Zece secunde pana la impact #5 (seria Pana la sange)

1. A nasty woman.

          Alice

          Am învățat foarte devreme un principiu esențial in viata: femeile sunt sexul slab care fac pamantul sa se invarta. Da, e foarte ușor sa rănești o femeie, sa o îngrădești, sa o limitezi. Știi caror femei nu le poti pune bariere si opreliști? Celor obraznice.
          Sau, așa cum zice si cantecul, a nasty woman.
          Am moștenit ochii albastrii ai mamei mele si parul închis la culoare al tatei. M-am ales eleganta Serenei, sarcasmul lui Reece, simtul umorului lui Wes si incăpățânarea lui Jarred.
          Ce pot sa zic, ultima încercare a tatei de a face un copil i-a adus un pachet complet de probleme.
          Are cineva o cat de mica idee cum e sa cresti in casa familiei Da'Vierr? Cum e sa fii parte din aceasta familie?
          Va spun eu, a fost al naibi de dificil sa cresc in umbra fraților mei mai mari. A fost si mai dificil sa devin oaia neagra a familiei, pentru ca ne puteam lauda cu tot felul de personalități care mai de care mai covarsitoare. A fost un razboi crunt pentru supremația titlului de "copilul problema", dar după multe lupte crâncene, am câștigat.
          Mi-am detestat viata începând de pe la zece ani, când lucrurile au început sa capete alta conotatie. Știți cum e sa fii ridicat mereu de la masa pentru ca unul din fratii tai nu isi poate controla naibi limbajul? Cum e sa fii expediat dintr-o camera in alta ca sa nu vezi si sa nu auzi lucruri pe care oricum le-ai mai văzut si auzit inainte?
          Ani de zile n-am făcut decat sa tac si sa inghit rahaturile tururor celor din jur. Ce alta optiune aveam? Oricum nimeni nu ma intreba nimic. Am așteptat sa împlinesc optsprezece ani si a doua zi dimineața mi-am făcut bagajele si am plecat din casa aia.
          Am renuntat la GreeforBay UNI in favoarea unei universități de stat din LA. Mama aproape a făcut infarct, tata a făcut o criza de furie si tot restul familiei mele foarte numeroase a avut ceva de spus, cu toate ca nu le cerusem părerea. Pana si decanul s-a uitat crucis la mine când i-am spus ca nu vreau nici de-a naibi sa merg la o universitate de Ivy League in ciuda notelor care m-ar fi dus acolo intr-o clipa.
          După primul semestru la cămin am realizat ca viata aceea nu e de mine așa ca am inchiriat un apartament cu colega mea de camera. Era o vagauna, dar era unul dintre putinele locuri din LA in care familia mea nu avea control, deci era perfect. Am refuzat banii pe care fiecare in parte a încercat sa mi-i ofere. Am refuzat fiecare încercare a lui Reece de a ma momi si a-mi baga pe gat un apartament in cladirea familiei. Eram absolut hotărâtă sa imi trăiesc propria mea viata, nu o extensie a vieților lor.
          Apoi m-am angajat alaturi de Ivonne, pe aceeași tura, la un bar studențesc din apropierea casei. Am refuzat ofertele de angajare venite rând pe rând din partea fraților mei, apoi din partea soțiilor lor si intr-un final au renuntat sa mai încerce.
          Plecasem de acasă de aproape un an, ma mutasem in apartament de mai bine de jumatate de an si tot de atunci munceam cinci zile din sapte la Lagoone. Era o taverna imputita, ieftina si zgomotoasă si iubeam locul ăla la nebunie.
          O iubeam si pe Ivo, care in seara aceea fumase putin cam prea mult inainte de a veni la munca si-acum era mai ocupata sa danseze si sa flirteze decat sa servească clienții. Ma amuzam copios vazand-o cum incearca sa fie sexy, sfaraind razand isteric de propriile-i actiuni.
          -Bunaaaa, am strigat incercand sa acopar vacarmul. Cu ce pot sa te ajut in seara asta, frumuselule? Am bătut lung din gene spre tipul ăla.
          Era drăguț, in genul căpitan de echipa de fotbal. Purta o sapca cu cozorocul la spate si zău ca aveam standarde mai înalte de atat, dar tot era drăguț si flirtul n-a omorât niciodată pe nimeni, nu-i așa?
          -Nu cred ca ceea ce vreau e in meniu, spuse el cu ochii in decolteul meu.
          -Dacă te referi la mine, atunci chiar ai dreptate. Locul asta, am spus facand semn in jurul meu, e mult prea ieftin ca sa isi permita așa ceva, am continuat apoi facand semn spre mine. Deci? Ce sa fie?
          -O bere, spuse uitându-se in continuare la... sânii mei.
          Mda, cam atat a fost cu idila noastra romantico-eroica in care eu eram cea romantica iar el cel ce se voia erotic. I-am pus berea in pahar si paharul in fata fara sa-i mai acord vreun pic de atentie.
          -Te descurci cinci minute? Am întrebat-o pe Ivo, aplecandu-ma spre ea ca sa ma fac auzita prin muzica asurzitoare.
          -Daaaa, tipa ea incuviintat din cap si ridicand degetul mare, toate in același timp.
          Am ieșit pe usa din spatele barului razand de-a binelea. Ivonne era incorigibilă.
          Am topait de pe un picior pe altul printre lazile de bere, navetele cu bauturi si toată invalmaseala din magazie.  Cumva, naiba stie cum, am reușit sa ajung la vestiare intreaga, ceea ce chiar era o performanța in locul ăla.
          Am scotocit in geanta din dulapul meu, mi-am luat telefonul si tigarile si am iesi pe urmatoarea usa, ce ducea pe aleea din lateralul barului. Era un loc mizer si intunecat si nu numai o data mi s-a intamplat sa fumez la doi metri distanta de studenti beti care faceau sex sprijiniti de perete. Încetasera sa ma mai mire lucrurile de genul asta cam pe la doispe' ani.
          Am ieșit in aerul racoros, mi-am aprins o tigara întrebându-ma in treacăt de la care dintre fratii mei mostenisem oare acel obicei grotesc, apoi mi-am verificat telefonul.
          Mama: De ce niciodată nu răspunzi, Alice? Te-am sunat de patru ori!
          Wes: Mel mi-a spus sa te caut si in gaura de sarpe si sa te gasesc. Victoria are o criza de nervi si n-as vrea ca Amira sa nască prematur, așa ca zi-mi unde ești si ce faci ca sa nu trebuiască sa plec de acasă chiar acum.
          Mama: L-am trimit pe Weston după tine. Ai face bine sa imi răspunzi pana la urma.
          Brandon: Buna, iubito. Mersi pentru seara trecuta, m-am simtit minunat. Trebuie sa repetam experienta cat mai curand.
           Am fost foarte tentată pentru cateva clipe sa ii raspund lui Brandon si sa ii ignor pe mama si Wes, dar apoi mi-am amintit ca tipul fusese un nenorocit egoist încă din prima clipa in care l-am cunoscut așa ca am sters mesajul de la el, toată conversația, numarul lui de telefon si pe el cu totul din viata mea. Gunoiul sta in ghena, nu in viata mea. Aveam si așa prea multe rahaturi cărora trebuia sa le fac fata, începând cu propria mea personalitate si terminand cu celelalte personalități ale mele.
           Sunt la munca, mama. Nu ma mai hartuii!
           Nu te mai lua după mama, Wes. Muncesc, dar ea are impresia ca stau pur si simplu si nu vreau sa ii raspund. PS: sper ca Amira e bine. PPS: sper ca Victoria s-a calmat. PPPS: dacă lucrurile o iau razna anunta-ma, nu vreau sa ratez nașterea micului erou.
          Amira era insarcinata pentru a doua oară, după ce o născuse pe Victoria cu aproape șase ani in urma. Ma gandeam la băiețelul lor ca la un erou pentru ca trecuse cu bine peste hemoragia pe care o avusese Amira la începutul sarcinii.
          Reece si Josephine o aveau doar pe Easther, dar ea făcea oricum cat zece copii normali la un loc si ar fi putut oricand sa mai facă un copil dacă voiau, spre groaza tuturor.
          Serena si Luca aveau gemeni. Da, gemeni. Cain si Abel. Cliseic? Da. Adorabil? Tot da. Aveau doar doi ani si erau incredibil de dragalasi, numai ochi albastrii si par ca razele soarelui. Aveam o poza cu cei doi pe ecranul telefonului, cam atat de topita eram după ei.
          Si mai era si micuta Judith, bineînțeles. Anastasia născuse in urma cu numai cateva luni o fetița, dupa mai multe sarcini pierdute in ultimii ani. A fost ingrozitor de greu de privit procesul prin care Anastasia si Jarred au trecut de-a lungul anilor, toate avorturile spontane, toată durerea din ochii lor. Au reușit intr-un final si Judith chiar era un miracol pentru ca semăna leit cu Jarred, dar era atat de mica si dragalasa si adorabila, lucruri pe care nimeni nu le putea spune despre fratele meu.
          Imi era dor de ei, am realizat aruncand chiștocul in mijlocul aleii întunecoase. Eram intr-un cerc vicios: mi se făcea dor de familia mea, ma hotărâm sa ma duc acasă in weekend, mergeam acolo si lucrurile degenerau de fiecare data, plecam furioasa si imi juram ca n-am sa mai pun piciorul in casa aia. După cateva săptămâni mi se făcea din nou dor de casa.
          Am intrat inapoi in cladire clatinand din cap, am trecut prin vestiar ca sa imi las telefonul si m-am grabit inapoi in bar, caci aveam o presimtire ca Ivo era depașită de situație.
          Foarte depașită de situație, dacă e sa fiu mai exacta.
          Am trecut imediat in partea mea de bar si am început sa iau comenzi si sa servesc studentii pe jumatate beti pana mi-au amortit muschii. Când lucrurile s-au mai liniștit era deja trecut de doua noaptea, toată lumea era manga si mi-am permis sa rasuflu usurata.