Zece secunde pana la impact #5 (seria Pana la sange)

31. Epilog. Ultima noapte de dragoste...

Epilog
Cinci ani mai tarziu

Alice

Întâia noapte de razboi!
Planuiam sa o strang de gat pe Easther. Apoi pe Josephine pentru ca a născut-o, dupaia care pe Reece pentru ca a lasat-o gravida si mai apoi pe tata, pentru ca a avut proasta idee de a procrea.
-Poate vrei sa te calmezi? De preferat inainte sa ajungem? Imi sugera Alex numai pe jumatate amuzat, pentru ca cealalta jumatate era prea ocupata sa fie îngrozită.
          -Nu o sa ma calmez pana nu o sa ucid pe cineva! Am marait printre dinti, cu ochii atintiti la drum.
          -Alice, ma apostrofa Alex, aruncându-mi o uitatura crucisa pe măsura.
          Am aruncat o privire spre bancheta din spate.
          -Imi pare rau, am spus incercand sa par mai calma. Mami e putin suparata acum, dar o sa imi treaca.
          N-am primit nici un răspuns. Nici nu asteptam unul. Fiica noastra, Addison, semăna atat de mult cu Reece incat ai fi vrezut ca e a lui, nu a mea. Vorbea putin si când o făcea nu spunea tocmai lucruri potrivite pentru un copil de cinci ani. Cealalta fiica a noastra, Amber, era prea mica pentru a vocifera. N-avea decat un an si jumatate.
          -O sa nasti prematur, ma atentiona Alex întinzându-se pentru a-si așeza palma pe burta mea uriasa.
          -Nu din vina mea!
          Mai erau cinci săptămâni pana când fiul nostru avea sa vina pe lume. Al treilea copil in cinci ani. Nu aveai nevoie de multa matematica pentru a-ti da seama ca fusesem mai mult insarcinata decat... ei, decat neînsarcinata.
          -Aduci tu fetele? L-am întrebat pe Alex sarind din mașina in fata casei din GreeforBay.
          Nu am așteptat răspunsul lui. Avea sa le aducă, nu le-ar fi lasat in mașina, nesupravegheate, când afara erau cinci sute de grade sau pe-acolo.
          Am năvălit pe usa din casa a locuinței care-mi fusese acasă pentru aproape douazeci de ani. Eu si Alex ne-am mutat de aici inainte sa se nască Addison, dar aveam mereu un loc in casa aia. Mama si tata modificarea din nou mansarda cu cativa ani in urma, când numarul nepoților a depășit numarul dormitoarelor disponibile in casa. In ritmul in care se marea familia noastra nu mai dura mult pana când trebuiau sa schimbe casa cu totul.
          In sufragerie nu le-am gasit decat pe Ana alaturi de Judith si fratele ei mai mic, Alek. Nici urma de ticaloasa aia mica pe care planuiam sa o ucid.
          -Unde e? Am marait printre dinti.
          N-a fost nevoie sa specific la cine ma refer.
          -In curte, la piscina, imi raspunse Anastasia iar eu am luat-o la goana in acea directie, atat cat mai puteam sa fug in acel moment.
          Prima data am văzut-o pe Josephine, stang in poala lui Reece. Probabil ticalosul ii soptea chestii obscene la ureche. Fratele meu se apropia de patruzeci de ani, dar nu arata de parca ar avea o zi in plus peste treizeci. Si se comporta cu soția lui de parca n-ar avea doi copii si saisprezece ani împreuna. Bravo lor! Eu aveam alte treburi.
          -Unde arde? Ma intreba Amira amuzata, prinzandu-ma de cot din mers.
          -Stai putin, i-am spus dându-i mana la o parte. Vorbim imediat, bine?
          Ochii femeii stralucira amuzați. Avea trei copii, era medic chirurg si era unul din cei mai buni oameni pe care ii cunosteam. De ce naiba era maritata cu Weston? De ce ii facuse ticalosului trei copii? Intrebari fara răspuns!
          Am trecut in fuga pe langa Serena si Luca. Nici macar nu m-au observat, erau prea ocupati si oblojească ranile fiicei lor care aparent căzuse de pe bicicleta. După Cain si Abel, când Serena a născut-o pe Georgie, bietul Luca mai ca n-a făcut pe el de emoții. Trecusera doi ani de atunci si Luca încă avea aceleasi emoții când se uita la fiica lui.
          -Uite, un plasture cu unicorni, l-am auzit chitaind entuziasmat. Georgie, ai primit cel mai frumos plasture din lume! Sunt putin invidios, știi? Tu ești...
          Cuvintele lui s-au pierdut in van când am dat cu ochii de cea pe care o cautam.
          -Easther, am scrasnit printre dinti. Ai innebunit?!
          Fata stătea pe sezlong, lasand soarele sa-i pigmentare pielea fara cusur. Pielea care fusese fara cusur pana nu de mult, când se gândise sa o decoreze cu un tatuaj despre care n-a spus nimanui. Unde mai pui ca inconstienta il facuse la cineva acasa, cineva pe care il durea in cot de acordul parental.
          -Ce s-a intamplat, Alice? Ma intreba plictisita, privindu-ma cu ochii ei ma fel de cenusii ca ai tatalui sau, peste ramele ochelarilor extrem de scumpi. Ești cam rosie la fata. Vrei un pahar cu apa?
          -Vreau sa taci si sa ma asculti! Am scrasnit printre dinti si m-am asezat gafaind pe marginea sezlongului de langa ea. Ce naiba e in capul tau?
          Clipi de doua ori, neimpresionata. Poate ca totuși nu era vina lui Josie. Fata asta semăna numai cu Reece.
          -Habar n-am la ce te referi, imi spuse ridicand din umeri.
          -Bineînțeles ca știi la ce ma refer, am suierat printre dinti. Josie mi-a spus despre băiatul ala!
          Dacă a fost surprinsa, deranjata, dezamagita sau furioasa ca maica-sa o dăduse in gat, eu nu mi-am dat seama de nimic. Easther a ramas la fel de calma si neimpresionata. Exact așa cum era de când se născuse.
          -Si?
          Am crezut ca o sa imi explodeze o vena la cap.
          -Si ai saisprezece ani!
          -Hei! Ma lovi glasul lui Reece. De ce tipi la fiica mea?
          Am scrasnit din dinti. Easther m-a privit cu o spranceana ridicata. Nu știam dacă Reece e la curent cu faptul ca fiica lui ade un iubit si, la drept vorbind, nu voiam sa fiu eu cea care ii spunea. Easther câstigase. Din nou.
          -Sunt insarcinata, am murmurat incruntata. Bubui de hormoni. M-am enervat pentru ca mi-am amintit de tatuajul ăla idiot pe care si l-a făcut.
          Ar fi trebuit sa-mi scriu mincinoasa cu marker permanent pe frunte.
          -Du-te si vărsa-ti nervii pe Alex sau poate proprii tai copii! Imi sugera Reece.
          M-am ridicat resemnata sub privirea amuzata si aroganta a lui Easther. Reece s-a aplecat si a pupat-o pe frunte iar ea i-a trimis cateva bezele in aer. Bietul meu frate era sub papuc.
          M-am intors resemnata la umbra terasei, transpirata si furioasa. Easther reușea sa scape basma curata de absolut fiecare data. Chiar si când făcea ceva cu adevarat rau la scoala, tot scapa neșifonată.
          -Când Addi si Amber or sa ajungă adolescente, aminteste-mi sa ne mutam undeva in munti, i-am cerut lui Alex aruncându-mi mainile in jurul gatului sau.
          Sotul meu a chicotit amuzat si m-a îmbrățișat. Si-a lipit buzele de tampla mea.
          -Addi si Amber sunt încă mici. Mai ai mult timp sa te obisnuiesti cu gândul ca vom avea doua adolescente in casa, incerca el sa ma liniștească.
          -E obositor sa fiu mătușa unei adolescente. Cum naiba o sa fiu mama a doua in același timp?
          -Hei, suntem amandoi in barca asta, imi aminti el tragandu-se inapoi ca sa ma priveasca. O sa ne descurcam noi cumva, cat de greu poate sa fie?
Foarte al naibi de greu, aveam sa aflam in cativa ani.
          I-am zâmbit si am oftat. Tot atunci mama si tata au ieșit din casa, cu doua tavi pline de sendvisuri pentru toată lumea. Puteau grani o armata cu atâta mancare. Tot ca o armata eram si noi toți, la fel de mulți, la fel de galagiosi.
          -Putem sa vorbim cateva minute? Ma intreba Alex luandu-ma de mana.
          -Sigur.
          M-a condus in sufragerie. Anastasia si copii ei plecaseră. Jarred si Wes le luasera locul.
          -Da-te mai încolo, am mormait trantindu-ma pe canapea intre cei doi. Abia aștept sa nasc copilul asta. Am impresia ca sunt insarcinata de-o vesnicie!
          -Pai, poate dacă tu si Alex ati lasa-o, naibi, mai ușor, n-ai mai fi insarcinata in fiecare an, chicoti Jarred amuzat.
          Nu era amuzant, mai ales ca era aproape adevarat.
          -Când m-a cerut de nevasta a zis ca vrea o droaie de copii, am spus eu. Nu fac decat sa-i îndeplinesc un vis si oricum nu e treaba voastra!
          Wes si Jarred au plecat abia după ce Alex i-a amenințat ca ii scoate afara cu forța.
          -Ce s-a intamplat, iubitule? L-am întrebat precauta.
          Se purta ciudat. Toată ziua se purtase ciudat, iar eu nu înțelegeam de ce, dar fusesem prea obosita, nervoasa si agitata ca sa-mi pun semne de intrebare, dar acum imi puneam si nu imi placea incertitudinea.
          -Voiam sa vorbesc cu tine, isi drese el glasul si ma lua de mana.
          Parea politicos si vorbea de parca urma sa facem afaceri împreuna. Nimic bun nu venea de obicei după un astfel de ton. M-am crispat si cred ca m-am si strâmbat putin la el.
          -Ce e, Alex? Începi sa ma sperii, l-am atentionat eu. Dacă ai de gând sa ma părăsești, sa știi ca...
          -Ce? Pufni el incruntat. Sa te parasesc? De ce as face asta, bebe Da'Vierr?
          -Habar n-am, am murmurat incruntata. Nu mai știu nimic, Alex. Sarcina asta mi-a luat mințile!
          Chiar așa era. Jumatate din rațiunea mea era imprastiata pe pereți din cauza sarcinii si cealalta jumatate mi se scurgea pe urechi când ma uitam la superbul, incredibilul, extraordinarul meu sot.
          Căruia era posibil sa-i treaca prin cap sa ma paraseasca, pentru ca eram o psihopata.
          -Nu ne despartim, ma anunta hotărât. Niciodată, nici macar dacă vrei tu asta. Acum ma lasi sa vorbesc?
          Mi-am dat ochii peste cap si mi-am muscat limba ca sa nu ranjesc. I-am făcut semn sa continue.
          -Familia ta e prima din care am făcut vreodata parte. Apoi a urmat familia noastra, care se tot mareste. M-am gandit la ceva.
          -La ce?
          Eram atenta la discutie. Incercam sa fiu, cel putin, caci buzele lui si felul in care se mișcau imi distrageau atentia. Voiam sa il sărut. Aveam impresia ca nu mai pot sa respir, ca o sa mor si o sa ma descompun dacă nu il sărut. Si toată lumea se mira ca ramasesem insarcinata de trei ori in cinci ani!
          -Hai sa ne mutam in GreeforBay, arunca el bomba. M-am sarutat de LA, m-am saturat de apartament, m-am saturat sa ma uit la Addi si Amber cum se învârt una după alta prin cateva camere.
          Nu eram sigura dacă înțelegeam bine.
          -Vrei sa ne mutam aici? Am întrebat încurcată.
          -Nu aici, aici, in casa asta. Mai jos pe strada e o casa de vânzare. Ma uit la ea de cateva săptămâni si zilele trecute am zis la naiba, o vreau. Am vorbit cu proprietarii si totul e in regula. N-am stabilit nimic inca, pentru ca trebuia sa vorbesc cu tine dar... serios, Alice, in curand vom avea trei copii si multa nevoie de spațiu si intimitate si pentru noi! Nu putem...
          -Cumpara casa, i-am spus aruncându-mi mainile in jurul gatului sau. Cumpara trei case, dacă vrei. Avem destui bani. Cumpara si o mașina noua sau mai bine un microbuz pentru ca presimt ca asta nu e ultimul nostru copil. Cumpara ce vrei si fa ce vrei, Alex!
          Bietul meu sot se holba la mine ca la o nebuna. Așa ma si simteam, ce-i drept.
          -Iubito, sigur te simti bine?
          Am incuviintat dand din cap cu un zambet larg pe fata.
          -Ma simt minunat. Te iubesc. Vreau tot ce vrei si tu. Care-i problema?
          -Niciuna, dar știu ca vrei mereu sa existe o limita bine definita pe care familia ta sa nu o treaca ori de câte ori au chef, imi aminti el. De-asta ne-am si mutat din GreeforBay. Mi-a luat cateva săptămâni sa ma hotarasc dacă sa îți spun despre casa pe care am văzut-o pentru ca ma asteptam sa refuzi si sa te enervezi.
          -Nu-mi pasa unde locuim atâta timp cat locuim împreuna, am spus lingându-i maxilarul. Serios, Alex, pentru o clipa chiar am crezut ca o sa zici ca vrei sa divorțăm.
          Alex se holba la mine cateva clipe apoi rase atat de tare ca ne zgudui si pe mine si pe fiul lui din toate incheieturile.
          S-a aplecat spre mine, mi-a prins fata in palme si m-a sarutat lung si apăsat. Când s-a tras in spate imi simteam mult mai multe decat obrajii arzand.
          -Ti-am spus deja, n-o sa ne despartim niciodată, nici macar dacă o sa vrei tu asta, murmura trecându-si degetul peste buza mea si urmărindu-si mișcarea. Nu te mai uita așa la mine.
          -Așa cum?
          -Așa, de parca ești la o secunda distanta de a-mi rupe hainele.
          -Cu dintii, am murmurat trecându-mi limba peste buza de jos. Ti-as rupe hainele cu dintii. Ești foarte sexy si eu sunt foarte insarcinata. Hormonii mei au luat-o razna si ti-as trage-o de trei ori pe zi.
          Alex a închis ochii strans si a gemut sfârșit dându-si capul pe spate.
          -Alice, ce mama dracului, ofta inghitind in sec. Îți bati joc de mine sau chiar vrei sa plecam de-aici in clipa asta?!
          -Oh, știi ce vreau? Am ranjit eu ridicându-ma pe jumatate spre el. Vreau ca tu sa ma...
          -Mama!
          Mi-am inghitit toate gandurile perverse, toate cuvintele obscene, toată caldura din piept si mi-am lipit pe fata expresia ce mama. Apoi mi-am intors privirea spre Abbi.
          -Da, iubito?
          Trebuia sa stau in așa fel incat sa maschez erecția sotului meu. Nu voiam sa ne traumatizam copii.
          -De ce Cain si Abel au voie sa sara in piscina iar eu trebuie sa intru in ea?
          -Pentru ca si Cain si Abel sunt mai mari decat tine si amandoi au luat lectii de înot. Tie nu ti-au placut, îți amintesti?
          -Da, dar tot vreau sa sar in piscina.
          -Iubito, dacă ii dai lui tati cinci minute, o sa vin eu sa te ajut, bine? Doar cinci minute, ii ceru el oftand lung.
          Abbi a clipit o singura data spre noi inainte se a se intoarce pe calcaie. A plecat la fel de repede precum a venit.
          -Cinci minute, huh? Am chicotit îndreptându-mi spatele care ma durea ca naiba.
          -Ești constienta ca am o erecție cat casa in clipa asta? Ma intreba el. Si ca sunt o gramada de copii in jur?
          -Păcat de ea, am suspinat privind in jos cu parere de rau. Se pierde in van...
          Alex izbucni din nou in hohote de ras.
          -Ești nebuna, bebe Da'Vierr.
          -Doar după tine, am ciripit clipind des.
          -Te iubesc, Alice, imi spuse redevenind serios. Te iubesc foarte mult.
          -Știu. Si eu te iubesc, Alex. Foarte mult.
          A zâmbit. Am zâmbit si eu. Ne-am ridicat de pe canapea in același timp si ne-am luat de mana.
          -Ești gata sa faci pe salvamarul pentru fiica ta? L-am întrebat facand semn cu barbia spre partea din fata a pantalonilor lui.
          -Cu tine prin preajma sunt gata sa fiu catargul de la corabie, pufni clatinand din cap.
          Fuse randul meu sa rad in hohote. Alex m-a pupat pe frunte si s-a grabit sa iasa in gradina. Abbi il aștepta langa șezlongul lui Easther iar eu am privit lung cum Alex ii scoate hainele si o da cu crema de protectie solară in fiecare loc in care pielea nu-i era acoperita de costumul ei de baie.
          Amber se juca alaturi de fiul lui Jarred si de fiica Serenei in spatiul cu nisip pe care mama si tata il amenajaseră cu ani in urma.
          Am închis o clipa ochii si am tras aer in piept.
          Asta da, viata. Atat de multa galagie. Atat de multa liniste sufleteasca. Atat de multa iubire.
          Am deschis ochii la timp cat sa-l văd pe Alex tragandu-si tricoul peste cap. Oh, da. Atat de multa iubire.