Vieți ascunse II

14~

Zack s-a uitat la mine. A înaintat ușor către pat. S-a aplecat și m-a apucat de tricou. Mai apoi m-a tras către el, sărutându-mă.
M-am uitat la acesta fără pic de energie emoțională.

— Ești penibil. ~ Oliver

— Și tu sexy. ~ Zack

— De cât timp mă placi? ~ Oliver

— Prea mult. ~ Zack

Așa e. Zack mă place. De mult timp. Problema e alta. Și-a ascuns sentimentele sub pretextul de "ură". Mă place atât de tare încât a ales să-mi facă rău ca să nu se afle că are sentimente pentru mine. La început a fost ca un fel de "bully". Râdea de mine în glumă pentru că mă plăcea. Apoi, încet încet, sentimentele au crescut atât de mult încât le-a ascuns sub pretextul de "ură". De ce altfel mi-ar fi tras-o când prindea ocazia?
Am fost prea ocupat cu alte lucruri importante ca să mă gândesc la asta. Faptul că mă place ar fi fost ultimul lucru cu care mi-aș fi bătut capul.
O liniște apăsătoare s-a lăsat peste noi.

— De câte ori te-ai folosit de Hector? ~ Oliver

Spun eu spărgând liniștea.
Zack s-a uitat în ochii mei.

— Are rost să-ți mai spun? ~ Zack.

— Eram doar curios. ~ Oliver

— De. Fiecare. Dată. ~ Zack
Șopti Zack apropiindu-se mai mult de fața mea.

— Josnic. ~ Oliver
Șoptesc înapoi.

L-am împins, ridicându-mă din pat. Am făcut câțiva pași înspre ușă. M-am oprit, întorcându-mă cu fața la Zack. M-am uitat la el măsurând-ul din cap până în picioare.

— Acum că ți-ai dat de gol sentimentele mai vrei răzbunare? Deși, dacă stau să mă gândesc, voiai să te răzbuni pe Hector. Nu ți-a picat bine faptul că l-am ales pe el. Voiai să fii TU în locul lui. Am dreptate? ~ Oliver

— Moartea nu te-a învins, dar propriul tău jurământ a făcut-o. Știi bine că te vreau doar pentru mine. ~ Zack

— Iar tu știi bine că Anto vrea același lucru. ~ Oliver

— Și totuși, ambii știm că singurul pe care îl vrei este Hector. ~ Zack

— Bingo~       ~ Oliver

Am dat să plec mai departe. După alți câțiva pași Zack spune :

— N-o să mă opresc. ~ Zack

Am rămas pe loc, fix în dreptul ușii, fără să mă fi întors cu fața la Zack.

— Dacă te atingi și de cel mai mic fir de păr de-a lui Hector, JUR, că îți voi face ATÂT de mult rău, încât mă vei obliga să te omor, iar când o voi fi făcut, nici MĂCAR o SINGURĂ vrajă, nu te va mai aduce înapoi. Așa că, te-aș sfătui să-ți ți mâinile acasă. ~ Oliver

Am ieșit din cameră, nervos și nu prea, dând de Hector pe hol.

— OLIVER! CE-A FOST ASTA?! ~ Hector

— Asta ce? ~ Oliver
Întreb eu fiind destul de sigur că nu a auzit discuția cu Zack.

— ÎȚI ARDE DE GLUME?! FAZA DE LA ORGANIZAȚIE! ~ Hector

Of, Hector...

Mi-am luat inima în dinți și am spus hotărât :

— Nu am glumit și nu glumesc. Anto e noul șef al criminalilor din umbră. Mi-am încălcat propriul jurământ. Nu pot continua așa. Deci renunț la postura de criminal și orice se leagă de asta. ~ Oliver

— Oliver... Dar tu ești adevăratul șef. Ei de tine se tem. Masca nu te definește. Puterea o face. Raționamentul cu care conduci, strictețea cu care dai ordine, regulile pe care le respecți  indiferent de persoană. Tu ești cel care și-a impus puterea asupra lor, nu Anto. Tu ești cel care i-a creeat, nu Anto! Nu poți renunța pur și simplu... ~ Hector

— Ba pot și am făcut-o. La fel cum am ales să te protejez cu propria-i viață. Alegerile mele nu trebuie să te afecteze pe tine sau pe Celinne. De asta prefer să renunț. Odată cu schimbarea șefului, tu nu vei mai fi în pericol, iar eu vă voi putea proteja mai
bine. ~ Oliver

— Dar... ~ Hector

— Stai calm. Totul va fi bine. ~ Oliver

— Nu cu mine prin preajmă. ~ Zack
Spuse Zack ieșind din cameră.

Cum l-a văzut, Hector a rămas cu gura căscată. S-a băgat după mine speriat. L-am luat în brațe spunând :

— Stai calm. Dacă se atinge de tine sau Celinne, mă voi asigura că nu se va mai întoarce. Niciodată. ~ Oliver

Mi-am întors privirea către Zack continuând să vorbesc.

— O singură abatere, cât de mică, și poți spune adio oricărui vis pe care îl mai ai. ~ Oliver

— Totuși, nu m-am întors degeaba, nu? ~ Zack

Ești incredibil omule. Faci cum faci si reușești să mă enervezi de fiecare dată.

— Nu poți fi și tu la locul tău MĂCAR odată în viață? Nu poți sta cuminte fără să cauzei nimic rău? Nu poți să accepți și să treci peste?! E atât de simplu. ~ Oliver

La auzul acestor cuvinte, Zack își lăsă garda jos. Se simțea cum, cuvânt după cuvânt, era tot mai nepregătit pentru orice. Am continuat să vorbesc.

— Maturizează-te odată pentru totdeauna și plângi ca o persoană normală. Fii trist și treci peste ca toată lumea. Acceptă că de multe ori n-o să fie cum vrei tu. ~ Oliver

Zack a tăcut, plecând în liniște.

— Ce-a fost asta...? ~ Hector

— Zack nu vrea răzbunare. El mă vrea pe mine. Mă place de când ne știm. Și-a ascuns sentimentele sun pretextul de "ură" și s-a folosit de tine să ajungă la mine. Nu poate accepta că nu poate avea ce își dorește. A încercat să se răzbune pe tine pentru că te-am ales în locul lui. Dacă s-ar maturiza doar... ~ Oliver

— Dar, Celinne, o să fie bine?! ~ Hector

— O să am eu grijă să fie. Poate se maturizează și Zack și realizează că nu poate avea orice vrea. ~ Oliver

M-am uitat la Hector. L-am pupat pe cap și l-am luat în brațe.

— Ai grijă de organizație. Nu prea cred că Anto va ști să se "joace" cu ei. ~ Oliver

— Te rog... întoarce-te... Anto va distruge reputația organizației... ~ Hector

Am tăcut preț de câteva secunde gândindu-mă la cuvintele spuse de Hector. O idee simplă și-a găsit un loc în capul meu. Hector aștepta un răspuns din partea mea, așa că am spart liniștea creeată de mine spunând :

— Atunci...

.
.
Va urma...
.
.