Vieți ascunse II

12~

— Of șefule. Ar fi păcat să i se întâmple ceva steluței tale. ~ Anto

Ceilalți și-au întors privirile către noi, dat fiind faptul că Anto nu vorbise tocmai încet.
M-am uitat în jur cu panică în ochi după Hector. Două secunde mai târziu am simțit cum masca îmi este smulsă de pe față.

— DRAGI CRIMINALI, SILVER ESTE CEL DIN UMBRĂ. IAR CEL DIN UMBRĂ, ESTE OLIVER WILLIAMS! ~ Anto

Spuse începând să râdă.
Nu am apucat să fac nimic. M-a lovit la punctul slab făcându-mă să mă uit după Hector, apoi mi-am lăsat garda jos.
Parcă nu mă puteam mișca. Îmi simțeam corpul paralizat. Mi-am încălcat propriul jurământ de a nu-mi dezvălui identitatea.

— M-ai trădat. ~ Oliver
Spun uitându-mă în gol.

— Și de ce n-aș fi făcut-o?! Chiar și după moarte te-ai întors doar ca să-l omori pe Zack. L-AI OMORÂT, NENOROCIT CE EȘTI! ~ Anto

Îi simțeam pe ai mei nervoși. Le-am făcut semn să stea cuminți.

— Exact ăsta e motivul pentru care criminalii tăi nu te-au suportat ca șef. Și tot ăsta e motivul pentru care soțul meu te-a părăsit. Știi, diferența dintre noi doi este că eu am demnitate. Am demnitatea e a nu-ți dezvălui identitatea nici măcar înainte de moarte. ~ Oliver

— În punctul ăsta, nu mai contează. Am jurat să-l răzbun pe Zack și am reușit.  ~ Anto

— Atunci e rândul meu să mă răzbun. O să-ți iau puterile, o să te fac un om normal, apoi o să te torturez atât de tare încât îți vei dori să mori mai repede. O să te fac să țipi, te voi regenera, apoi te voi face să țipi din nou. Duceți-l în 107. ~ Oliver

Câțiva criminali de ai mei s-au ocupat de Anto.
M-am aplecat luându-mi masca de pe jos. M-am holbat la ea preț de câteva secunde. Am aruncat-o nervos, plecând apoi în biroul meu.
Ajuns înăuntru, am scos un țipăt de nervi. Am început să dau în orice îmi venea la mână, distrugând tot. Am spart biroul, am distrus dulapurile. Canapeaua era jupuită. Am lovit fiecare bucata de mobilier din birou. Am lăsat plantele întregi, totuși.
Mi-am lăsat garda jos și am fost demascat.

F*CK, OLIVER! ATÂT DE JOSNIC ÎNCÂT SĂ-ȚI LAȘI GARDA JOS! F*CK IT!

Nu știam ce să fac. Pentru prima oară în viața mea nu am un plan B și nici nu știu ce e de făcut. În momentul de față nu sunt în stare să găsesc o soluție.
Să mă retrag în pădure? Și ce rezolv? Să fug nu e o soluție.
Dacă aș putea da timpul înapoi... Dacă aș putea numai...
Deși pot călători în timp, nu pot schimba consecințele ce urmează. Dacă voi călători în timp, oricât de mult, mai devreme sau mai târziu tot se va ajunge unde s-a ajuns.
Nervos, mi-am zis că înainte de a lua o decizie trebuie să mă calmez. Deciziile luate la nervi sunt proaste. Întotdeauna.
Și mai trebuie să mă ocup și de Anto.

At this point nici nu mai contează masca sau nu.

Am aruncat o privire prin biroul meu. Era un dezastru total.
Am ieșit din birou lăsând ușa deschisă. Masca era în continuare aruncată în mijlocul sălii principale. Am mers nervos către camera 107. Cea în care Anto "își aștepta" tortura de la mine. Cu identitatea dezvăluită, nu mai are rost să port masca.
Ajuns în fața ușii, am ezitat puțin înainte de a intra. Știam că Anto e împăcat cu ideea de tortură, dat fiind faptul că e mândru că l-a răzbunat pe Zack.

Ceva încă nu e bine.

Continuam să am același sentiment ciudat în stomac pe care l-am avut de când Anto a intrat în organizație.

Am pus mâna pe clanță deschizând ușa. Anto era legat și pregătit pentru ceea ce urma. Doi criminali erau acolo, asigurându-se că nu pleacă nicăieri.
M-am uitat la el scârbit. Zâmbea pe sub mască.

— Aduceți-mi mâna dreaptă. ~ Oliver

Cei doi criminali au plecat după Hector.

M-am uitat la Anto. Câteva clipe de liniște totală au acaparat camera.
Am spart liniștea spunând :

— Fericit? M-ai demascat. Acum toți știu că Silver este Cel din Umbră, în același timp fiind Oliver Williams. Ești mândru că vei fi torturat? Ești împăcat acum că toată organizația îmi știe identitatea? Ești bucuros că mi-am încălcat jurământul identității? ~ Oliver

Anto nu a spus nimic.
Am continuat să vorbesc.

— De ce te-ai aliat de fapt cu Zack? Ți-a luat postura de șef. Ai fost dat la o parte de pe poziția de Șeful celor Albi. Te-a băgat în comă ca să ți-l ia pe Hector. Te-a făcut să pari slab și josnic în fața întregii tale organizații. Ai devenit șobolan printre ei. Respectul lor pentru tine era 0. ~ Oliver

Deși continua să tacă, un sentiment de regret se simțea pe sub zâmbetul din spatele măștii.

— Voiai doar să-l răzbuni pe Zack sau doar putere? Voiai criminali care să te asculte? Voiai respect? ~ Oliver

Zâmbetul începea să îi piară de pe față.

— Nu am fost suficient de înțelegător cu tine? Nu te-am respectat ? Te-am torturat vreodată pentru tot ce ai făcut? TU l-ai folosit pe Hector ca să ajungi la mine. TU mi-ai atacat organizația. TU ai complotat cu Zack. TU ai pus un cip de urmărire pe mine când credeai că sunt criminal negru. TU l-ai amenințat pe Hector doar ca să și-o tragă cu tine. ~ Oliver

S-a uitat într-o parte. Evita atât contactul vizual cât și uitatul în sine la mine.

— Zi-mi. Ce vrei de fapt?! Ce vrei ATÂT de tare încât ai făcut ce ai făcut?! ~ Oliver

S-a lăsat un moment de liniște.
Anto s-a uitat la mine

— Respect... ~ Anto
Șopti el extrem de încet.

— Nu te aud. ~ Oliver

— Respect... ~ Anto
Spuse el.

— Respect?! Asta vrei?! Fie! Vrei respect?! Ia de aici! ~ Oliver

Am înaintat doi pași către el unde l-am...

.
.
Va urma...
.
.