Primul volum al seriei poate fi acum achiziționat în varianta electronică, de pe Google Books și Google Play.
Un înger căzut. Asta este Alexander. Mult prea rănit de trecut, o ia pe căi greșite, fără a mai avea cale de întoarcere. Dur, barbar și cu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Bătăi de inimă alerte.
Oftez obosită și închid ușa în urma mea, apoi îmi trântesc geanta pe măsuța de la intrare. Parfumul bine cunoscut al mărețului apartament îmi intră imediat în nări și reușește să îmi inducă o vagă stare de bine, însă oboseala acumulată peste zi e încă prezentă. Astăzi am avut toată ziua cursuri de câte două ore fiecare, iar acum, la sfârșitul acesteia, îmi simt capul de parcă stă se dea pe dinafară de informații care s-au amestecat între ele. Scap repede de paltonul sângeriu și mă descotorosesc de botinele roșii cu toc, apoi plec direct în dormitor, căci știu că Xander nu este acasă, iar de Milo mă voi ocupa mai târziu.
Mă trântesc în moliciunea patului și închid ochii pentru câteva clipe. Însă în spatele pleoapelor îmi apare chipul unui anumit băiat rău după care inima-mi tânjește, iar în timpane îmi răsună cuvintele sale din ziua anterioară.
„Te vreau."
„Am nevoie să te simt!"
Și nu zic că eu am jucat corect, căci n-am făcut-o. Din cauza mea mai avea puțin și își pierdea controlul, mai avea puțin și sărea pe mine, dominându-mă, făcându-mă a lui. L-am lăsat pe uscat zile bune în care el voia să mă simtă, să mă sărute. Vedeam asta în ochii lui albăstrui.
Dar și eu tânjeam după atingerea sa. Habar n-avea el! Însă am încercat să mă abțin, ca să nu grăbim lucrurile. Graba strică treaba.
Iar eu nu vreau să greșesc în această relație cu el.
Mă ridic din pat câteva minute mai târziu și mă schimb în dressing, acolo unde îmi sar în ochi tablourile pe care Alex a zis că le pot depozita într-unul dintre dormitoare. Iau câteva în brațe și mă întorc pe călcâie, apoi părăsesc dormitorul și merg alene pe holul tăcut. Cotesc la dreapta, pe alt hol, acolo unde se află celelalte două camere, iar ochii mi se lipesc de ușile maronii din lemn de nuc, neștiind pe care să o deschid. Mă gândesc câteva secunde, însă, până la urmă, nu contează în care îmi pun tablourile, așa că mă pregătesc să apăs clanța uneia dintre cele două uși când îmi întorc, din întâmplare, privirea și ceva îmi atrage atenția în celălalt capăt al holului, prin semiîntunericul ce mereu e stăpân pe acea parte. Îmi mijesc ochii, iar privirea mi se ascute, receptând imediat o a treia ușă. Habar nu aveam de existența ei, însă nu e ca și cum aș fi venit de prea multe ori în această parte a apartamentului. Am călcat pe-aici doar când au venit părinții mei, iar locul în care se află cealaltă ușă era mereu întunecat, așa că am bănuit că nu e nimic acolo.
Dar acum mă face curioasă.
Xander nu a pomenit niciodată de ea atunci când vorbeam despre locuința noastră.
