Zece secunde pana la impact #5 (seria Pana la sange)

19. Zona dintre coapse.

          Alice

          Alex era in casa de doua zile. După ce Amira i-a scos glonțul din picior pe viu si l-a cusut tot pe viu, Wes si Reece l-au dus in fosta camera a lui Reece mai mult mort de beat decat viu. Nu il văzusem deloc din noaptea aceea pentru ca nu iesise deloc din camera iar eu nici macar nu ma apropiasem de etajul al treilea, dar știam de la ceilalti ca era morocanos, cu capsa pusă si singurul motiv pentru care nu plecase încă era acela ca Jarred il amenințase ca il leagă de pat dacă indrazneste sa încerce macar sa fuga, pentru ca Anastasia ar înnebuni de grija lui.
          Intre timp rezolvasem cu înscrierea la facultate, dar am decis împreuna cu Reece ca ar fi mai bine sa incep de semestrul viitor. Easther imi luase câinele cu asalt si acum nu eu, ci ea avea un companion patruped. Nu imi parea neaparat rau, dar aveam ceva resentimente in privința asta.
-Pot sa intru? Intreba Josie băgându-si doar capul pe usa bibliotecii.
-E un spațiu comun, am murmurat ridicand din umeri, fara sa-mi mut privirea din carte. Nu ca termenul de spatiul privat ar fi oprit vreodata pe cineva din casa asta sa intre undeva.
Josie intra in biblioteca chicotind. A închis usa in urma ei si s-a asezat langa mine pe canapeaua pe care ma ghemuisem cu ore in urma si ma afundasem intr-o carte.
-Ce citești? Ma intreba ea lungindu-si gatul.
-Nimic, am spus prea repede, inchizand cartea. Ce e, Josie? De ce ai venit pe capul meu?
-Unu: nu am venit pe capul tau, am venit sa văd ce mai faci. Doi: aia e cumva o carte cu conținut erotic? Ma intreba mijind ochii.
-Carte...cu conținut erotic? Nu poți sa zici pur si simplu carte pentru adulti? Am întrebat incruntata.
-Hei, mai ieri ti-am cumpărat seria Narnia! Ma avertiza ea fluturand un deget prin fata ochilor mei. Nu ma scoate din minți chiar acum.
-De de ai venit, Josie? Am întrebat-o din nou, oftand.
-O sa plecam in curand acasă, ma anunta ea. Voiam doar sa ma asigur ca ești in regula după evenimentele din ultimele zile.
-De ce nu as fi?
-Pentru ca Alex a fost împușcat in picior, imi spuse ea cercetandu-mi cu atentie reacțiile. Si știm amandoua ca intre voi s-au intamplat tot felul de lucruri. De obicei când cineva cu care împarți anumite momente trece printr-un eveniment de genul celui prin care a trecut Alex...nu știu, Alice, ma gandeam ca te-ai speriat.
-Omul a venit in mijlocul sufrageriei cu sangele curgand siroaie din el, Josie. Bineînțeles ca m-am speriat si m-as fi speriat indiferent despre cine ar fi fost vorba!
Era adevarat. Numai parțial si numai din anumite puncte de vedere, dar macar nu era chiar o minciuna, nu?
-Am inteles ca nu ai trecut deloc pe la el, mai spuse cu jumatate de gura, jucându-se cu un ciucure de la perna. Poți sa imi spui de ce?
-Nu, nu pot, am mormait iritata. De ce ma hărțuiești, Josephine? Stăteam linistita aici, nu deranjam pe nimeni si nu faceam nimic rau nimanui! De ce nu ma lasi in pace?
-Pentru ca am impresia ca încerci sa negi anumite sentimente si anumite frici pe care le ai fata de o anumită persoana si asta nu e deloc sănătos pentru tine, imi spuse ea pe repede inainte, de parca era un discurs învățat pe de rost.
-Mai nou ești psiholog? Am întrebat-o suierand si uitându-ma crucis la ea. Si oricum, Josephine, faci mișto de mine? Parca spuneai sa stau departe de Alexander Marshall ca dracu de tămâie. Parca spuneai ca e periculos si toate cele. Când anume ai devenit fana lui înfocată?
          -Nu sunt fana nimanui, Alice! Încetează sa te porți de parca suntem împărțiți in tabere de razboi! Si da, Alex e periculos si da, a făcut lucruri pe care nici Reece, nici Wes n-au reușit sa le facă. Ti-am spus sa stai departe de el pentru ca știu, stiiiiu cat se ușor te poți îndrăgosti de un bărbat puternic si misterios si sarmant, bine? Isi arunca mainile in aer, frustrata si nervoasa.
-Ce a făcut, huh? Ce naiba a făcut, de nici Reece, nici Wes n-au reușit sa facă?
-Nu e treaba mea sa îți spun lucrurile astea, Alice, zise ticaloasa ridicand din umeri.
-Deci imi spui lucrurile doar pe jumatate si te astepti sa le cred? Am pufnit eu clatinand din cap.
          -Ce vreau sa îți spun defapt e sa încerci sa vorbesti cu Alex, ma lamuri ea ridicându-se in picioare. Si da, știu, eu ti-am spus sa stai departe de el, dar arati mizerabil si te comporti ca o jigodie, Alice. Ca sa nu mai spun ca stiu ca nu mi-ai spus tot ce s-a intamplat intre voi. Pot sa înțeleg de ce nu imi spui, dar meriți sa lamuresti situația dintre voi. Amandoi meritați.
          Mi-am strans atat de tare buzele una de alta incat sangele încetase sa mai curga prin ele. Am urmarit-o pe Josephine iesind din biblioteca, naiba s-o ia pe ea si sfaturile ei de rahat, necerute si in contradicție.
          Nu, n-aveam de gând sa merg sa vorbesc cu Alex despre nimic. Nici. Moarta. Mi-am luat cartea inapoi in brațe si am reluat cititul.