Vieți ascunse II

27~

Oliver a oftat zgomotos.

— Hector, eu nu sunt om. ~ Oliver

— După cât de des m-ai înșelat clar nu te mai poți considera unul. ~ Hector

— Nu înțelegi. Nu sunt om. Nu sunt din dimensiunea asta. De unde vin eu, toți au puteri. Inclusiv noi doi, inclusiv Jayden, inclusiv Zack. Păi, mă rog, Zack a cam pierdut jumătate după ce a reînviat a doua oară, dar nu contează. Ce vreau să spun...este... De ce te uiți așa la mine? ~ Oliver

— Nu știu cât de nebun să te cred de la unu la zece. ~ Hector

— Ascultă-mă, Hector! Îți spun adevărul! Doar, taci până termin și-ți voi dovedi. ~ Oliver

— Fie, o să-ți ascult minciuna ta inventată. Apropo e patetică. ~ Hector

— Doar, ascultă. Am ajuns aici după... nici nu-mi pot aminti cum. În orice caz, de când am ajuns aici am început să uit lucruri așa că le-am notat într-un carnețel. Tot ce-ți spun acum, nici eu nu-mi pot aminti. Am citit tot de acolo. Tot ce-mi pot aminti este că vreau să ajung acasă. ~ Oliver

— Realizezi că toată chestia asta sună mai falsă decât mâncarea procesată, nu? În plus, de ce ai crede ce scrie într-un carențel. Poate că ai citit vreo carte dubioasă și ai scris în carnet chetsii de acolo. ~ Hector

— Acolo urma să ajung. Știu că tot ce scrie este real, pentru că ăsta e motivul pentru care ies noaptea. Acum, te implor, nu te speria de ce urmează să-ți spun. Ți-am spus, nu sunt om...  ~ Oliver

— Oliver... începi să mă sperii... ~ Hector

— Cel mai bine e să stai jos pentru ce urmează să auzi. ~ Oliver

Hector s-a așezat fără a mai scoate un cuvânt.

— Hector. Nici mie nu-mi place ce fac, și clar nu-mi place să recunosc, însă, ies noaptea ca să omor oameni. Apoi, le sec cadavrele de sânge... ~ Oliver

Hector începu să râdă.

— Chiar ai inventat povestea asta stupidă ca să pari criminalul în serie care apare zilnic la știri? Oliver esti patetic și nebun. ~ Hector

— Știam că n-o să mă crezi. De aceea n-am vrut să-ți spun. Fie, o să-ți dovedesc. Vino. Dar să nu spui că nu te-am avertizat. ~ Oliver

Hector era ferm convins că toată povestea era inventată. Așa că, din pură curiozitate, l-a urmat pe Oliver.
Cei doi au ieșit din casă, mergând către mașină. S-au urcat, iar Oliver a condus până în centrul orașului. Ajunși acolo, cei doi au mers între două clădiri, unde Oliver se ocupa de obicei de  victimele sale.
Prima persoană care a trecut pe lângă cei doi a fost un baiat ce părea să aibă cam 16 ani. Oliver l-a tras între clădiri și i-a pus cuțitul la gât. Băiatul nu a apucat să țipe căci Oliver ia tăiat gâtul instant. Acesta a căzut lat, sângerând puternic.

Hector a dat să țipe, însă Oliver i-a acoperit gura.

— Știu. Dar înainte să țipi, doar privește.. Nu pot să cred că-ți arăt asta...  ~ Oliver

Deși Hector s-a calmat îndeajuns încât să nu țipe, tremura cu totul iar inima îi bătea extrem de tare.

Oliver a luat cadavrul începând să-l sece de sânge. Puțin a durat până Hector a țipat din toți plămânii de frică.

Cadavrul a fost lăsat acolo, iar Hector a fost băgat înapoi în mașină, unde Oliver i-a acoperit gura pentru a se opri din țipat.

După minute bune, Hector a reușit să se oprească din starea de soc în care era.
Încă tremura, dar era mai ok.

— Deci e real... ~ Hector

Șopti Hector cu vocea-i tremurândă.

Oliver s-a uitat la acesta cu regret în ochi.

— Știrile... Despre criminalul în serie, fără scrupule, care omoară oameni și îi lasă fără pic de sânge... Apoi își aruncă fiecare cadavru în același loc. Groapa de gunoi de la periferia orașului.. ~ Hector

— Acum mă crezi? Ce om normal ar putea face asta? ~ Oliver

— Da... Te cred-   ~ Hector

— Voiam să-ți spun toate astea când aș fi fost găsit o cale de întoarcere, însă...nu mi-ai dat de ales. Așa că te rog, Hector, nu spune nimănui despre ce ți-am spus. Îi vei face viața un calvar lui Oliver de aici. Asta dacă voi ajunge acasă vreodată... ~ Oliver

Starea de șoc și groază a lui Hector s-a transformat într-una plină de emoții negative. Tristețe amestecată cu furie și dezgust.

— E NUMAI VINA TA! DACĂ RĂMÂNEAI ÎN PROSTIA TA DE DIMENSIUNE CU PUTERI NU MAI ERAM MARTOR LA AȘA CEVA! O SĂ RĂMÂN TRAUMATIZAT, OLIVER! ȘI OLIVER PE CARE ÎL ȘTIU? UNDE E?! ~ Hector

— În dimensiunea cu puteri, presupun.. ~ Oliver

— Oliver... ~ Hector

— Știi, asta nu schimbă faptul că m-ai înșelat cu Jayden ȘI Zack. Sunt curios cum o să-i explici lui Oliver de aici când o să ne întoarcem fiecare la locul lui. ~ Oliver

— Și dacă rămâi aici blocat pe viață...? ~ Hector

— Eu... lasă-mă să sper că pot ajunge acasă... Hector mă așteaptă... În plus, a stat un an fără mine după ce am murit, iar Zack nu i-a făcut viața prea ușoară cu viol la ordinea zilei și... ~ Oliver

Cu fiecare cuvânt pe care îl scotea pe gură, Hector părea și mai traumatizat.

— O să tac.. Tot ce trebuie tu să reți, este...

.
.
.
Va urma...
.
.
.