Zece secunde pana la impact #5 (seria Pana la sange)

8. Alex. Amnezie temporara.

Alex

Unde eram, ce cautam acolo sau cum ma cheamă, acelea erau nelămuririle mele inainte de a reusi sa deschid ochii. Nu reuseam sa ma conectez la realitate, imi zvacneau tâmplele si aveam o senzație enervanta de greata. Imi era si foarte cald, de parca adormisem intr-un cuptor.
Mi-a luat rușinos de mult timp sa realizez ca soarele care bate in mine e cel ce ma incalzeste, nu rezistentele unui cuptor. Mi-a luat si mai mult timp sa imi dau seama ca imi era greata din cauza greutatii care ma apasă pe stomac.
Am deschis ochii buimac si am dat cu ochii de niste grinzi mari pe tavan. M-am incruntat la lumina puternica din incapere. Grinzi?! Unde mama dracului...
Rahat.
Am ridicat capul si am privit buimac in jur.
Piscina. Panorama asupra LA-ului. Alice, aproape goala langa mine, cu un picior aruncat peste stomacul meu. Stăteam înghesuiți pe același sezlong. Eram...dezbracat?!
-Alice, am spus ridicându-ma speriat in capul oaselor. Alice, trezește-te!
-Lasa-ma, mormai adormita si se intoarse pe partea cealalta.
-Termina cu prostiile! Am țipat sarind in picioare in cautarea hainelor mele. De ce suntem dezbracati?!
-Oare de ce, Sherlock? Continua ea sa mormaie fara sa deschidă ochii sau sa se ridice.
-Ridica-te odata! Am pufnit tragand-o in sus de o mana. Ridica-te si imbraca-te!
-Lasa-ma! Suiera smulgându-si mana dintr-a mea. Ce naiba vrei?!
Macar era treaza, mi-am spus. Nu avea pe ea decat o pereche minuscula de chiloți, iar eu nu puteam sa nu ma uit la sânii ei. Rahat. Cum ajunsesem in postura asta?
-Noi doi...am... nu am... m-am balbait eu incurcat, intorcandu-ma cu spatele ca sa adun restul hainelor noastre de pe jos.
I le-am aruncat pe ale ei in brațe si am continuat sa ma imbrac la repezeala.
-Habar n-am, spuse tragand frustrata de rochia pe care o purtase seara trecuta. Nu-mi amintesc nimic după al treilea pahar de vin. Tu ce îți amintesti?
-Nici macar al treilea pahar de vin, am pufnit frustrat privind in jur in cautarea unor răspunsuri.
Doua pahare aproape goale pe marginea piscinei. O sticla de vin goala abandonata pe jos. Încă o sticla de vin goala...
-De unde a aparut si asta? Am întrebat privind tinta spre a doua sticla, despre care nu-mi aduceam aminte nimic.
-Habar n-am, Alex, ofta Alice lung.
Rahat. La naiba.
Aveam sa o iau razna, eram sigur de asta.
-Cum poți sa fii atat de relaxata?! Am țipat exasperat intorcandu-ma spre ea exact când s-a ridicat in picioare ca sa isi aseze rochia.
-Nu mai tipa la mine! Se ratoi uitându-se urat in ochii mei. Ce vrei sa fac? Oricum suntem in situația asta din vina ta! Declara ridicand barbia in semn de sfidare.
-Din cauza mea?! Am întrebat de-a dreptul perplex. Cum anume e vina mea, Alice?
-Simplu! Eu nu pot sa desfac o sticla de vin, Alex. E clar ca tu ai desfăcut-o si pe a doua, deci tu ești vinovat de amnezia temporara!
In mod alarmant si in ciuda situației de rahat in care eram, n-am putut sa fac nimic in fata acuzatiei sale puerile, doar am izbucnit in hohote de ras in timp ce ma încălțăm cu pantofii.
-Fii serioasa! A fost ideea ta sa ne furișam de la petrecere, tu m-ai adus aici si tu m-ai convins sa beau. Chiar dai vina pe mine acum?!
Alice ridica nepasatoare din umeri.
-Care e cel mai rau lucru care s-ar fi putut întâmpla? Intreba ea ganditoare dar zau ca nu voiam sa ii raspund la intrebarea aia. Am venit aici, am băut vin, ne-am îmbătat, incepu ea. Apoi probabil lucrurile au degenerat. Probabil am facut sex si am adormit.
O clipa, doar o clipa mi-am permis sa inchid ochii. Apoi i-am deschis si m-am holbat la ea.
-Si de ce ești atat de relaxata in privința asta? Am întrebat-o prea frustrat ca sa mai pot sa tip la ea macar.
-Defapt intrebarea e de ce ești tu atat de agitat? Mi-o intoarse ea, sarind in picioare gata de plecare. Haide, sa plecam inainte ca cineva sa isi dea seama ca am fost aici.
Am urmat-o inapoi pe drumul despre care imi aminteam vag. De ce ma imbatasem in halul ăla? De ce o lăsasem sa ma convinga ca e in regula sa ma port ca si cum n-as avea nimic de pierdut? De ce naiba nu reuseam sa-mi amintesc nici un rahat de după momentul in care si-a scos rochia si a intrat in piscina? Aceea era ultima amintire din capul meu ca un far luminos in noaptea neguroasă de după.
-Crezi ca am facut sex? Am întrebat-o aproape in soapta când m-a condus spre scara de serviciu.
-Posibil, spuse nepasatoare.
-Si esti ok cu asta?
-De ce n-as fi? Pufni aruncându-mi o privire incruntata peste umar. Nu te văd in stare sa violezi o femeie, Alex, deci nu imi fac griji ca ai profitat de beția mea. Cel mai probabil eu am fost cea care a profitat de beția ta.
M-am uitat năucit la ea. Mergea la cativa pasi in fata mea, dreapta si mandra, de parca nu se simtea la fel se călcată de tren ca si mine, de parca faptul ca nu-si amintea nimic de noaptea trecuta nu era așa mare scofala.
Niciunul dintre noi nu a mai spus absolut nimic pana la mașina. Abia atunci m-a lovit o alta problema.
-Ce-o sa le spunem fraților tai? Am întrebat simtind cum mi se scurge sangele din cap.
-Nu-ti face griji, rezolv eu, mormai cu ochii in telefon.
-Cum, mai exact? Am cerut eu lămuriri pornind mașina si demarând in trombă.
-Am spus ca rezolv eu, Alex. Nu trebuie decat sa aprobi tot ce spun eu si atat, ma instrui ea.
Am inspirat si expirat lung de cateva ori. Bine. Ea ne băgase in probleme, ea sa ne scoată.
-Crezi ca am folosit macar un prezervativ? M-am trezit întrebând mai mult pentru mine.
-N-am văzut niciunul la piscina, deci o sa presupun ca nu, mormai fara sa-si desprinda privirea din telefon.
-Alice, poți sa iesi din amorțeala si sa începi sa te panichezi naibi?! Am țipat furios aruncându-i o privire si mai furioasa.
-De ce sa fac asta, Alex? Ma intreba ridicându-si privirea spre mine.
Parea ciudat de calma, relaxata si linistita, de parca ea era adultul dintre noi doi. Naiba sa ma ia, chiar ma culcasem cu o fata de nouaspe' ani?!
-Sex la beție egal sex fara prezervativ. Sex fara prezervativ egal risc potențial de sarcina. Sa mai pomenesc de bolile cu transmitere sexuala?! Ce mama dracului e in neregula cu tine, Alice?!
-Analizele mele sunt la zi si sunt perfect sanatoasa, ma anunta oftand de parca eram insuportabil.
In realitate ea era cea insuportabila!
-Bine, atunci uita de bolile cu transmitere sexuala, dar cum ramane cu cealalta problema?
-Ce problema? Intreba buimacă ridicand ochii spre mine. Aaah, crezi ca am ramas insarcinata? Credeam ca îți plac copii, Alex, mai spuse mustacind, abținându-se cu greu sa nu izbucnească in hohote de ras.
Am scrasnit din dinti. Aveam maxilarul atat se incordat incat era foarte posibil sa imi pocneasca pana la urma.
-Încetează sa te comporti de parca totul e doar o joaca, i-am cerut din ce in ce mai frustrat.
-Bine, vrei sa ma panichez? Sa ma dau de ceasul morții, așa cum faci tu? Sa-mi pun un milion de intrebari despre lucruri pe care nu mi le amintesc si sa ma gândesc la alte un milion de lucruri care s-ar putea întâmpla sau, pe cealalta parte, s-ar putea sa nu se intample?
Intrebarea ei a ramas suspendată in aerul tensionat dintre noi. Mașina aia a devenit brusc prea mica, prea neîncăpătoare, prea sufocanta. Am deschis un geam, pentru ca aveam senzația ca nu pot sa respir.
Jur ca fusesem un adolescent cu bun simt. Mama a avut grija sa ma creasca cu multa răbdare si simt de răspundere, m-a învățat sa-mi asum propriile actiuni si sa fiu conștient de urmările lor. Am devenit un bărbat decent, in ciuda lucrurilor cu care ma ocupam pentru a-mi castiga existenta. Imi plateam taxele, salutam respectuos vecinii, spuneam te rog si mulțumesc oricui, in functie se situație. In relatiile pe care le avusesem in trecut, inclusiv cea încheiata cu o zi in urma, fusesem generos si respectuos si implicat, in ciuda pretentiile nerealiste ale Jessicăi.
Cu alte cuvinte, ce mama dracului facusem greșit in viata de ma alesesem cu o asemenea încercare pe tocuri ce purta numele de Alice Da'Vierr?
Amandoi am ramas tăcuți pentru restul drumului spre GreeforBay, dar pe măsura ce ne apropiam nelinistea punea din nou stapanire pe mine.
-Îți dai seama ca fratii tai or sa ma omoare dacă afla ce s-a intamplat noaptea trecuta? Am întrebat-o când eram la numai doua străzi distanta de intrarea in carterul privat in care locuiau.
-Îți amintesti ceva de noaptea trecuta? Ma intreba oftand lung.
-Nimic de după momentul in care ai intrat in piscina, am recunoscut eu. Tu?
-Nimic de după al treilea pahar de vin, spuse si ea. Nici macar noi nu știm ce s-a intamplat, așa ca de unde ar putea ei sa stie?
Logic vorbind, Alice avea dreptate, dar aveam o banuiala ca Reece putea afla lucruri pe care nimeni altcineva nu le știa. Gândul ăla nu ma ajuta sa ma liniștesc. Nici pe departe.
-Ma lasi in fata casei si pleci furios, incepu ea sa imi explice când eram aproape de casa ei. Cel mai probabil unul dintre fratii mei sau Luca or sa te sune mai tarziu. Le spui ca am disparut de-odată de la petrecere si ai plecat sa ma cauți. M-ai gasit la cateva străzi distanta si a trebuit sa te tii după mine din club in club toata noaptea. N-ai vrut sa ma lasi singura ca sa nu intru in necazuri si n-ai reușit sa suni pe nimeni pentru ca... ti-ai uitat telefonul in mașina parcata undeva in oras. Incearca sa pari suparat pe mine, bine?
-Asta n-o sa fie greu, am pufnit clatinand din cap. Chiar sunt suparat pe tine, bebe Da'Vierr.
-De ce imi spui așa? Ma intreba incruntata.
Am ridicat nepasator din umeri.
-Bine, am oftat lung, oprind mașina in fata casei ei. Haide, sa mergem.
-Unde sa mergi? Se burzului incruntata. Tocmai ti-am spus...
-Mi-ai spus, am intrerupt-o eu. Dar nu am de gând sa te las sa îți asumi răspunderea singura pentru noaptea trecuta.
-Încetează sa faci pe eroul, Alex, imi ceru scoțându-si nervoasa centura. Mie nu o sa imi facă nimeni nimic. In plus, toată lumea se asteapta de la mine la tot felul de lucruri. Doar...pleacă de aici si dacă te intreaba cineva ceva, spune-le ce ti-am spus eu si o sa fim in regula.
Isi lua geanta in brațe si cobora din mașina, trantind portiera atat de tare incat mi s-a cutremurat creierul. Am ramas in fata casei pana când a deschis usa de la intrare, a pasit peste prag si s-a uitat chiorâș spre mașina.
Pleacă naibi de aici, a mimat inainte de a trânti si acea usa.
Am plecat, așa cum imi ceruse ea, demarând in trombă si nu m-am oprit pana n-am ajuns acasă, in apartamentul meu din LA. Am făcut un dus, am încercat sa mănânc, am incercat sa ma relaxez, dar n-am reușit sa ma adun deloc. Ma simteam vinovat si când Reece m-a sunat am crezut ca o sa fac o criza de isterie.
-Alice mi-a spus ce s-a intamplat noaptea trecuta, imi spuse el oftand lung, fara nici o introducere. Imi pare rau ca a trebuit sa ii suporti toanele toată noaptea, Alex. Eu... nu știu ce naiba ar trebui sa fac cu fata asta.
Naiba stie cum am reușit sa ma abțin sa nu ii spun tot adevarul chiar atunci. Vinovăția ma manca de viu. Bine, Alice era intr-adevăr o bomba cu ceas, dar orice naiba se întâmplase noaptea trecuta era si vina mea, in aceeași măsura. Așa ca după ce Reece a închis, cerându-si din nou scuze, i-am dau un mesaj lui Alice:
Trebuie sa aflam ce naiba s-a intamplat noaptea trecuta, bebe Da'Vierr.