Vieți ascunse II

11~

În acel moment, în cameră intră nimeni altul decât Anto.

— Anto?! Abia am terminat, ce mai vrei?! ~ Hector

— Urmează să fac un anunț foarte important. ~ Anto

Tot ce am auzit după a fost "ANTONIO FUGI!", dându-mi seama că Anto a auzit întreaga discuție și că urma să meargă la organizație.
Am fugit încercând să trec de Anto, însă m-a prins de mână, strângând cu putere.

— AGH-   ~ Antonio

— Încotro? ~ Anto

Hector se îmbrăcă rapid și veni din spate, lovindu-l pe Anto cu piciorul. Când mi-am simțit mâna liberă am fugit către camera unde Oliver a dormit. Hector încerca să-l țină pe Anto, însă acesta scăpă rapid. Venea după mine.

— OLIVER! ~ Antonio

Țip în timp ce alerg. Oliver era de negăsit. Am ieșit afară țipând după el. Am dat într-un final de el în spatele casei.

— OLIVER! AJUTOR!! ~ Antonio

Când m-a văzut, s-a teleportat în fața mea, oprindu-l pe Anto.

— Ce se întâmplă aici?! ~ Oliver

Anto s-a oprit. L-a măsurat din cap până în picioare pe Oliver, plecând fără să spună nimic.

— Oliver, nu avem timp. Anto vrea să-ți divulge identitatea în fața organizației chiar acum. ~ Antonio

Hector apăru și el, alergând.

— UNDE-I ANTO?! ~ Hector

— A plecat deja-    ~ Antonio

Oliver s-a uitat puțin la noi, când la unul, când la altul.

— Oliver, știu ce crezi, dar trebuie să mă asculți măcar acum. O să-ți explic fiecare detaliu mai târziu, dacă mă vei lăsa, însă acum nu avem timp. Anto vrea să-ți dezvăluie identitate întregii organizații. ~ Hector

—  În mașină, ACUM! ~ Oliver

Ne-am urcat toți trei în mașină, Oliver începând să conducă. Costumele au apărut pe cei doi, la fel ca măștile. Eu nu fac parte din organizație, dar știu despre ce e vorba.
.
.
Oliver pov :
.
.
Am condus cât de repede am putut până la organizație. Mașina lui Anto era deja acolo.
Am coborât intrând rapid în clădire. Anto se afla în fața tuturor, pregătit să spună ceva.

— Vorbind de lup și lupul la ușă. Șefule, tocmai urma să fac un anunț. ~ Anto

Eram încruntat și se simțea asta de la o poștă. Ai mei știau că sunt nervos. Vedeam asta pe fețele lor. Am urcat repede lângă Anto, unde l-am apucat de încheietura stângă.

E timpul să te gândești la ceva rapid. ACUM!

Anto nu a mai ezitat spunând :

— Dragi criminali, Cel din umbră este-   ~ Anto

Imediat cum am auzit că scoate un cuvânt pe gură, l-am apucat de mâna dreaptă și de talie, tragand-ul la câțiva centimetri de mine. Mi-am mutat mâna de pe mâna lui dreaptă pe ceafa lui, iar cu magie am ridicat măștile foarte puțin.
Imediat după l-am sărutat. El a rămas șocat.

Știam că ai fantezii.

Am profitat de acele câteva secunde de șoc ale lui Anto vorbind peste el.

— Iubitul lui. Cel din Umbră este iubitul lui. ~ Oliver

Imediat după l-am tras de acolo. L-am apucat de încheietură tragand-ul în prima cameră. Am încuiat ușa și l-am trântit în pat.

— CE NAIBII TE-A APUCAT?! ~ Oliver

Anto a rămas tăcut. Cred că încă era în starea de șoc de la sărut.

— CÂT DE NENOROCIT POȚI SĂ FI?! CHIAR CREDEAI CĂ N-O SĂ AFLU?! CHIAR CREZI CĂ NU POT SĂ TE OMOR CHIAR AICI ȘI ACUM?! ~ Oliver

— Mă așteptam să-mi rupi gâtul, dar m-ai...sărutat.. ~ Anto

— EȘTI NEBUN?! ASTA TE DOARE PE TINE ACUM?! ~ Oliver

M-am uitat la el. Am observat că i s-a sculat.

— Ești penibil. Fă-ți treaba și fugi cât mai poți înainte să te omor. Dacă fugi o să te urmăresc, iar dacă o să spui ceva o să te omor și pe tine și pe cel căruia ai spus. ~ Oliver

Spun ieșind nervos din cameră.
Am ajuns înapoi unde toți sușoteau.

— Ascultați aici. Ăsta vrea să-mi dezvăluie identitatea. Urmăriți-i fiecare mișcare și raportați-mi fiecare detaliu. Nu e iubitul meu și nu va fi vreodată. ȘI NU ASCULTAȚI NIMIC DIN CE VĂ SPUNE! Cine află ceva de la el, ce nu trebuie să afle, va fi omorât chiar în fața tuturor. ~ Oliver

M-am dus înapoi la Hector.

— Hai la Antonio. Vreau să-mi explici tot. ~ Oliver

Am ieșit din clădire, unde am dat un mesaj Cod Roșu. Acest lucru înseamnă că avem un intrus printre noi care încearcă să-mi dezvăluie identitatea. Nu am pățit niciodată până acum. Ai mei trebuie să aibă grijă și la cei albi care au supraviețuit.
Antonio era încă în mașină, pe bancheta din spate. Eu și Hector am urcat în față. M-am sprijinit cu capul de volan oftând.

— Sunt pregătit să ascult explicațiile. ~ Oliver

Hector a început să-mi povestească tot. De la seara inaugurării până la faza de azi.

— Îmi pare rău că nu am ascultat nimic din ce aveai de spus. Doar că... Eram nervos. Nu m-am gândit o secundă că ar fi putut să fie planul lui Anto. Când te-am văzut aoclo...liber... Îmi pare rău. ~ Oliver

— Eu ar trebui să-mi cer scuze. Nu ar fi trebuit să merg în cameră atunci. Ar fi trebuit să te anunț direct. Doar că m-am panicat... ~ Hector

— Știam că nu e bine să-l bag în organizație. La ce m-am gândit când am acceptat?! ~ Oliver

— Totuși nu cred că asta e important acum. Anto vrea să te bage în noroi, iar acoliții lui sunt printre voi. ~ Antonio

— Ha. Scârbele acelea nu ar da doi bani pe Anto. Nu l-au suportat niciodată, iar de când Zack devenise șeful l-au urât și mai tare. În plus, știi ce face Anto în momentul ăsta? ȘI-O FUCKING FREACĂ CU GÂNDUL LA MINE. ~ Oliver

— Ce-   ~ Antonio

— Are fantezii. Și nu doar cu mine, ci și cu Hector. L-am sărutat ca să-l fac să tacă zicând că ceea ce voia de fapt să anunțe este că sunt iubitul lui. Apoi l-am tras în prima cameră și i-am spus că dacă nu fuge fără să zică un cuvânt îl omor. Atât de patetic... UGH! ~ Oliver

Hector s-a uitat la mine și eu la el. Mi-a dat masca jos, apoi pe a lui și m-a tras într-un sărut adânc.

— Îmi...pare rău... ~ Hector

Spuse, lacrimile începând să i se scurgă pe față.
L-am tras mai apoi în brațele mele.

— E în regulă. A fost vina lui. Mare parte. Deși ai acceptat atunci, înțeleg. Toți facem greșeli. ~ Oliver

— Um... Faza cu...divorțul... ~ Hector

— Nici să nu te mai gândești. Nici eu nu m-am crezut când am zis-o. ~ Oliver

— Ok, foarte drăguț, băieți. Dar cred că este timpul să vă mișcați dosurile înăuntru pentru că nu am o presimțire prea bună despre Anto. ~ Antonio

Antonio e cel care ne avertizează de fiecare dată. De aceea este el ridicător. Simte când ceva e în neregulă. Eu și Hector ne-am luat măștile și am am fugit înăuntru. Anto se plimba prin sală, în timp ce toată lumea lucra.

— Totul pare ok pentru moment. ~ Oliver

M-am plimbat un pic pe lângă ceilalți. Nu după mult, Anto apăruse lângă mine.

— Of șefule. Ar fi păcat să...

.
.
Va urma...
.
.