Vieți ascunse II

19~

În acel moment, m-am întors și eu vânzând-ul pe Oliver pe jos. Nu se împiedicase, părea leșinat.

— OLIVER!! ~ Hector

Am strigat la el. M-am pus în genunchi lângă el încercând să-l trezesc. I-am dat și câteva palme, însă degeaba.

— Deschide ușa mașinii. ~ Zack

A spus Zack aplecându-se.
M-am ridicat de jos și am făcut ce mi-a spus. Am deschis ușa din spate a vehiculului. Zack l-a luat pe Oliver de pe jos, punând-ul ușor pe bancheta din spate.
Am urcat în mașină lângă Oliver, sperând să se trezească cât mai repede.
Zack a urcat și el pornind mașina. Nu am mai spus nimic. El a început să conducă spre casă, în timp ce eu aveam grijă în caz că Oliver s-ar fi trezit.
Ajunși acasă, Zack l-a cărat cu grijă pe Oliver înăuntru. L-a întins pe canapea, pe spate, desfăcând-ui cureaua pantalonilor.
Zack s-a oprit din ce făcea, s-a uitat la mine, apoi la Oliver.

— Nu fac nimic rău. Am desfăcut cureaua în caz că îl strânge, ca sângele să circule mai liber. ~ Zack

— Mi-am dat seama. Sunt mâna dreaptă a lui, chiar crezi că nu știu ce e de făcut în caz de leșin? ~ Hector

— Atunci de ce nu ai făcut-o în mașină? ~ Zack

— Eram panicat! Știu, ca mâna lui dreaptă nu ar trebui să mă panichez în cazuri extreme ca lupte sau atacuri, dar de data asta pur și simplu... ~ Hector

Zack a tăcut puțin până să spună altceva.

— Înțeleg. E normal să te panichezi când vezi pe cineva pe care-l iubești rănit sau în situații de urgență. ~ Zack

— Nu asta e important acum, trebuie să-l trezim! ~ Hector

Am inceput să-l ciupesc pe Oliver destul de tare, în speranța că-și va reveni. Nu a funcționat, așa că mi-am așezat degetele pe sternul lui, adică osul pieptului, începând să-l frec. Acest lucru urma să îi ajute respirația, sau cel puțin, asta speram.

Între timp, Anto se întorsese de la organizație. În clipa în care l-am văzut intrând pe ușă am simțit un gol în stomac. Mereu mi se întâmplă de când faza cu demascarea lui Oliver.
Anto s-a uitat la noi preț de câteva secunde.

— Cuvintele nu pot exprima cât de dubios pare orice se întâmplă aici. ~ Anto

M-am enervat puțin, trebuie să recunosc. Totuși, am observat și că Zack era puțin enervat de situație.

A fost planul tău să-l demaști și acum te enervezi când Anto își "bate joc"?  Patetic. Pun pariu că Anto nici nu știe că Oliver a leșinat.

Mi-am zis în gând și mai enervat de situație.

— Anto, nu știu la ce te gândești, dar Oliver e leșinat. Nu doarme, așa că tacă-ți fleanca! ~ Hector

Eram nervos atât pe Anto cat și pe Zack, dar și pe situația în sine.

— În primul rând, nu știam că e leșinat și pentru asta îmi cer scuze. În al doilea rând, nu ai niciun drept să-mi spui să tac. Eu sunt șeful tău acum, ai uitat?  ~ Anto

Cât tupeu! CÂT TUPEU!!!

M-am ridicat mergând către Anto.

— Nu ai fost și nu vei fii NICIODATĂ șeful meu adevărat! Singurul meu Șef este Oliver! Doar pentru că te-a numit Cel din Umbră nu înseamnă că ești el. Ai doar un titlu pentru ceva ce nu ai putut face niciodată. Să conduci cum trebuie o organizație. ~ Hector

— Atunci de ce toți criminalii din umbră ascultă de mine și de ordinele mele? Știu să conduc și am știut din totdeauna! ~ Anto

— Ascultă de tine DOAR PENTRU CĂ OLIVER LE-A SPUS S-O FACĂ! ~ Hector

— NU ȚIPA LA MINE! POT ORICÂND SĂ NUMESC PE ALTCINEVA MÂNA MEA DREAPTĂ! ~ Anto

— BA O SĂ ȚIP! TU NU EȘTI ADEVĂRATUL ȘEF ȘI NU VEI FI NICIODATĂ! ȘI-N PLUS, FĂRĂ MINE, N-AR ASCULTA NICIODATĂ! NU ȘTII CÂT DE MULT TE URĂȘTE ÎNTREAGA ORGANIZAȚIE!  DATORITĂ CUVÂNTULUI LUI OLIVER EI ASCULTĂ DE TINE ȘI DATORITĂ MIE NU EȘTI ACUM MORT. NICI MĂCAR NU ȘTII CĂ EI VOIAU SĂ COMPLOTEZE ÎMPOTRIVA TA. ~ Hector

— Haideți totuși să ne călcăm. Oliver nu s-a trezit încă și voi vă certați. ~ Zack

Interveni Zack.
În acea secundă Anto și-a întors privirea către el.

— Tu nu te băga! ~ Anto

M-am uitat și eu la Zack, observând că începuse să se enerveze.

— Hai totuși să nu uităm datorită cui ești în poziția asta acum. ~ Zack

— Și ce? Nu mai poți să faci nimic în momentul ăsta! ~ Anto

Zack s-a ridicat și el, mergând către Anto. A stat în fața câteva secunde, uitându-se în ochii lui.  Anto în schimb, nu părea speriat deloc.

— Ai uitat cumva de faptul că Cei Albi încă nu știu că m-am întors sau trebuie să-ți reamintesc? Nu uita că m-au respectat pe mine mai mult când am fost șef. ~ Zack

— Țin să-ți spun că Cei Albi sunt acum în liga a 3-a la organizația criminalilor din umbră. ~ Anto

— Știu. Tocmai de aceea, dacă mă duc în momentul ăsta acolo, toți, inclusiv eu, vom fi împotriva ta. Nu uita cine te-a adus unde ești acum. Dacă nu veneam eu cu planul de răzbunare, de care nu sunt mândru, nu ajungeai NICIODATĂ șef din nou. ~ Zack

Am vrut să mă bag în discuție, însă...

.
.
.
Va urma...
.
.
.