Capitolul 33

4.1K 200 7
                                    

Dubii

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Dubii.

Inima sau creierul?

Pe care să urmez, căci una îmi tresare-n piept de fericire, iar celălalt țipă că-i doar un joc de-al lui pentru a mă aduce înapoi? Ce e de făcut în astfel de situații, să aleg pofta inimii sau să-mi ascult rațiunea care-mi spune că nimic nu e adevărat? Xander și îndrăgostitul... Xander și fluturii în stomac... E greu de crezut, însă nu imposibil, căci, până la urmă, este și el om și are dreptul să iubească. Însă... Oftez. E o harababură în capul meu, iar ochii săi albaștri nu mă ajută deloc să-mi fac ordine în gânduri.

— Spune ceva, îmi cere încet.

Mă apucă mai bine de talie, iar căldura palmei sale ce o simt prin haine mă amețește complet și-mi face inima să-mi tremure în piept. Însă îmi place cum se simte. Mereu mi-a plăcut. Mereu m-a calmat atingerea sa.

— Eu... Fac o pauza scurtă, apoi continui: Cred că am nevoie de timp.

— Timp? mă întreabă nedumerit, cu sprâncenele încruntate. Pentru ce ai nevoie de timp?

Mă foiesc în strânsoarea sa, negăsindu-mi locul, evitându-i privirea de vultur.

— Asemenea întâmplări nu sunt ușor de digerat, Xander.

Oftează din toți rărunchii, făcându-mă să-mi ridic privirea spre el, apoi își ridică una dintre mâini de pe talia mea și își masează ușor puntea nasului.

— Am dat-o-n bară rău, știu, dar îți promit că o să repar asta.

Cine ar fi crezut că Xander, băiatul rău, a început să țină la o fată și că încearcă să repare ce a stricat. Dacă mi-ar fi spus cineva acum două luni că acea fată voi fi eu, i-aș fi râs în față și l-aş fi făcut nebun. Pe vremea aceea, credeam că băiatul din fața mea nu are o inimă, căci comportamentul și vocabularul său lăsau de dorit, iar manierele îi lipseau cu desăvârșire. Acum, însă... Am început să cunosc o parte din Alexander Hall, iar acest tărâm necunoscut mă intrigă tot mai tare, căci băiatul cu ochi albaștri mi-a intrat în suflet doar prin câteva nopți dormite împreună și câteva săruturi împărtășite. Însă nu acestea au fost motivele ce m-au făcut să-mi schimb părerea despre el, ci modul grijuliu și blând cu care a avut grijă de mine zile și nopți la rând, modul calm cu care mi-a vorbit, umărul pe care mi l-a întins ca să plâng pe el.

Xander e un băiat bun, doar că el nu este conștient de acest lucru.

— Te simți bine? Ai cumva febră? îl întreb în glumă, pentru a mai destinde puțin atmosfera, și îmi apăs palma pe fruntea sa.

Se încruntă nedumerit.

— Acum câteva săptămâni m-ai fi dat în șuturi afară, iar acum vrei să repari relația noastră, îl lămuresc.

Si vis amari, ama!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum