Zece secunde pana la impact #5 (seria Pana la sange)

4. Alex. Rahat. Sa fiu al naibi!

Alex

Resedinta familiei Da'Vierr era un loc superb, plin de viata, energie si rasete, un loc in care știam mereu ca o sa gasesc o vorba buna si un loc la masa. Un loc care imi amintea in permanenta de tot ce nu voi avea vreodata: o familie adevarata, care sa-mi pazeasca spatele necondiționat.
Sora mea era acolo, deasemenea. Ea era singura familie ce-mi mai ramasese, dar avea propria ei familie care ii ocupa tot timpul si toată energia.
-A venit unchiul Alex, chitai Serena cu unul dintre gemeni in brațe. Vrei sa mergi la Alex, Cain?
M-am trezit cu copilul in brațe inainte ca vreunul dintre noi sa apuce sa protesteze. Serena era deja intoarsa cu spatele si dusa.
-Ce ar trebui sa fac cu el? Am strigat după ea, putin panicat pentru ca pustiul se holba in gol cu ochii spre mine.
-Habar n-am, Alex. N-a venit cu instrucțiuni, descurca-te! Striga Serena peste umar, in timp ce se indeparta si lua cu ea sperantele mele.
Sapte ani in preajma oamenilor astora si încă eram intreg la minte. O adevarata performanța.
-Ce vrei sa facem, amice? L-am întrebat pe Cain. Unde e fratele tau?
-Ana, spuse el intinzand mana spre sufragerie. Abel.
-Am inteles, sa trăiți!
Am pornit in directia indicată de copil, cu tot cu el atârnat de gatul meu.
Încă imi aminteam de prima data când venisem in casa asta, la scurt timp după ce ma trezisem cu Anastasia, Jarred si Reece la usa casei mele. Eram doar un copil speriat de nici nouasprezece ani, ușor de impresionat si chiar mai ușor de intimidat.
Trecusera sapte ani de atunci.
Nu mai eram un copil speriat, nu mai eram ușor de intimidat si nici de impresionat. Aveam o casa si o mașina la care nici n-as fi putut sa visez cu ani in urma. Aveam bani mai mulți decat crezusem la un momendat ca e posibil omenește. Câștigasem increderea si respectul familiei Da'Vierr si nu a fost ușor deloc, in special cu Reece, dar am reușit.
Aveam mai multe decat îndrăznisem vreodata sa sper ca voi avea si totuși...aveam impresia ca imi lipseste ceva.
-Buna, imi spuse Anastasia ridicându-si privirea spre mine. Când ai ajuns?
-Acum un minut, dar am picat in ambuscada, am spus facand semn spre copilul din bratele mele.
-Văd, chicoti sora mea in timp ce eu ma apropiam de canapele. Abel, mergi cu fratele tau sa va jucati? Intreba ea apoi mângâind bland parul blond si lucios al copilului.
-Nu, ii spuse acesta fara nici o ezitare.
-Macar am încercat, ofta Anastasia lung si se dezumfla ca un balon.
-Nu aveai si tu un copil? Am întrebat privind in jur, in cautarea nepoatei mele.
-Ba da, încă mai am, chicoti ea. Jarred a luat-o sus, sa o schimbe. Aparent Easther are insticte materne foarte puternic dezvoltate si vrea sa o schimbe pe Jude, dar Jarred sustine ca instictele materne ale fetei sunt mai apropiate de ale unui măcelar decat ale unei mame si prefera sa urce cu ea in camera si sa o schimbe acolo, imi explica Anastasia zâmbind amuzata.
-E ciudat sa spun asta, dar sunt de partea lui Jarred de data asta, am recunoscut eu aplecandu-ma spre sora mea si continuand in soapta. Easther e un copil superb, deștept si foarte tenace, dar seamana atat de mult cu Reece incat sa fiu al naibi dacă nu ma baga in sperieti!
-Sa fiu al naibi! Spuse Cain tare si clar tragand de marginea bluzei mele.
M-am holbat la el in același timp in care Anastasia a făcut același lucru. Doar n-a...
-Sa fiu al naibi! Repeta copilul clipind des din genele lungi.
-Rahat! Cain, nu spune asta, te rog! M-am panicat eu lăsându-l jos din brațe.
-Rahat, spuse insa Abel imediat.
Zău ca am ramas cu gura cascata in timp ce sora mea se prapadea de ras langa mine. Pușlamalele alea doua continuau sa spună aceleasi cuvinte iar si iar si se auzeau voci pe scări.
M-am aplecat spre gemeni si i-am prins de maini.
-Dacă tăceți din gura acum, data viitoare când vin aici va aduc bomboane!
Dacă va mai exista o data viitoare, am completat in gand.
-Alex, nu mitui copii! Imi ceru Anastasia chicotind încă.
-N-as spune chiar mita...
-Ce mita? Răzbi vocea lui Jarred pana la mine.
M-am intors si am aruncat o privire peste umar. Venea cu Judith in brațe, umar la umar cu Luca. Cain si Abel au disparut intr-o secunda, parca teleportandu-se mai apoi direct in bratele tatalui lor.
Luca a ramas in mijlocul sufrageriei cu cei doi, in timp ce Jarred a venit cu nepoata mea in brațe. M-am uitat la jumătatea aceea de copil, atat de mica incat mi-era groaza sa pun mana pe ea. Jarred i-a pus-o in brațe Anastasiei.
-Cred ca ii e foame, o anunta el mândru. Ori asta, ori ne-am ales cu cel mai smiorcait copil care a aterizat vreodata pe pamant.
-Nu vorbi așa despre ea, suiera Anastasia uitându-se urat la el. E doar un omuleț foarte mic, nu-i așa, Jude a mea?
Mi se parea incredibil cum vocea cuiva se poate schimba si modifica in asemenea hal atunci cand avea in fata un bebelus, de parca tot lantul ADN pe care il avea cineva se dădea de trei ori peste cap va vederea unui copil mic. Era ciudat. Cel putin ciudat!
-Unde e mama voastra? L-am auzit pe Luca întrebându-i pe gemeni. Era aici acum cateva minute.
-Sa fiu al naibi! Spuse Cain in același timp in care Abel tipa:
-Rahaaaaat!
-Ce?! Ce ati spus?! Suiera Luca surprins si putin speriat. Unde ati auzit cuvintele astea, baieti?
Știți expresia cu salvat de clopotel? Când mi-am auzit telefonul sunând in buzunar am simtit-o pana in oase. Am sarit de langa Anastasia care râdea de mine in hohote, scuzandu-ma la repezeala si luand-o la fuga.
-Buna, am răspuns abia când am ajuns la jumătatea scarilor ce duceau spre primul etaj.
-Buna, imi spuse Jessica. Aveai treaba?
-Nu, nu tocmai, i-am spus rasufland lung. De ce?
-Ai raspuns greu. Ma pregăteam sa inchid telefonul.
Si de ce n-ai făcut-o?!
-Nu l-am auzit, am mormait continuand sa urc, nestiind exact unde naiba ma duc. S-a intamplat ceva?
-Nu, imi spuse tafnoasa. Am voie sa te sun doar dacă se întâmpla ceva?
-Nu, bineînțeles ca nu, am spus trecându-mi mana libera prin par. Eu doar imi faceam... griji. Cred.
-Alex, cred ca trebuie sa ne așezăm amandoi la masa si sa stam putin de vorba, imi spuse Jessie cu o voce foarte definitiva, de parca nu aveam de ales.
-Nu asta am făcut seara trecuta?
Ajunsesem deja la etajul al doilea si nu imi dadeam seama unde ma puteam duce mai departe, așa ca am intrat pe coridor. Biblioteca parea un loc potrivit si nici nu încălcam intimitatea nimanui acolo. Am intrat pe coridor si am început sa merg in dreapta.
-Ba da, dar la ce concluzie am ajuns, Alex? Te-ai ridicat si ai plecat inainte de a intelege ceva, ofta Jessie lung.
Parea epuizata si sătulă. Dintr-un punct încolo al relatiei noastre, începusem sa ma simt exact la fel.
Eu si Jessica eram împreuna de mai bine de doi ani in acel moment si aveam impresia ca începuseram sa ne învârtim in cerc. Nu ne certam si lucrurile erau linistite intre noi in marea majoritate a timpului, ea era intelegatoare, amuzanta si foarte inteligenta, dar ceva nu se lega. Ceva intre noi se rupsese definitiv in urma cu cateva săptămâni, cand pomenise despre căsătorie si copii. Practic m-a cam pus pe fuga.
-Nu inteleg ce vrei de la mine, Jess, am anuntat-o lăsându-mi capul pe spate si privind in sus, cerând îndurare de la divinitate.
-Nu vrei sa înțelegi, Alex, imi spuse ea frustrata. Asta e problema de ceva timp intre noi, știi? Ca amandoi ne prefacem ca lucrurile sunt in regula când defapt știm amandoi ca nimic nu mai funcționează cum trebuie.
Mergeam spre biblioteca. Serios, acolo ma duceam, dar usa deschisa a salii de sport mi-a atras atentia fara sa vreau, așa ca m-am oprit pe loc in dreptul ei.
-La ce te referi, mai exact? Am întrebat-o din ce in ce mai putin atent la discutia aia.
La o prima vedere, sala era goala. Dacă, insa, te mai uitai o data, o puteai vedea pe Alice Da'Vierr, zis si femeia teribilista sau cu probleme grave de logica, facand...orice naiba făcea intr-un colt, cu o minge uriasa si o banda elastică. Pozitia in care stătea, cu capul si ceafa sprijinite pe minge, cu tot corpul in aer si banda elastică forțându-i coapsele era impotriva legilor fizicii.
-Exact la asta ma refer! Tipa Jessica in difuzorul telefonului. Macar ma auzi când vorbesc, Alex? M-am saturat sa vorbesc singura!
-Bineînțeles ca te aud, am pufnit eu. Te-am auzit si te-a auzit si jumatate din LA si GreeforBay!
-GreeforBay? Ești din nou in casa aia?! Se ratoi ea. Imi spui mereu ca ești ocupat si nu ai timp, dar niciodată nu ești prea ocupat ca sa mergi acolo, Alex!
-Aici e sora mea, am suierat cu ochii la Alice care acum isi balansa bazinul in stanga si in dreapta iar eu nu înțelegeam cum se nu isi frânge coloana. Si nepoata mea. Iar ele sunt sigura făcliilor pe care o mai am, așa ca nu o sa imi cer scuze ca vin aici oricât de des pot! In plus de asta, Jessica, nu cred ca îți datorez explicații si când respir naibi!
-Si ele vor fi singura familie pe care o vei avea vreodata in ritmul asta, Alexander! Urla ea furioasa si imi închise telefonul.
Mi-am aruncat un ochi spre ecranul innegrit al telefonului si l-am băgat inapoi in buzunar. Trebuia neaparat sa vorbesc cu Jessica, pentru ca devenea imposibila si iritantă. Nu voiam sa ma despart de ea, pentru ca doi ani din viata mea chiar crezusem ca o iubesc pe femeia aia, dar ea făcea orice ca sa transforme sentimentele mele in dezgust. Nu mai avea mult pana sa reușească.
Când am ridicat din nou ochii, Alice stătea cu pieptul sprijinit pe minge, palmele pe podea si picioarele pe perete?! Banuiam ca aia e yoga. Sau Pilates? Singurele exerciții pe cale le faceam eu in sala erau pe banda si cu greutăți. Nu mergeam oricum prea des la sala, luptele la care încă participam ma țineau in forma. N-am realizat ca ma uitam la fundul fetei pana când nu si-a schimbat pozitia, întinzându-si mai mult mainile si arcuindu-si spatele.
Decadeam, mi-am dat eu seama. Alice era mai aproape de a fi o adolescenta decat o femeie, din mai multe puncte de vedere. Mai putin fundul ei. Dar comportamentul? Atitudinea? Inconstienta crasa? Oh, astea erau ale unei adolescente de cinspe' ani.
M-am intors pe drumul pe care venisem clatinand din cap, întrebându-ma ce mama dracului o sa fac cu Jessica, cu luptele, cu viata mea in general. Aveam multe lucruri la care sa ma gândesc si chiar mai multe de pus la punct, dar toate puteau aștepta pana când plecam din GreeforBay. Anastasia si Jude meritau mult mai mult decat jumatate din atentia mea.
-Alex, am o vorba cu tine, suiera Luca venind spre mine in viteza de cum m-a văzut intrand in sufragerie. Vino incoace si o sa îți arat eu in fata copiilor cui sa mai înjuri de-acum!
Rahat, mi-am spus. Sa fiu al naibi!
M-am uitat la Cain si Abel care se jucau cu niste masinute intr-un colt.
-Tradatori mici, am mormait in timp ce Luca m-a prins de umar si m-a forțat sa merg inapoi pe hol, spre scări, zicând vrute si nevrute despre cat de greu e sa cresti si sa educi niste copii doar ca sa vina un idiot sa ii învețe injuraturi.
-Jur ca o sa fac la fel cu copii tai, atunci când o sa ii ai! Suiera el furios.
M-am uitat la el si chiar am încercat, dar pana la urma am cedat si am izbucnit in hohote de ras. Bietul Luca, care habar n-avea ca pana o sa fac eu copii, el o sa uite de amenințarea aia puerila.