Jurământul celor uitați

Capitolul 12

  Ziua de miercuri începu cu o stare de agitație și o abundență de oamenii noi pe care, drept viitoare regină, trebuia să îi întâmpine așa cum cerea protocolul. Era de datoria sa să-și arate recunoștința pentru prezența oamenilor care au bătut atâta drum doar pentru a fi alături de familia ei în această zi sfântă și bla,bla,bla.

  Bunica sa începu pregătirile pentru Festivalul Luminilor din clipa în care puse piciorul în palat, ignorând în totalitate protestele tatălui său.  
  Asemenea anilor trecuți, Regina Mamă se aștepta ca totul să fie perfect. De la cea mai mică frunză din ghirlandele florale, până la discursul final din seara balului.â

  Dacă nu ar fi fost obișnuită, ar fi putut spune cu mâna pe inimă că ultimele săptămâni se dovediră un chin.

   Fiind sărbătorit în ziua în care unchiul, mătușa și verișoara sa își pierduseră viața, Festivalul era un eveniment important pentru bunica sa. Mai mult decât o petrecere, pentru ea era o comemorare în cinstea memoriei fiului și a familiei acestuia.  
  Un moment prielnic pentru a păstra în inima oamenilor amintirea vie a celor trei persoane care părăsiră lumea mult prea devreme.

  Deci, în percepția bunicii sale, nu era un eveniment care putea fi ignorat. Și se asigura în fiecare an că așa și este.

  Decorațiunile fură importate din Vest, din Regatul Mătăsurilor, la un preț exuberant de mare, alături de artificiile care aveau să umple cerul în ultima zi a festivalului. Pregătirile   erau în toi de-a lungul întregului oraș. De fapt, chiar în acel moment, în Grădina Reginei, profesioniștii angajați de mama ei decorau locul pentru evenimentul principal al Festivalului.

  Oaspeții începură să sosească de ieri,iar, cu două zile înainte de începerea primei zi, erau așteptați cei mai influenți oamenii ai Continentului.

  Primiră răspunsurile invitațiilor la scurt timp după ce au fost expediate. Nici nu se putea altfel. După Sărbătoarea Lunii a regatului Theneiros, Festivalul Luminilor era cel mai așteptat eveniment al anului. 

  Asta transforma festivalul într-un eveniment mizerabil pentru părinții ei, reamintindu-le anual de predecesorii lor.

   Se dovedea că avea să devină un coșmar și pentru ea începând cu anul acesta. Avea două opțiuni. Fie căuta un bărbat îndeajuns de nepăsător încât să nu se bage în treburile ei, fie lăsa alegerea pe mâna mamei sale. A doua opțiune suna îngrozitor de terifiantă. Pentru că știa foarte bine care avea să fie alegerea ei. 
  Și dacă ar fi ajuns pe mâna acelui bărbat vicios, totul s-ar fi dus pe apa sâmbetei.

  Avea mai puțin de un an până să împlinească vârsta necesară pentru a prelua tronul, și aceasta perioadă era cea mai instabilă a întregii ei existențe.

  O privi cu colțul ochiului pe mama sa, care, alături de tatăl ei, întâmpinau magistratul Continentului de Est cu zâmbete și priviri calde.

  Parcă simțind atenția pe care o primi, bărbatul de vârsta a doua se apropie și se aplecă în fața ei. Încercă să își păstreze zâmbetul pe față când mâna sa umedă de transpirație i-o apucă pe a ei și o sărută, lăsând o dâră de salivă în urma sa. Mai că i se întoarse stomacul pe dos când se ridică și își arătă dinții îngălbeniți, într-un zâmbet ce ar fi trebuit să o de-a pe spate.

  Se pare că deja se împrăștiase vestea că își caută un prinț consort.

  Lista de invitați îi acapară mintea, încercând să-și scoată imaginea   deranjantă din memorie.
  Grupul rămase încă în număr mare, însă cei mai distinși dintre aceștia erau cancelarul Litleang al Inerului, copii ducelui therian, Regele din Khasos și...mătușa ei.

  Atenția îi fu furată de noul grup ce se infiltră printre porțile palatului, cu un alai mai modest decât restul oaspeților nobiliari. 
  Își axă privirea asupra blazonului atașat de caleașca albă, înconjurată de patru călăreți. Pe trei dintre ei puteai să îi diferențiezi ușor, datorită uniformelor castei pe care o serveau.  
  Al patrulea, un bărbat blond, incredibil de arătos, cu urechi alungite și trup musculos –pe care îl ura pentru că îi dădu fiului său toate trăsăturile sale–era nimeni altcineva decât soțul ducesei din caleașca trasă de doi cai.