Zece secunde pana la impact #5 (seria Pana la sange)

26.Pistol si croseu de stanga

          Alice

          -Ia mana de pe mine!
          -Ce? Glumești!
          -Nu glumesc deloc, jur ca dacă nu îți iei mana de pe mine in clipa asta, o sa provoc un accident!
          -Termina cu prostiile! Se rasti el furios. Nici n-ai ieșit încă din spitalul asta si deja trebuie sa ne certam?
          -Eu o sa plec acasă, dar dacă nu îți iei mana de pe mine, tu o sa ramai aici!
          -Alice, nu vreau decat...
          Am țipat frustrata si m-am tras cu forța de langa el, in ciuda durerii surde din zona operației. Bietul de el, s-a uitat la mine de-a dreptul socat. Când m-am intors si l-am lovit cu geanta nici macar n-a tresărit.
          -Reece, nu ma innebuni! Am țipat, semănând deja ciudat de mult cu o nebuna. Am spus ca ma descurc singura. Lasa-ma!
Fratele meu a părut pentru cateva momente ca se gandeste la sensul vietii. Toate trasaturile i s-au relaxat brusc si umerii i s-au detensionat.
-Știi ceva? Ai dreptate, Alice. Nu mai ești responsabilitatea mea, spuse ridicand din umeri.
-N-am fost niciodată responsabilitatea ta! Am țipat in timp ce el a început sa meargă senin spre usa. Afurisitule!
-Alex, trebuie sa spun asta: imi pare foarte rau ca te-am bătut, spuse el peste umar inainte de a iesi din salon. Ai fost deja bătut de soarta când ai hotărât s-o lasi gravida, omule, chiar nu meritai pumnii aia.
-Mersi, Reece, pufni Alex din coltul îndepărtat in care se înghesuise.
          M-am holbat la el. Simteam cum mi se zbate o vena langa ochi. Nu știam nici eu de ce eram atat de furioasa si iritata, dar ma uitam la Alex si nu ma puteam gandi decat la cum il sugrum cu mainile goale.
-Tu de ce stai si te uiți la mine, Marshall? M-am rastit aruncându-mi geanta spre el. Parca ti-am spus sa pleci!
-Mi-ai spus, ofta el lung. De cateva zeci de ori in ultimele doua ore. Tot de atatea ori ti-am spus si eu ca nu plec nicaieri. Haide, bebe Da'Vierr, sa te ducem acasă.
-Pot sa merg acasă si singura, am spus ridicand barbia in semn de sfidare. N-am nevoie de escorta.
-Bineînțeles ca poți, Alice. Haide, toate lucrurile tale sunt deja in drum spre casa, toată lunea te asteapta. Sa mergem.
Dintr-odată nu mai voiam sa il strang de gat. Schimbarea aceea era binevenita, pentru ca la drept vorbind Alex nu merita sa il strang de gat. Poate doar putin, dar nu sa il omor. In ultimele trei zile nu plecase de langa mine nici macar când il amenințasem cu schingiuirea. Refuzase sa ma lase singura si imi suportase cele doua crize de plâns si cele trei caderi nervoase. Se comportase ca un domn de fiecare data când vomitasem si nu comentase nimic despre faptul ca mancasem trei burgeri cu o zi in urma.
Nu discutasem absolut nimic personal. Habar n-aveam încotro ne îndreptam, cu sau fara bobul hiperactiv de fasole care se zvârcolea in uterul meu. Ma apucau istericalele numai când ma gandeam la situația incerta dintre noi.
-Haide, vino, spuse deschizand usa, tinându-mi si geanta si reusind cumva sa mai si zâmbească.
Am mers spasita pana la el si m-am oprit in fata lui. I-am privit numai o chipă ochii curiosi si precauți, apoi mi-am aruncat bratele in jurul gatului sau. L-am strans atat de tare, incat mi-au amortit instantaneu bratele. Am reușit sa ignor zbuciumul din piept, mirosul pe care voiam sa il inhalez pana la lesin si caldura ce-mi cuprinsese abdomenul.
-Ma port ca o ticaloasa, am murmurat tragandu-mi nasul, chiar dacă nu realizasem ca ma smiorcaiam-din nou, naiba sa ma ia!!!
-E in regula, bebe Da'Vierr, ma asigura el sprijinindu-si barbia de crestetul capului meu. Stella zicea ca e normal sa fii puțin dificila in perioada asta.
          M-am tras in pas in spate si m-am uitat cruciș la el.
          -Am impresia ca Stella a devenit persoana ta preferata in ultimul timp, m-am auzit murmurând indignata.
          Impertinentul a rânjit, de parca știa exact ca privirea aceea ascundea o gelozie crunta si nejustificata.
          -Nu chiar persoana mea preferata, dar sigur e in top trei, imi spuse el râzând. Haide, Alice, sa mergem te rog pentru ca nu mai pot sa tin mult usa asta!
          Am pasit tantosa spre hol. Toate asistentele si infirmierele pe langa care treceam mai ca-si făceau cruce. Ce sa spun, in primele doua săptămâni am fost un pacient model: tăcuta si liniștita. După ce am ieșit din coma, n-am mai fost nici tăcută, nici linistita.
          -Pe ce loc e Stella, in topul asta? Am întrebat incercand sa par indiferenta când am ajuns la lift si am apăsat butonul.
          -Fii serioasa, Alice, pufni Alex din spatele meu. Glumeam! E simpatica si a avut grija de tine, dar...glumeam!
          -Nu a avut grija de mine, ci de bobul de fasole!
          Am intrat in lift, cu Alex imediat pe urmele mele.
          -Bobul de fasole? Întreba el clipind buimac spre mine. Am ratat ceva?
          Am făcut semn cu ambele mâini spre burta mea. Ochii lui Alex au coborât in locul indicat.
          -Ea e bobul de fasole hiperactiv, i-am explicat eu holbandu-ma la el in așteptarea unei reacții. Prima data când am văzut-o la ecograf semăna cu un bob de fasole si se arunca in toate direcțiile.
          Nici un cuvânt. Nici un gest care sa dea de gol ceva din ce se petrecea in capul lui. Nici macar o tresărire spasmodica a vreunui mușchi pe fata lui.
          Rahat.
          -Da-mi aia, am murmurat din nou furioasa si i-am smuls geanta din mana. Asta e a mea, nu a ta!
          Alex si-a ridicat ambele mâini in semn de predare. Ochii lui m-au strafulgerat o clipa cu luciri de verde si auriu si a vrut sa spună ceva, dar i-am intors spatele, reducându-l astfel la tacere.
          Când usile s-au deschis, eram atat de furioasa incat am pasit fara sa ma uit. M-am ciocnit de cineva, dar cumva numai pe jumatate, pentru ca Alex m-a prins de talie si m-a tras inapoi. O mana i-a alunecat pe burta mea. Am fost atat de surprinsa de gestul lui, atat de luata pe nepregatite incat n-am putut decat sa-l privesc peste cap. Parea cel putin la fel de socat ca mine.
          -Ești in regula? Ma intreba cu respirația intretaiata.
          -Sunt, am murmurat. Sunt bine.
          -Ai grija, Alice, ma atentiona el incruntat.
          Cineva si-a dres glasul si amandoi ne-am intors privirile in fata ușilor liftului pe care il blocasem. Am văzut-o pe Stella zâmbind larg. Alex a încremenit in spatele meu.
          -Ei, ma bucur sa văd ca Alex e teafăr si nevătămat, chicoti femeia amuzata.
          -Nu-ti face griji pentru el, am pufnit dându-mi ochii peste cap. E băiat mare, o sa supravietuiasca el cumva.
          -A-Alex? Îndruga o alta voce, a altei femei.
          -Buna, Jess, spuse Alex, rasufland de parca isi ținuse respirația.
          Privirea mi-a zburat spre cea care stătea langa Stella. Era o femeie draguta, tanara si palida ca ceara de lumânare, cu un par lung si blond, stralucitor. Si se holba la Alex. Apoi am realizat.
          Jess.
          Jessica.
Cineva, acolo sus, se uita la mine si se prapadea de ras in momentele alea. Cum e posibil, cum naiba mi se putea întâmpla tocmai mie așa ceva?! Priviți imaginea de ansamblu: pe de o parte eram eu, cu tot haosul monumental din viata meaeu, care ramasesem insarcinata la beție cu un bărbat care nu ma putea privi in ochi dacă vorbeam despre bobul meu de fasole, in cealalta parte era fosta lui iubita, care voia o familie cu el si cu care fusese intr-o relație timp de doi ani blestemați! Acel triunghi morbid n-ar fi fost complet fara marul discordiei, încremenit in spatele meu ca o statuie.
Mi-am îndreptat postura si m-am tras de langa el, forțându-l sa imi dea drumul. I-am simtit privirea ațintită asupra mea. Eu nu ma puteam uita in alta parte inafara de pomeții inalti, superbi ai Jessicăi.
-E totul in regula? Intreba Stella complet ignoranta in fata situației stanjenitoare. Alice? Ai primit toate indicațiile de care aveai nevoie?
-Absolut toate, i-am răspuns fara sa ma uit la ea.
-Minunat, spuse femeia. Ne vedem peste doua săptămâni, la programare.
-Da, ne vedem atunci, am asigurat-o eu doar pe jumatate prezenta in discutie.
Nu puteam sa nu ma intreb cum de fusesem atat de idioata? Ce bărbat intreg la mine m-ar fi preferat vreodata pe mine, in locul Jessicăi? Bine, poate eram frumusica si aratam destul de bine, dar asta era literalmente tot ce puteam oferi. Eram haotica, ametita, invalmasita, cu o familie prea mare, prea ciudata si prea băgăcioasă, cu o multime de probleme, atat in prezent cat si in trecut. Eram un dezastru, ca sa fiu diplomata. Jessica era...parea a fi exact opusul meu. Cum naiba sa concurez cu așa ceva?!
-Alex? Continua Stella zambitoare ca o floricica ce se scalda nepasatoare in razele soarelui. Presupun ca o sa ne vedem peste doua săptămâni?
-Credeam ca am stabilit deja asta, murmura el dregandu-si glasul. Oriunde e Alice... Alice?
M-am tras mai mult in lateral când Alex s-a intins după mine. M-am ferit la timp din calea mainii lui si m-am ales cu o privire crucisa. I-am intors-o fara nici un fel de resentiment. Era fosta lui iubita cea care imi bloca drumul, nu a mea.
-Vino incoace, te rog, murmura aplecandu-se si prinzandu-ma de mana.
L-am lasat sa ma tragă spre el doar pentru ca am văzut cum ochii Jessicăi au aruncat cu fulgere si tunete privind mainile noastre împreunate.
-Ne vedem peste doua săptămâni, Stella, ii spuse el, cu maxilarul incordat, vizibil prins la înghesuiala de situația aceea. Jessica? Nu cred ca ai apucat sa faci cunostinta cu Alice.
Bine, tipul avea tupeu, nu gluma. Dacă as fi fost in locul Jessicăi, ăla era momentul in care o luam razna. Ea, in maturitatea si inteligenta ei, n-a procedat așa cum as fi făcut-o eu. Mi-a aruncat numai o privire scurta, seaca, așa cum te uiți la o bucata nefolositoare de mobila. Apoi si-a mutat privirea inapoi asupra lui Alex.
-Nu, nu cred, confirma ea, la fel de rece ca un ghetar.
-Nu știam ca va cunoașteti, interveni Stella din nou. Jessica e prietena mea din timpul facultății, ne explica ea, de parca interesa pe cineva. Sunt cu cativa ani mai mare decat ea, dar ne-am inteles de minune. Jess? Îți amintesti despre pacienta mea preferata din ultimul timp? Ea este. Alice Da'Vierr.
Am scrasnit din dinti. Avea macar voie sa vorbească despre mine cu altcineva? Asta nu încalcă confidențialitatea dintre medic si pacient?
-Fata insarcinata? Intreba Jessica sfredelindu-ma cu privirea in timp ce puzzle-ul din capul ei se rezolva singur, piesa după piesa, cu viteza luminii.
Si-a mutat privirea asupra lui Alex o clipa mai tarziu. Parea dezamagita, furioasa, îndurerată si pe punctul de a izbucni in lacrimi. Nici un fel de acces necontrolat de violenta, nu tu tipete, nu tu te urăsc, nenorocitule!
-Da, ii spuse Alex inainte ca ea sa apuce sa il întrebe ceea ce știam toți ca voia sa stie. Este al meu. Bobul... copilul, vreau sa zic.
-Ea, am scrasnit printre dinti. Este. O. Ea!
-M-ai... m-ai inselat? Intreba femeia in cele din urma, lasand un suspin sa-i scape printre buze.
Singura persona surprinsa cu adevarat era Stella, care se intorsese cu totul spre prietena ei si se holba cu gura cascata.
-Poftim?! Alex... Acest Alex este Alex al tau?
Am scrasnit din dinti atat de tare incat am tresărit. Alex al ei nu era deloc al ei!
-In mod evident, nu este! Tipa Jess pierzându-si pentru prima data cumpătul. Serios, Alex?
-Nu te-am inselat, pufni el clatinand din cap. Si chiar dacă ar fi fost așa, nu văd de ce imi ceri explicații acum.
-Alex, spuse femeia printre dinti, facand un pas spre el. Am fost împreuna doi ani si ai luat-o la goana când am pomenit despre copii si o familie. N-au trecut nici doua luni de când ne-am despărțit si ea este insarcinata! Tipa si isi arunca mainile in aer exasperata.
-Nu mai tipa, scrasni Alex printre dinti, din ce in ce mai incordat langa mine.
Femeia mai facu un pas in fata, ajungand aproape de el. Prea aproape.
Am cedat. Nu, nu am cedat ci am clacat. Am făcut un pas in lateral, asezandu-ma intre ea si Alex, forțând-o sa facă un pas in spate. M-am uitat fix in ochii ei.
-Inapoi, i-am sugerat printre dinti. Fii atenta aici, Jess. N-o sa îți spun decat o data: nu sunt amanta nimanui. Dacă Alex te-a inselat cu cineva, n-a făcut-o cu mine.
-Nu imi amintesc sa fi vorbit cu tine, imi spuse aroganta, privindu-ma de sus atat la propriu cat si la figurat.
-Nu imi pasa, i-am pufnit in fata. Nimeni nu vorbește despre mine de parca as fi personajul secundar din povestea altcuiva, e clar? Alex nu te-a inselat cu mine, nu mai erați împreuna când am ramas insarcinata.
I-am intors spatele, pur si simplu. M-am uitat in ochii lui Alex, dur si inflexiv. El s-a uitat la mine, fara sa ezite.
-Plec, l-am anuntat eu. Ce ti-am spus in noaptea aceea, când ai venit in salon, încă e valabil, Alex. Mergi doar acolo unde e nevoie de tine, bine?
I-am aruncat un zambet, m-am rasucit si am trecut pe langa Stella in drumul meu spre iesire.
N-am realizat ce se intampla când pamantul mi-a fugit de sub picioare si m-am trezit ridicata de la sol. Am inteles abia când aveam bratele încolăcite in jurul gatului lui Alex, cu buzele lui lipite de ale mele si tot interiorul strans ghem. Era un sărut cast, apăsat si posesiv.
-Ce-a fost asta? Am întrebat cu respirația intretaiata când am reușit sa ma trag cativa centimetrii inapoi.
-Habar n-am, dar trebuia sa o fac. Vreau sa te sărut de când te-ai trezit, acum trei zile. Credeam ca o sa o iau razna cat de curand, imi marturisi el, respirand la fel de precipitat.
M-am uitat lung la el. El se uita la mine.
Privirea mi-a zburdat apoi prin receptie: Jessica ma ucidea incet dar sigur de langa liftul care plecase fara ea, Reece il ucidea pe Alex incet dar sigur de langa usa de la intrare.
-Lasa-ma jos, i-am sugerat lui Alex incet. Si hai sa plecam de aici. Am impresia ca sunt mai mulți oameni aici care vor sa ne omoare, pe mine, pe tine sau pe amandoi.
-Bine, spuse el la fel de incet insa, in loc sa ma lase jos, se apleca si isi lipi buzele din nou peste ale mele.
-Ce tot faci?! Am suierat privindu-l furioasa.
-Știi, Josephine mi-a spus acum ceva timp ca Luca si-a asumat o posibila moarte prematura venită din partea fraților tai când a ales-o pe Serena. Banuiesc ca incerc doar sa ii transmit telepatic lui Reece ca ma doare in cot de pistolul lui de la spate si de croșeul lui de stanga.
-Alex, lasa-ma jos si sa mergem odată! Am suierat printre dinti, dand agitata din picioare.
A chicotit si m-a asezat cu picioarele pe pamant.
Il doare in cot de pistolul lui Reece si de croșeul lui de stanga? Impresionant. Foarte impresionant.