Primul volum al seriei poate fi acum achiziționat în varianta electronică, de pe Google Books și Google Play.
Un înger căzut. Asta este Alexander. Mult prea rănit de trecut, o ia pe căi greșite, fără a mai avea cale de întoarcere. Dur, barbar și cu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Domnul Gelozie.
— Atât pe ziua de azi! Vă puteți strânge lucrurile, iar cine dorește își poate lua tablourile pictate acasă.
De îndată ce am primit acordul doamnei ce ține cursul de pictură, mă apuc să îmi spăl pensulele în apa deja murdară din pahar, apoi le înfășor într-un șervețel și le bag în geantă. Înfiletez capacele tuburilor de acuarele în ulei și le bag în cutia lor specială, apoi le pun și pe ele în geantă.
— Vii pe la mine? mă întreabă Faith, ștergându-se pe mâini cu un șervețel umed. O șuviță răzleață i se desprinde din cocul făcut în creștetul capului și îi cade pe ochi, iar ea își țuguie buzele și o suflă, însă nu are efectul dorit. Îi cade din nou pe față, așa că mă apropii și i-o dau după ureche, primind un zâmbet luminos de la prietena mea.
— Da. Trecem pe la McDonald's să luăm ceva de mâncare?
Aprobă imediat din cap.
— Mor de foame!
Golesc apa din paharul pentru pensule în chiuveta din încăpere, apoi îl bag în geantă și închid fermoarul. A fost ultimul curs pe ziua de astăzi, așa că îmi iau paltonul gros pe mine și mă pregătesc să ies în frigul de la începutul lunii decembrie. Înainte să îmi iau geanta, iau cele două tablouri pictate săptămâna trecută la acest curs ce erau puse pe un șevalet, cu gândul că le voi pune în dormitorul de acasă, acolo unde le-am pus și pe celelalte.
Faith îmi ia geanta de pe masă.
— Tu nu îți iei picturile? o întreb.
— Le iau înainte de vacanță. Nu am unde să le pun, îmi explică.
Dau aprobator din cap și pornim amândouă spre ieșire.
— Pleci acasă de Crăciun?
— Da, și voi duce și tablourile. Camera de cămin de abia îmi ajunge pentru lucrurile mele.
Roșcata locuiește într-unul dintre căminele facultății, iar camera ei e cu adevărat mică în comparație cu cea în care locuiesc eu, din apartamentul lui Xander. Deși trăiește singură, are o mulțime de lucruri, utile sau mai puțin utile.
— Dar tu?
Ridic din umeri. Încă nu m-am gândit la acest lucru, deși e clar în ce direcție înclină balanța.
— Nu știu încă, însă te voi anunța.
— Poate vrei să petrecem o noapte ca între fete înainte să plec.
Un zâmbet mare îmi conturează imediat buzele. Ideea îmi surâde al naibii de tare.
— Cu filme siropoase și toate cele, chicotesc.
— Exact!
— Atunci, îmi voi scoate colecția de oje de la naftalină și voi face cumpărături!
