Vieți ascunse II

9~

M-am trezit dimineața următoare, însă Hector nu era lângă mine. M-am panicat și mai tare când am văzut hainele lui încă pe jos.M-am dat rapid jos din pat. Am pocnit din degete ca alte haine să apară pe mine, masca apărând și ea. Am controlat baia din cameră, însă Hector era în continuare de negăsit. Am ieșit din cameră și m-am dus către sala unde a fost organizată petrecerea. Mulți erau întinși pe jos, morți. Hector nu era niciunde.
Am plecat înapoi spre camere disperat să-l găsesc. Am trecut pe lângă o cameră din care se auzeau zgomote.
M-am oprit instant.

Cunosc geamătul ăsta ca pe propria-i persoană.

N-am mai stat pe gânduri și am spart ușa cu piciorul. Ce am văzut înăuntru m-a lăsat cu gura căscată.
Hector peste Anto. Nu era legat, nu avea cătușe, nu nimic. Părea că o face...din proprie inițiativă-

— O-Oliver?! ~ Hector

Eram foarte nervos și trist în același timp. Eram încruntat și simțeam cum o lacrimă urmează să-mi curgă pe față. Nu puteam să-mi las garda jos de față cu Anto, așa că m-am întors și am ieșit din cameră trântind ușa după mine.
M-am dus în biroul meu unde am încuiat ușa. Am recrutat câțiva oameni care să-mi păzească coridorul și ușa. Nimeni nu avea acces înăuntru.
Eram atât de nervos încât am început să trântesc totul în birou. Camera era un dezastru total.
Deși încercam să mă calmez nu reușeam nicicum. Am luat o minge de volei începând să dau pase la perete. Nu funcționase. Am fost atât de nervos încât am început să plâng zbierând.
M-am întins pe spate pe podea, uitându-mă în tavan.
.
.
.
.
.
Tot restul zilei mi-am petrecut-o în birou, întins pe jos.
Eram disperat. Hector? Să mă înșele? Parcă nu l-aș mai cunoaște. Am aruncat o privire peste ceasul de pe perete. Era deja târziu.
M-am ridicat, moleșit cum eram și am mers încet către ușă. M-am oprit preț de câteva secunde. Am descuiat camera ieșind și lăsând ușa larg deschisă.
În timp ce toată lumea mă întreba dacă sunt bine, singurul lucru care-mi umbla prin minte era imaginea cu Hector și Anto.
Am ieșit din clădire și m-am urcat direct în mașină. Mi-am aruncat masca pe scaun și mi-am pus mâinile pe față oftând disperat. Am pornit mașina conducând până acasă cu o expresie serioasă. Singurul lucru de pe fața mea erau lacrimi care se scurgeau din ce în ce mai rapid.
Ajuns acasă, am mai pierdut câteva minute în mașină pentru a-mi șterge lacrimile. Când în final m-am calmat cât de cât, am coborât de la volan intrând în casă doar ca să dau de Anto pe canapea citind o carte. M-am oprit în pragul ușii. El și-a ridicat privirea din pagini uitându-se la mine fără să scoată un cuvânt. Aveam de gând să trec pe lângă el și să-l ignor complet. Însă în secunda în care am văzut cum începe să zâmbească am renunțat la plan.
Am mers direct la el și mi-am înfipt mâna în tricoul lui.

— TU...NENOROCITULE!! ~ Oliver

Anto mi-a apucat încheietura râzând și zicând :

— Nu l-a forțat nimeni. A făcut-o din proprie inițiativă. ~ Anto

I-am dat drumul plecând nervos în camera noastră. Adică cea în care stăteam cu Hector. Când am deschis ușa am dat de Hector stând pe marginea patului, parcă așteptând.
Când m-a văzut s-a ridicat în picioare.

— Oliver! ~ Hector

M-am oprit instant când l-am văzut.

— Anto e jos. ~ Oliver

Spun și mă întorc pentru a ieși din cameră. Hector vine spre mine și mă apucă de mână.

— STAI! P-POT SĂ-ȚI EXPLIC! ~ Hector

Spuse Hector printre lacrimi.

— CE SĂ-MI EXPLICI, HECTOR?! SĂ-MI EXPLICI CĂ ȚI-AI TRAS-O CU ANTO?! SĂ-MI EXPLICI CUM NU TE-A ȚINUT CU FORȚA ȘI AI ALES SĂ CONTINUI?! ASTA SĂ-MI EXPLICI?! ~ Oliver

— TE ROG... Lasă-mă să-ți e-    ~ Hector

Nu l-am lăsat să-și termine propoziția și m-am băgat peste el.

— Divorțez. ~ Oliver

Mi-am smuls mâna din a lui și am plecat fără să mai ascult în singur cuvânt. Nu am făcut bine trei pași, că Anto a apărut de nicăieri. M-am oprit în fața lui și el în a mea. M-am dat la o parte spunând :

— Hector e în cameră. ~ Oliver

Apoi am plecat mai departe. Am mers la două camere mai încolo dând să intru într-una goală. Am deschis ușa și m-am uitat în spate, la camera noastră. Ultimul lucru pe care l-am văzut înainte de a se închide ușa a fost Anto care și-a înfipt mâna în fundul lui Hector, ambii intrând și ușa închizându-se.

Măcar dacă o făceau în orice altă cameră...

Intrând în cameră m-am trântit direct în pat.
.
.
Hector pov:
.
.
După ce Oliver a plecat, Anto s-a uitat la mine.

— Avem treabă. ~ Anto

Știam că prin "treabă" se referă la sex.

— Putem măcar să schimbăm camera...? ~Hector

— Nu. Acum treci în pat. Și nu uita, dacă te mai prin vorbind cu Oliver...

.
.
Va urma...
.
.