Primul volum al seriei poate fi acum achiziționat în varianta electronică, de pe Google Books și Google Play.
Un înger căzut. Asta este Alexander. Mult prea rănit de trecut, o ia pe căi greșite, fără a mai avea cale de întoarcere. Dur, barbar și cu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu ar fi făcut asta dacă nu i-ar fi ars inima în piept de dor.
„Niciodată, dar niciodată, nu rănesc ceea ce iubesc!"
Cuvintele lui mi se răsucesc prin minte ca un titirez, în timp ce las picăturile de apă să îmi inunde corpul, să șteargă amintirile ultimelor zile...
Xander tocmai mi-a spus că mă iubește? Sau inima mea frântă și mult prea sfărâmată interpretează totul greșit, căutând alinare?
Ceea ce iubește.
Mi-a spus deseori că ar face orice pentru mine, că ar muri pentru mine și ar omorî pentru mine, că nu m-ar răni niciodată, iar acum, văzând lângă ce pericol am stat atât de mult timp, realizez că a fost sincer cu mine. Deși am început cu stângul, Xan mi-a sărit în ajutor fără să se gândească de două ori, iar apoi spusele sale, cum că ar omorî pentru mine, au prins contur când am văzut că acel violator stă în pragul morții, iar articulațiile lui Xan erau vineții și pline de sânge. Însă... Neștiind ce îmi ascunde, și văzând cu ochii mei cât de periculos este, îmi este greu să mă arunc cu capul înainte, fără să mă gândesc ce ascunde. Dacă a fost urmărit de poliție, înseamnă că este ceva grav, iar dacă tot amână să îmi spună, înseamnă că este ceva morbid, de neiertat.
Greu îmi vine să cred că acele mâini care mă atingeau atât de blând și atât de fin ar fi pătate de sânge. Îl cunosc pe Xander. Pe adevăratul Xander. Și știu că sufletul lui este bun și colorat, însă trecutul său tumultos l-a adus în stadiul în care acesta să fie de neatins. S-a închis în el. Și-a împietrit inima. A lăsat să pară că este mai dur și mai barbar decât este el cu adevărat. Însă îl înțeleg, căci probabil și eu aș fi făcut la fel dacă parinții îmi erau omorâți și rămâneam singură pe lume, fără bani și fără un adăpost.
În mintea mea se dau lupte grele. Am atâtea lucruri bune de spus despre Xander, și atât de multe fapte care mi-au demonstrat cum este el cu adevărat, însă necunoscutul mă îngrozește, fiindcă știu, în sinea mea, că nu este ceva ușor de digerat. Toate nopțile în care venea târziu și rănit, sângele de pe degetele sale, toate drogurile din camera lui, iar acum acea știre nenorocită...
Nu îmi pot opri lacrimile ce cad și se amestecă cu apa de la duș. Mă doare inima prea tare. Îmi e mult prea dor de el, deși locuim la câțiva metri distanță. Până acum, din acea zi, nu ne-am intersectat nici măcar o dată în apartament. Eu l-am evitat, iar el mi-a oferit spațiul de care știa că am atât de multă nevoie. De abia am mâncat ceva, și sunt sigură că el nici atât, căci era palid ca o stafie și părea cu vreo două kilograme mai slab.
O altă demonstrație pentru spusele lui de mai devreme...
Dacă îi eram indiferentă, nu se consuma atât de mult. Nu stătea închis în cameră. Nu încerca să mă evite ca să nu-mi provoace și mai mult rău.
