Vieți ascunse II

4~

Zack îl...tortura...pe Oliver-
Pe Oliver..?!

FUCK! Oliver, fă ceva! Nu mai ești legat, așa că ridică-te dracului și ajută-l pe Hector! A fost violat în fața ta și tu încă stai nefăcând NIMIC?! OLIVER, FĂ CEVA!!

Își spunea în gând. Însă corpul nu voia să asculte. Era mult prea extenuat fizic. Deși țipa, nu îi păsa de tortură. Voia doar să se asigure că micuțul lui, Hector, va fi bine.
.
.
.
.
.
Câteva zile bune trecură. Timp în care, Zack s-a răzbunat pe Oliver cu ură și invidie.
Abia respirând, a rămas întins pe jos de fiecare dată. Deși conștiința lui îi spunea ceva, corpul nu avea destulă putere pentru a executa.
Din fericire, era puternic. Ca prin urmare, începea să-și revină treptat, și chiar, destul de rapid.
În momentul în care puterile i-au revenit, a știut exact ce are de făcut.

Plin de cicatrici și răni, s-a dus la camera lui Zack. Ușa era deschisă. Oliver s-a sprijinit de tocul ușii și a început să aplaude lent.

Nedumerit, Zack și-a ridicat privirea, uitându-se la el.

— N-nu erai-       ~ Zack

— Ultimele cuvinte? ~ Oliver
Spuse cu o privire serioasă, plină de ură și dorință de răzbunare.

Puțin panicat și speriat, dar în același timp încrezător de puterea sa, Zack spuse

— Ha..haha... E imposibil să-mi mai faci ceva acum! Câteva zile din bătaie nu te-am scos! Ți-am rupt oasele, le-am sfărâmat fără să le scot, te-am ars, ți-am dat foc cu totul! Ți-am scos ochii și i-am băgat înapoi, te-am electrocutat, ți-am tăiat organele externe, te-am tăiat pe tot corpul, ți-am jupuit pielea de pe tine! Chiar te crezi în stare de ceva? ~ Zack

— Din păcate, pe lângă ce mi-ai făcut tu, eu o să-ți și smulg unghiile din carne. Eu o să-ți tai gura și o s-o cos la loc. O să tai bucăți din tine pe care mai apoi le voi coase în părți diferite. O să te operez fără anestezie. O să-ți smulg fiecare dinte cu un clește. O să iau un creion și o să ți-l bag adânc pe nas. O să-ți dau să bei otravă pură. O să-ți bag pe gât peroxid de oxigen. Adică apă oxigenată în stare pură. Știi ce urmează, nu? Accidente vasculare cerebrale. Avc. Și, în final, după toate, o să te pun pe un scaun cu țepi și o să te împung în aceștia. Din păcate, tu nu știi mai nimic despre tortură, aparent. Mi-ai făcut exact ce ți-am făcut eu. Atât. ~ Oliver

— BAHAHAAHAHAHA! E IMPOSIBIL! SUNT MAI PUTERNIC! ~ Zack

— Oh, Zack. Se pare că nu înțelegi. Ți-am zis-o de atâtea ori. Însă, de data asta, am s-o fac. O să te omor. ~ Oliver

Zack s-a ridicat, mergând către Oliver. A lovit cu piciorul, însă Oliver îi prinse piciorul cu mâna. Începu să strângă.
Privirea serioasă de pe fața lui spunea multe. Spunea că de data asta nu mai cruță. Spunea că de data asta e serios. Spunea că de data asta nu se va mai abține din a face ce vrea.
A strâns până ce s-a rupt. A continuat, totuși, să strângă până ce a sfărâmat osul cu totul.
Și-a înfipt pe urmă mâna în gatul lui. Zack și-a deschis gura. Un tentacul ieși din spatele lui Oliver. I-l băgă pe gât, până ajunse în stomac. Zack începu să se sufoce.
L-a luat cu tentaculul de gât și l-a târât până în camera de tortură.
Tot ce pomenise că îi va face, și chiar mai multe, a făcut serios, cu o expresie de dezgust și ură.
Peste câteva ore, a făcut-o. În sfârșit, după atât timp, și-a ținut promisiunea.
L-a omorât pe Zack, odată pentru totdeauna.
S-a uitat încă odată la cadavru și l-a făcut să plutească. A mers în living, corpul mort plutind după el. L-a lăsat pe jos, în mijlocul camerei și s-a uitat în jur. Ceilalți aveau ușa întredeschisă, uitându-se, având capul scos pe ușă.
Oliver și-a pus piciorul pe cadavru și a spus, însetat de răzbunare...
.
.

Va urma...

.
.