Zece secunde pana la impact #5 (seria Pana la sange)

9. Hipnoza si-o scanteie de speranta

          Alice

          Sa-l conving pe Alex ca totul e in regula in legatura cu noaptea aia a fost floare la ureche! Sa ma conving pe mine de același lucru s-a dovedit a fi adevarata provocare.
          Eram frustrata si nervoasa pe mine ca nu-mi puteam aminti nimic, de parca cineva imi ștersese memoria complet. Ma mai imbatasem si cu alte ocazii, avusesem pierderi de memorie pe ici-pe colo, dar niciodată așa, niciodată nu fusese atâta negura in mintea mea.
          Cu cat ma gandeam mai mult la acea noapte, cu atat mai mult ma cuprindea frustrarea. Asa ca am decis sa ma comport matur cam pentru prima data si sa cer ajutor. Al cui?
          -Josephine! Am strigat încă de când usile liftului s-au deschis. Josie!
          -Aici! Se auzi vocea ei venind din bucatarie.
          Am început sa merg in acea directie, târându-mi picioarele fara tragere de inima. Nu voiam neaparat sa ii povestesc despre noaptea aceea, in special nu pentru ca increderea mea ca Josephine isi putea tine gura in fata lui Reece era foarte limitată, dar ramasese singura-si ultima-optiune.
          Amira mai avea putin si nastea si nu voiam sa fiu eu motivul declanșării travaliului. Serena era in pragul răbdării din cauza gemenilor care efectiv o storceau de viata.  Anastasia m-ar fi strans de gat înaintea lui Jarred. Mama? Nici nu ma gandeam!
          Așa ca da, Josephine era ultima si singura mea soluție.
          -Buna, am spus intrand in bucătărie.
          Femeia imi arunca o privire cercetatoare peste umar.
          -Arati ca un om al străzii, imi spuse in loc de salut.
          -Mersi, am pufnit dându-mi ochii peste cap.
          -Vino, stai jos, ma indemna fara sa-mi arunce vreo privire in plus. Ce s-a intamplat?
          -De ce presupui neaparat ca s-a intamplat ceva? Am întrebat asezandu-ma pe scaun.
          -Pentru ca ai venit aici, de buna-voie si nesilita de nimeni, imi spuse continuand sa facă orice mama naibi făcea cu mainile in castronul ăla.
          -Poate mi-a fost dor de tine, am spus revoltata. Sau poate pur si simplu voiam sa petrecem putin timp împreuna. Poate...
          -Poate s-a intamplat ceva, ma intrerupse ea. Ceva despre care nu poți sa vorbesti cu oricine, in special nu cu Mel. Deasemenea, banuiesc ca e ceva despre care Reece, Wes, Luca si Jarred nu trebuie sa afle. Ce ai făcut, Ali?
          Bine, Josephine era clar născuta ca sa fie soția lui Reece din toate punctele de vedere. In sinea mea, mi-am scos pălăria in fata ei. Serios, femeia era o mașinărie de neoprit.
          -Poate vrei sa te asezi, am murmurat dregandu-mi vocea. Si sa îți iei un pahar cu apa. Si inainte de orice altceva, trebuie sa imi promiti ca discutia asta ramane intre noi doua si atat!
          Josephine sa rasuci spre mine si ma analiza cu atentie inainte de a se șterge pe maini. Cum putea arata atat de impecabil in timp ce făcea mancare? Eu nu paream atat de eleganta nici imbracata in rochie de gala!
          -Bine, s-auzim, imi spuse asezandu-se pe scaunul opus mie, pe cealalta parte a mesei. Defapt nu, stai o clipa.
          -Ce? De ce?
          -Alice, mi-e frica de ce urmează sa aud, înțelegi? Lasa-ma o secunda sa ma gandesc la lucruri cu adevarat rele, ca sa mi se para o nimica toată ce ai făcut defapt.
          Josephine se concentra cateva clipe, uitându-se insistent la mine. M-am foit agitata pe scaun. Nu eram sigura ca vreau sa știu in ce încurcături isi imagina ca intrasem, pentru ca nu voiam defapt sa știu exact in ce fel de lucruri ma crede in stare sa ma bag.
          -Bine, spuse inspirând si expirând lung. Sunt pregatita. Spune-mi ce ai făcut, Alice.
          -Îți amintesti petrecerea de weekendul trecut? Da? Ei, îți amintesti ca la un momendat am disparut?
          -Da, spuse cu bagare de seama. Reece aproape ca a trimis trupele speciale după tine pana dimineața.
          -Ei bine, am mințit, am recunoscut eu urmărindu-i cu atentie reacțiile. Nu am fugit de la petrecere si Alex nu a venit sa ma caute.
           -Bine, spuse tinându-si respirația. Ai de gând sa imi spui ce s-a intamplat?
          -Am băut, am spus ridicand din umeri. Multa sampanie. Iar Alex a băut chiar mai mult si nu ma refer la sampanie, ci la Bourbon. Am reușit sa il conving sa vina cu mine intr-un loc in care imi place sa merg din când in când.
          -Deci ai mințit, incerca Josie sa înțeleagă. De ce? Spunand ca ai fugit si el te-a urmat a părut ca tu ești oaia neagra si el n-a făcut decat sa te tina in siguranța. Unde ati fost defapt?
          -La ultimul etaj al unei clădiri cu acces restricționat, am explicat eu. Problema nu e asta, Josie. Problema incepe abia acum.
          -Ce...? Incerca ea sa ma întrebe incruntata, dar am ridicat o mana ca sa o reduc la tacere.
          -Am ajuns acolo si locul ăla chiar e minunat, știi? Si acolo e un minibar in care erau multe sticle de vin iar eu l-am făcut pe Alex sa deschidă una dintre ele.
          -Alice, ce naiba ai făcut?!
          -Crede-ma, exact asta as vrea sa aflu si eu! Am pufnit aruncându-mi mainile in aer. Habar n-am ce a fost in vinul ăla, dar ne-am trezit amandoi a doua zi dimineața cu doua sticle de vin goale langa noi, dezbracati si niciunul dintre noi nu isi aminteste ce naiba s-a intamplat in noaptea aia!
          Mi-a trecut viata prin fata ochilor pana când Josie s-a hotărât sa sparga linistea ciudata care a picat intre noi. Deja începeam sa regret amarnic ca venisem sa vorbesc cu ea. Ce naiba fusese in capul meu? Cu ce era ea diferita de restul oamenilor din familia mea?
          -Spune-mi doar ca nu erai virgina inainte de noaptea aia, imi ceru cu jumatate de gura si privirea ciudat de serioasa.
          -Ce relevantă are?! M-am rastit agitata. Nu eram, Josie, dar serios, chiar contează atat de mult?!
          -Da, Alice, bineînțeles ca da! Imi spuse apăsat cu toate ca vocea i-a ramas coborâtă si egala. Sa-ti pierzi virginitatea nu e ceva ce as vrea sa ti se intample astfel, cu un asemenea bărbat, la beție si sa nu-ti amintesti nimic a doua zi!
          -Atunci linișteste-te, pentru ca nu eram virgina, am pufnit exasperata. Putem sa trecem peste?
          -La ce, mai exact? Crezi ca Alex te-a constrâns in vreun fel?
          -Mi-as face mai multe griji ca eu l-am constrâns pe el, Josie. Fii serioasa! Nu despre asta vorbesc.
          -Atunci despre ce vorbesti, Alice? Sa fiu a naibi dacă înțeleg ce vrei de la mine!
          -Trebuie sa imi dau seama ce s-a intamplat in noaptea aia. Trebuie sa știu sigur dacă eu si Alex am făcut sex.
          -Si ce pot sa fac eu ca sa te ajut?
          -Habar n-am, speram sa ai tu o idee, de-asta am venit! Am răbufnit exasperata.
          -Bine, tipa si ea. Uite o idee: hipnoza.
          -Ce?!
          -Da, hipnoza. La unii oameni funcționează, spuse ridicand din umeri.
          Nici macar n-avea rost sa ii spun ca e o idee de rahat. Știa si ea. A oftat lung si a cazut pe ganduri cateva clipe.
          -Cladirea aia nu are sistem de supraveghere video? Ma intreba apoi cu o scânteie de speranta in ochi.
          Am simtit aceeași scânteie încălzindu-mi sufletul.
          -Așa cred.
          -Presupun ca exista un punct de monitorizare si înregistrări. Poate nu sunt chiar din incaperea in care ati fost voi, dar macar de pe holuri.
           Aici m-a pierdut din noi, mai rau decat atunci când a pomenit de hipnoza.
           -Cu ce ma ajuta înregistrările de pe hol?!
           -Chiar trebuie sa îți explic totul de parca ești Easther? Bine! Înregistrările sunt de obicei atat video, cat si audio. Dacă nu exista camere la piscina, acolo unde ati fost voi, poate e vreo camera in apropierea intrării, care a prins ceva zgomote...
          Oh, la naiba. Nu m-am gandit la asta.
          -Bine, am spus sarind in picioare. Bine, m-am prins!
          -Bine, spuse oftand usurata si sprijinindu-se ceva mai usurata de spatarul scaunului. Hei! Unde pleci?! Tipa apoi după mine.
          -Sa-l gasesc pe Alex, i-am spus peste umar. N-am de gând sa ma chinui sa rezolv problema asta de una singura.
          -Alice, striga Josie venind in viteza după mine spre lift, stai putin! Nu poți sa pleci așa. Trebuie sa vorbim despre comportamentul asta complet nepotrivit pe care il ai!
          -Promit ca o sa ascult tot ce ai de spus, dar mai tarziu, am murmurat la repezeala apăsând in continuu pe butonul liftului. Te rog sa nu ii spui nimic lui Reece.
           -N-o sa ii spun, dar tu va trebui sa imi promiti ca o sa stai departe de Alexander Marshall, imi ceru ea făcându-ma sa ma incrunt la ea.
           -De ce?
           -Nici macar n-ar trebui sa ma intrebi așa ceva, Alice, ae rasti furioasa. Nu-mi spune ca individul ăla ti-a cazut cu tronc!
          -Nu mi-a...cazut cu tronc?! Cine naiba vorbește așa, Josephine?!
          -Alice, vorbesc foarte serios. Poate nu pare, dar Alex e un bărbat periculos. A făcut foarte multe lucruri, la cerere sau din proprie vointa, înțelegi? Promite-mi ca după ce te lamuresti in privința noptii aleia, o sa stai departe de el!
          -Ce fel de lucruri? Am întrebat banuitoare când usile s-au deschis in spatele meu.
          -Unele despre care nu vreau sa vorbesc si pe care nu ar trebui sa le știm nici tu, nici eu, fu tot ce imi spuse inainte de a-mi face semn spre lift. N-o sa ii spun nimic lui Reece, imi promise ea. Dar sa nu te lasi păcălită de aparenta inocenta a lui Alex, Alice. Este foarte periculos!