Vieți ascunse II

26~

— Mulțumesc.. ~ Hector
Spuse el puțin șoptit.

— Și acum...? Ce vei face în continuare? ~ Jayden

Hector a tăcut pentru câteva secunde.

— Presupun că o să-i spun adevărul... Chiar dacă va fi trist, e mai bine să afle de la mine decât de la voi. In plus, e mai ok să-i spun acum decât să stau cu el fără să-l mai iubesc. Va trece mai ușor peste... ~ Hector

— Ești sigur de asta? ~ Jayden

— Păi... cel puțin sper.. ~ Hector

Hector s-a ridicat din pat începând să se îmbrace.
A oftat ușor înainte de a ieși din cameră. A aruncat o privire asupra lui Jayden încă odată înainte de a pleca, iar apoi a deschis ușa ieșind din încăpere.

Hector a mers către camera lui Oliver, intrând ușor.

— Oliver? Ești înăuntru? ~ Hector

A întrebat acesta.

Camera era întunecată, iar draperiile erau trase. Atmosfera nu părea a fi deloc primitivă și nici Hector nu s-a simțit bine venit odată ce a pășit înăuntru.

— Ieși afară. ~ Oliver

Spuse el pe un ton calm dar puțin răstit în același timp.

— Oliver? Trebuie să vorbim... ~ Hector

Acesta s-a ridicat ușor din pat, trăgând draperia. Lumina dimineții a intrat numaidecât în încăpere. Oliver și-a întors mai apoi privirea către Hector, o lacrimă scurgându-se pe fața lui.

— Ieși afară, Hector. ~ Oliver

— Oliver? Ce s-a întâmplat, de ce plângi? Ești în regulă?? ~ Hector

Preț de câteva secunde, Hector a și uitat ceea ce făcuse cu o seară în urmă. Părea îngrijorat de faptul că Oliver plângea.

— Despre ce mai exact vrei să vorbim, hm?! ~ Oliver

— Uh.. Păi... ~ Hector

— Ieși afară. Am auzit destul. ~ Oliver

— Cum? Nici nu ți-am spus ce voiam să-  ~ Hector

— Nu-i nevoie. Am aflat de la Zack adineauri. ~ Oliver
Spuse acesta întrerupându-l pe Hector.

La auzul cuvintelor lui Oliver, Hector a rămas surprins, mărindu-și ochii.

— Oliver eu... ~ Hector

— Tu ce, Hector? Tu ce!? ~ Oliver

— Îmi pare rău, bine?! Îmi pare rău! ~ Hector

— Oare? Chiar îți pare, Hector? După ceea ce mi-a povestit Zack nu părea să-ți pară. ~ Oliver

— Uite.. eram beat, iar tu și Jayden semănați. În plus-   ~ Hector

— În plus? În plus ce, l-ai chemat pe Zack?! Sau poate că, ați făcut-o din nou dimineață?! SAU POATE, PUR ȘI SIMPLU M-AI ÎNȘELAT. NU EXISTĂ NICIUN "ÎN PLUS", HECTOR! ~ Oliver

— ȘTII CEVA, SUNT SĂTUL DE TOT. DA, TE-AM ÎNȘELAT. ȘI CE? TU EȘTI CEL CARE M-A ÎNȘELAT PRIMUL ORICUM! IAR ACUM ȚIPI LA MINE DE PARCĂ NU AI FĂCUT ACELAȘI LUCRU! ~ Hector

Oliver a rămas mut. Nu știa cum să reacționeze.

— Am ce? ~ Oliver

— Ești surd? M-ai înșelat. Ce, credeai că n-o să mă prind la un moment dat? Credeai că poți să te ascunzi și să pleci noaptea fără să-mi spui, cum și când vrei, fără să-mi dau seama?! Nu sunt prost, Oliver. ~ Hector

— Hai să clarificăm un lucru. NU ies noaptea afară ca să te înșel. ~ Oliver

— ATUNCI DE CE PLECI?! CÂT DE PROST CREZI CĂ SUNT? E RIDICOL DE EVIDENT!!! ~ Hector

— ... Nu-ți pot spune... ~ Oliver

— DE CE TE MAI ASCUNZI, OLIVER?! ȘTIU DEJA CĂ MĂ ÎNȘELI, AȘA CĂ DE CE "NU-MI POȚI SPUNE"?! ~ Hector

— Pentru că... ~ Oliver

— PENTRU CĂ CE?! ~ Hector

— PENTRU CĂ O SĂ MĂ CREZI NEBUN! ~ Oliver

— EȘTI NEBUN DACĂ MĂ CREZI ATÂT DE PROST! ~ Hector

— Nu înțelegi, Hector. Dacă îți spun motivul real, o să mă crezi nebun. O să vrei să mă duci la un spital de psihiatrie. ~ Oliver

— Oh fii serios. Doar recunoaște că mă înșeli. Nimeni normal la cap n-o să te creadă nebun în adevăratul sens al cuvântului. SPUNE ODATĂ! RECUNOAȘTE!!! ~ Hector

— BINE, VREI SĂ ȘTII?! CHIAR VREI SĂ AFLII?! ~ Oliver

Spuse Oliver cu o lacrimă scurgându-se pe fața lui.

— DA! CHIAR VREAU!!! ~ Hector

— Hai să stabilim ceva înainte. Din momentul în care vei afla, nu o să mă mai vezi niciodată. O să fug și tu nu o să încerci să vi după mine. Și când o să ajung acasă, o să fie problema ta să-i explici lui Oliver de aici de ce l-ai înșelat! ~ Oliver

În acel moment a realizat că a spus prea multe. Și-a acoperit gura uitându-se speriat la Hector. Și-a șters rapid lacrima de pe față și s-a întors cu spatele către Hector.

— Poftim? Oliver despre ce tot vorbești? ~ Hector

— Presupun că nu mai are rost să mă ascund acum că ți-am spus atâtea. ~ Oliver

Hector s-a uitat la Oliver nedumerit.

— Ce urmează să-ți spun... trebuie să rămână între noi. Orice ar fi, nu trebuie să spui nimănui.  Speram să-ți pot explica când voi fi găsit o cale de întoarcere... ~ Oliver

— DESPRE CE DRACU' VORBEȘTI?! SPUNE-MI ODATĂ CE SE ÎNTÂMPLĂ!! ~ Hector

Oliver a oftat zgomotos.

— Hector, eu nu...

.
.
Va urma...
.
.