Zece secunde pana la impact #5 (seria Pana la sange)

28. Alex. Dezbina si cucereste.

Alex

Alice nu era acasă, ca sa ma vada ploconindu-ma. Nici celalalte femei din casa si familia aia nu erau prin preajma. Imi puteam da in petic fara sa atrag privirile crucise ale nimanui.
După-amiaza era pe sfarsite, iar eu nu ma puteam mișca din loc. Stăteam ca încremenit pe treptele din spatele casei, cele cade duceau la piscina. Fumam tigara după tigara de cateva ore. Nu știu de ce naiba faceam asta, pentru ca eu nici macar nu fumam.
Alice era bine.
Bobul de fasole era bine. Incepea sa semene mai mult cu un viitor om decat cu un bob de fasole, dar Alice încă ii spunea așa, deci la fel faceam si eu.
Toată lumea era fericita si pana si Reece ii zambise larg lui Alice si o imbratisase mai devreme, când veniseram de la control.
Eu nu eram bine. Starea mea de rahat nu avea nici o legatura cu bobul de fasole. Încă nu ma dadeam peste cap, dar ma obișnuisem cu gândul ca voi avea un copil. Gândul cu care nu ma puteam obișnui era ca aveam sa devin tata.
Constientizarea acestui gând ca un fapt concret m-a împins sa-mi mai aprind o tigara, cu toate ca nici macar nu se stinsese complet cea pe care o fumasem deja.
-Încerci sa bati recordul familiei Da'Vierr de stare jalnica in care s-au gasit bărbații de-a lungul timpului?
Vocea lui Jarred m-a lovit in spate. Nici macar n-am clipit. Am suflat fumul spre cer si am tras altul. I-am auzit pașii apropiindu-se de mine si apoi s-a trântit pe trepte.
-Da-mi si mie una, murmura cu jumatate de gura, de parca ii era frica de Anastasia, care ar fi rasarit ca din pamant si l-ar fi pocnit.
I-am intins pachetul aproape gol si bricheta.
-Ia zi, Alexander, ma indemna el. Ce îți macina suflețelul mic si intunecat?
-Nu-i amuzant, Jarred, am mormait continuand sa fixez punctul acela fix din iarba, cel la care ma holbam deja de mult prea mult timp.
-Bineînțeles ca e! E ca un blestem care s-a abătut acestei familii: toți bărbații care fac parte din ea sau cei care sunt pe cale sa facă parte din ea, au ajuns la un momendat intr-un punct atat de josnic in viata in care s-au gandit serios ca nu or sa se mai ridice de acolo niciodată.
-Da-mi voie sa am îndoielile mele, am murmurat la fel de distant si nepasator. Reece? Luca? Astia doi sunt dumnezeii autocontrolului. Mi-e greu sa cred ca a existat vreo secunda in viata lor in care sa nu fie stapani pe viata lor. Fii serios, pana si Wes e prea infumurat incat sa permita sa ajungă sa se simta de parca viata lui e un film regizat la mana a doua.
Am clătinat din cap, mai mult pentru a-mi intari spusele.
-Nu pot sa vorbesc in numele nimanui, dar pot sa îți spun despre mine, propuse el scotocind in buzunar după telefon. Si ceilalti pot vorbi in numele lor.
-Nu-i nevoie, Jarred, am oftat lung, exasperat.
O noua runda de ucis din priviri cu Reece era departe de ceea ce voiam eu in momentul ăla.
Nici macar nu știam ce naiba vreau.
Jarred m-a ignorat.
          -Când Anastasia m-a gasit in camera aia cu Vanessa si a fugit, am crezut ca toată lumea s-a prăbușit in jurul meu, incepu Jarred sa imi spună relaxat. Am fost un idiot, bineînțeles. Lumea s-a destrămat abia mai tarziu, când am inteles ca nu vrea sa o gasesc. Ca fugise de mine, ca ma ura. M-am căznit sa pun lucrurile cap la cap, ca Anastasia sa înțeleagă ce se întâmplase defapt in noaptea aia. Si nici macar nu a fost asta partea dificila, ci faptul ca nu știam dacă o sa vrea sa ma asculte. I-am făcut surorii tale foarte multe lucruri de care nu sunt mândru, Alex.
          -Si crezi ca e o idee buna sa-mi spui mie asta? Am pufnit exasperat, clatinand din cap.
          -Nu-i ca si cum tu nu i-ai făcut surorii mele multe lucruri se rahat, Alexander, imi atrase el atentia.
          Avea dreptate.
          -Cum ai reușit sa te aduni si sa câștigi fata? L-am întrebat după cateva clipe de tacere.
          -N-a făcut-o, a pufnit Weston in spate, din cadrul usii.
          M-am incruntat in gol. N-a făcut-o? Erau căsătoriți de ani de zile, o căsnicie fericita. Se iubeau nebunește. Judith era lumina ochilor lor, dar felul in care Jarred si Anastasia se uitau unul la altul? Ăla era genul de iubire nemuritoare, pe care nu o vezi la toate colțurile de strada.
          -Așa e, fu Reece de acord iesind in soarele aproape apus din spatele casei. Noi l-am adunat pe Jarred, n-a reușit sa o facă singur.
          Trei perechi de pasi s-au apropiat din spate. Am oftat resemnat: n-aveam sa scap intreg dintre ei patru. Alice merita efortul? Bineînțeles. Numai ca încă nu-mi dadeam seama cum sa câștig eu fata.
          Weston s-a trântit langa mine si mi-a luat pachetul de țigări din mana. Si-a strecurat o tigara intre buze si l-a aruncat in palma întinsa a lui Reece care i-a imitat gestul.
          -Slava Domnului ca Josephine nu e prin preajma, murmura el cu jumatate de gura când scoase o tigara din pachet.
          I-a intins una si lui Luca.
          -Știi, e ciudat sa spun asta, dar dintre noi toți, eu am gestionat cel mai bine momentele mele de rahat, spuse Weston pe jumatate mândru, pe jumatate surprins.
          -Da, Weston, pufni Reece. Atat de bine incat ti-ai petrecut opt ani tragand cu ochiul prin perdeaua Amirei, hohoti Reece sec.
          -Du-te naibi, Reece. Macar eu nu mi-am băut mințile când soția mea mi-a descoperit minciunile si mi-a intors spatele, cu degetele mijlocii ridicate.
          -Josephine nu mi-a intors niciodată spatele cu adevarat, știm amandoi asta, pufni Reece. Dar, recunosc, in zilele alea in care nu a vrut sa ma vada m-am purtat ca un imbecil.
          -Imbecil? Chicoti Jarred amuzat. Frate, dormea in mașina, in fata casei, sperand ca Josie o sa iasa intr-o zi din casa si o sa isi dea seama ca rahatul cu ochi din mașina merita o sansa la replica. Nu s-a intamplat, așa ca Reece s-a baricadat in casa lor din LA si a băut orice a putut sa gaseasca prin preajma.
          -Si duhnea ingrozitor! Completa Wes chicotind. Dar serios, Jarred, tu nu ar trebui sa deschizi gura! Dintre noi toți, tu ai fost cel mai lipsit de scrupule.
          -Incep sa imi fac griji, m-am auzit spunand. Jarred, sora mea e in siguranța cu tine?
          Singurul răspuns primit a fost un cot in coaste. Bine, sarisem calul.
          -Cred ca dintre noi toți, eu sunt singurul care te intelege cat de cat, ofta Luca, sufland fumul pe nas. Știu cum e sa ai de-a face cu astia trei, si toți trei sa încerce sa-ti înfigă capul intr-o țepușa.
          Expresia aia nu fusese niciodată atat de literară. De când se aflase ca Alice era insarcinata, ma simteam așa in jumatate din timp. Ma întrebam cum rezistase Luca, ce naiba facuse de Josephine il ridica in slavi.
          -Ce-ai făcut, mai exact? L-am întrebat curios.
          -Orice a fost nevoie sa fac, spuse ridicand din umeri relaxat.
          Incercam sa-mi amintesc când il văzusem pe Luca relaxat. Niciodată, am realizat atunci. Tipul era mereu in alerta, cu ochii in patru.
          Apoi a continuat:
-După ce Serena practic m-a scos pe usa afara cu un sut in fund si cu indicații clare sa ma duc dracului, m-am închis in dormitorul surorii mele si mi-am plâns de mila trei zile încheiate. Apoi Wes si Jarred au venit si m-au bătut de mi-a sunat apa in cap. Atunci am inteles ca puteau sa ma omoare chiar acolo, in sufrageria casei mele si nu mi-ar fi pasat. N-aveam sens fara Serena.
-Încă n-ai, dacă vrei părerea mea, comenta Jarred chicotind.
-Bineînțeles ca nu am, pufni Luca de parca Jarred era un idiot. Serena e jumătatea mea buna. De-asta nu mi-a pasat când idiotul asta, spuse facand semn cu capul spre Reece, a scos pistolul si l-a îndreptat spre capul meu. In ziua aia a fost totul sau nimic, unde totul era Serena si nimic eram eu mort, cu un glont in cap.
-Spune-mi un singur lucru, Alexander, imi ceru Reece captându-mi atentia. Dacă as scoate acum pistolul si ti l-as pune la tampla... ce ai face?
-Nimic, mi-am dat eu seama de răspuns când mi-a ieșit pe gura. N-as face nimic, Reece. M-ai snopit deja in bătaie si n-am făcut nimic, nu? Un glont in cap nu m-ar pune pe fuga tocmai acum.
-O iubești? Ma intreba apoi Jarred intorcandu-si privirea spre mine.
Mi-am tinut respirația pana când plamanii mi-au gemut după aer. Nu ezitam si nu trageam de timp pentru ca nu știam răspunsul la intrebarea aia, ci pentru ca il știam mult prea bine.
-Da, am spus in cele din urma, expirând prelung. Da, o iubesc. La naiba, nici macar nu e corect sa spun asta, pentru ca e mult prea al dracului de putin. Dacă Alice nu se trezea de pe patul ăla de spital, nici eu n-as mai fi ieșit viu de acolo.
Mi-am asezat coatele pe genunchi si mi-am frecat fata cu palmele, apăsând tare pe ochi. Eram foarte jos dacă le spuneam lor toate lucrurile alea. Eram atat de jos incat, așa cum spusese Jarred, nu eram sigur dacă o sa ma mai ridic vreodata de acolo.
-Copilul? Ma intreba apoi Reece. Ce simti in privința copilului?
Mi-am lasat mainile in jos, inerte. M-am holbat la el.
-Am crescut fara tata, Reece. Singura figura paternă pe care am avut-o vreodata a fost profesorul meu de sport din liceu si tipul ne fugărea ca pe hoții de cai. Nu știu nimic despre copii, nu știu nimic despre a avea o familie, nu știu cum sa fiu tata. Dar asta nu înseamnă ca o sa ii intorc spatele propriului meu copil sau mamei lui.
O clipa a fost liniste, apoi Jarred m-a bătut pe spate de parca incerca sa ma îmbărbăteze.
-Bine, baieti, spuse proaspat insufletit. Trebuie sa punem la cale un plan prin care Alex sa castige fata. Are cineva idei?
Urmatoarea ora a fost un haos. Weston si Jarred s-au luat la harta de trei ori. Luca si Reece mai ca s-au luat la bătaie. Eu nu aveam loc nici sa vorbesc, nici sa gândesc, dar la sfârșit, când lucrurile au căpătat un sens, am rasuflat usurat.
Aveam sa câștig fata. Sau aveam sa mor incercand, nu eram prea sigur încă.