Zece secunde pana la impact #5 (seria Pana la sange)

14. Incredere?

          Alice

          Spusesem ca nu cobor la cina in seara aceea, dar a trebuit sa o fac pana la urma, pentru ca ma rodea curiozitatea. Voiam sa văd cum o sa o scoată Alex la capata cu Easther pana la urma. Așa ca, imediat după ce s-a aruncat pe geam de parca era Batman, m-am îmbrăcat la repezeala, m-am dat cu parfum ca sa acopar mirosul de sex si am coborât prinzandu-mi parul intra-un coc in varful capului pe scări.
          -Alice, cum de reusesti sa fii atat de draguta aratand in același timp ca o persoana fara adăpost? Ma chestiona Josephine inainte de a apuca macar sa ma asez pe scaun.
          Mențiune: era ciudat de incomod sa stau pe scaun.
          -E ceva ce tu nu o sa înțelegi niciodată, Josie, am pufnit tragand o farfurie de mancare in fata. Unde sunt mama si tata? Am întrebat apoi facand semn cu furculita spre locurile neocupate din capatul mesei.
          -N-am inteles prea bine, imi spuse ea ridicand din umeri. Ceva eveniment plictisitor despre mamifere.
          -Ocrotirea si salvarea balenelor si mamiferelor marine, spuse Easther incet si apăsat, fara sa-si ridice ochii din farfurie.
          -Exact așa, mormai Josie incruntandu-se la fiica ei. Ești foarte inteligenta, Easther.
          -Bineînțeles ca e, pufni Reece aplecandu-se pentru a o pupa pe fata pe tampla.
          -Unde sunt...toți ceilalti? Am întrebat apoi indesandu-mi o bucata de friptura in gura.
          Eram hămesită.
          -Amira nu se simte bine, așa ca Wes si Victoria au ramas cu ea, incepu Josie sa imi explice. Serena si Luca au dus baietii la un parc cu dinozauri sau ceva pe-acolo, n-am inteles exact pentru ca Abel nu poate sa il pronunțe pe r. Jarred si Ana sunt sus, in mansarda, incercand sa isi dea seama cum sa o scape pe Judith de gaze.
          Imediat ce Josie a terminat de vorbit, usa de la intrare s-a trântit parca pecetluindu-le soarta lui Jarred si Ana. A fost sinistru. Cateva clipe mai tarziu, Alex isi facu aparitia, trecand furtunos pe sub arcada.
          -Am intarziat, spuse din mers. Știu, Reece, am si eu un ceas.
          -Poți sa il arunci, Alexander. Il porți degeaba, il anunta Reece uitându-se la el exact așa cum te uiți la un biet animaluț prostut.
          Cum Reece, Easther si Josie stăteau toți trei pe o parte a mesei, Alex a ocolit-o si s-a asezat langa mine. Nu i-am aruncat nici macar o privire si mi-am pastrat mimica inexpresiva, dar la naiba, stomacul meu s-a strans in asemenea hal incat am crezut ca o sa vomit.
          -Nu a intarziat deloc, am auzit-o pe Easther spunand austera, exact ca taica-au. A ajuns aici acum o ora.
          -Cum adică? Intreba Reece privind incruntat de la fiica lui la Alex. Easther, doar ce a intrat pe usa.
          -Nu-i adevarat, spuse fata privindu-l tinta pe inculpat. A ajuns aici acum o ora, a spus ca merge la baie si a urcat, apoi n-a mai coborât si a aparut acum pe usa.
          Reece isi intoarse privirea din nou asupra lui Alex. La fel si Josie. Pana si eu m-am uitat lung la el. Parea foarte...prins la înghesuiala.
          -Bineînțeles ca am coborât după ce am mers la baie, Easther, pufni el dand agitat din picior pe sub masa. Am coborât si am ieșit la mașina, ca sa vorbesc la telefon.
          -Am fost aici si nu ai coborât, ii spuse fata incruntata.
          -Ba da, am coborât, o contrazise el imediat. Poate n-ai fost atenta, mai spuse ridicand din umeri.
          -Bine, interveni Josephine inainte ca mica pramatie sa isi continue tirada. Nu mai contează, nu-i așa? Dacă a urcat sus si apoi a intrat pe usa din fata, e clar ca a coborât la un momendat si nu l-ai văzut, East. Doar nu sarea pe geam!
          -Exact, pufni Alex arogant. Doar nu...săream pe geam.
N-am mai reușit sa-mi ascund criza de ras, dar am mascat-o intr-o tuse seaca.
          -Bea putina apa, sa nu te îneci, imi spuse printre dinti, uitându-se urat la mine.
          -Sunt in regula, mersi, am mormait luand totuși paharul de apa mai mult ca sa imi fac de lucru decat pentru ca as fi avut neaparata nevoie sa beau.
          Restul cinei a decurs relativ bine. Easther a continuat sa se uite crucis la Alex. Biata fata știa ca are dreptate si tipul o minte in fata, dar nu putea dovedi nimic, așa ca era frustrata si furioasa, bineînțeles. Reece a mormait cateva cuvinte din când in când. Josie a trăncănit in continuu despre orice i-a venit la gura. Când bucătăreasă a adus desertul, mi-am dres vocea si am tras adanc aer in piept.
          -Reece, trebuie sa vorbim ceva, l-am anuntat privindu-l peste masa.
          -Sunt multe lucru pe care trebuie sa le vorbim, pufni el lovind ritmic cu degetele in marginea mesei. Începând cu facultatea. Când ai de gând sa te inscri din nou la GreeforBay UNI?
          Iata si mingea pe care o asteptam la fileu. Dacă știam cum sa o lovesc, era posibil sa câștig runda aia.
          -Oricand vrei sa o fac, Reece. Maine, dacă trebuie, am spus simplu, ridicand din umeri.
          -Am impresia ca urmează un dar, murmura ingustandu-si ochii spre mine.
          -Mereu urmează un dar, am fost eu de acord incuviintand ușor din cap.
          -Bine, spuse îndreptându-si spatele si sprijinindu-si cotul de cantul mesei. S-auzim. Ce vrei?
          -Ivo si Alfredo. Imi vreau inapoi prietena si câinele.
          Reece păstra linistea cateva minute, timp in care incerca mai mult ca sigur sa gaseasca ceva cu care sa ma facă sa ma inscriu la facultate fara sa mi-i dea inapoi pe Ivo si Alfredo. N-a gasit nimic, bineînțeles. In cele din urma a incuviintat dand din cap si eu chiar am crezut ca o sa accepte atat de simplu.
          -Pana diseară o sa îți primești inapoi șobolanul, imi promise el. Dar maine dimineața la prima ora mergi sa te înscrii la facultate, Alice.
          -Cum ramane cu Ivo? Am întrebat holbandu-ma crucis la el peste masa.
          -Depinde de tine, imi spuse ridicand nepasator din umeri.
          -Reece, am renuntat deja la slujba si scoala, la locuința din LA, la toți prietenii mei si am venit inapoi aici, i-am amintit eu scrasnind din dinti. Maine dimineața o sa ma inscriu la nenorocita de facultate la care vreti sa merg. Ce ar trebui sa mai fac?
           -Încă nu am încredere in tine, imi spuse simplu ridicand din umeri.
          -De ce nu ai încredere in ea? Intreba Easther, ridicându-si privirea spre tatăl ei. Credeam ca e sora ta.
          -Chiar este sora mea, fu Reece de acord mângâind absent parul lung si intunecat al fetei.
          -Ar trebui sa ai încredere in sora ta, tata, il indemna ea. In Serena ai încredere, nu-i așa?
          -Bineînțeles ca in Serena are încredere, Easther, am răspuns eu, rautacioasa si artagoasa. Toată lumea are încredere in Serena, pentru ca toată lumea a uitat câte lucruri a făcut Serena in trecut. Toată lumea a uitat ce ai făcut Jarred sau Weston sau tatăl tau.
          -Alice, nu duce discutia in zona aceea, ma atentiona Reece si pana si Josie se uita cu precautie la mine.
          -De ce? Care e diferenta, Reece? De ce voi ati făcut lucruri rele pentru care nimeni nu va scoate ochii, in timp ce eu sunt ținuta sub observatie ca un experiment eșuat de la laborator?
          Reece se apleca peste masa. Parea furios. Se uita la mine de parca n-ar fi ezitat sa-mi sara la beregata si avea maxilarul incordat. Când a vorbit, vocea i-a semănat mai mult cu sasaitul unui sarpe decat cu glasul unui om.
          -Indiferent ce am făcut si ce nu, niciunul dintre noi nu a încercat sa isi facă rau cu propria-i mana, Alice.
          -Serena...
          -Serena a fost proasta si naiva, a crezut ca e indrăgostită, dar nu are un istoric medical si judiciar pe care scrie tentativa de sinucidere. Te-am lasat sa o iei razna o data si știm cu totii cum s-a sfârșit. N-o sa se repete a doua oară, așa ca nu mai insista. Nu am încredere in tine, Alice.