâmbetul dulce în fața ochilor.

Îi aud râsul cristalin ce-mi umplea de fiecare dată inima cu căldură.

Îi văd ochii verzi mângâiați de razele soarelui într-o zi toridă de vară.

Îi simt în nări parfumul încântător al pielii sale albe ca laptele.

Și mă întreb pentru a mia oară: Unde ești, îngeraș?

Pielea mi se face de găină când îmi amintesc acea noapte blestemată din copilăria noastră, simțind vag mirosul metalic al sângelui, auzind în surdină țipetele tale după ajutor, și mă simt din nou neputincios. Strâng tare între degete sticla de Molotov, amintindu-mi de ce sunt aici. Ți-am promis că o să îl găsesc pe cel care ți-a făcut asta, Ava, și îl voi face să treacă prin chinurile iadului. Dar asta cere sacrificii, dragă surioară... Iar eu sunt dispus să fac orice este posibil ca să îl găsesc. Pentru tine. Pentru mama. Pentru tata.

Pentru că vă iubesc.

Pentru că amintirea voastră a rămas vie în sufletul meu.

Hall! o voce puternică mă scoate din gânduri, și îmi scutur frenetic capul. Concentrează-te! În mai puțin de un minut îi dăm drumul, așa că fii pe fază.

Dau aprobator din cap, încercând să mă concentrez, dar îmi e imposibil când Ava îmi cutreieră gândurile. Fac asta pentru ea. Pentru a avea o șansă să îl găsesc pe cel care mi-a distrus viața încă de când eram un mucos.

Inspir adânc de câteva ori și îmi strecor mâna în buzunarul hanoracului după brichetă, ignorând frigul din oase. Pentru pacea lor merită să înfrunt orice.

— Cinci! se aude din depărtare vocea unui tip, și i-o atribui lui Dimitri. Patru!

Apăs pe clapeta brichetei și duc flacăra spre bucata de cârpă ce sta îndesată în gura sticlei cu Molotov.

— Trei!

Aceasta ia foc instant, iar în jur se creează o lumină difuză de la toate sticlele ținute de bărbații din Fuck the police.

—Doi! vocea i se aude din nou, și mă așez pe poziții. Unu!

Arunc cu putere sticla cu cocktail în fața depozitului pe care stăm, undeva la vreo douăzeci de metri înălțime, iar aceasta se sparge precum s-a spart inima mea în acea noapte terifiantă. Un foc dezlănțuit acaparează cu totul clădirea, iar un fum dens, negru, se ridică spre cer, făcându-ne să ne grăbim cu toții spre scara de incendiu și să coborâm de îndată. Misiunea din seara asta a fost să incendiem depozitul în care unul dintre rivalii lui Carlos a ascuns marfa furată de la fratele acestuia, chit că o distrugem. Dacă fratele conducătorului nostru nu o poate avea, atunci nimeni nu se poate bucura de ea. Contrar așteptărilor mele, depozitul a fost slab păzit și am scăpat repede de cei care se „ocupau” cu asta.

Si vis amari, ama!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum