Naughty Babe♥️ Hia spune că sunt obraznic

Capitolul 2: Trezirea

Capitolul 2: Trezirea.

--Eu... sunt logodnica ta. Hia Yi... Nu-ți amintești de mine? Eu sunt,  Dearw.

Lui Phayak nu-i place deloc acest sentiment.

Era enervat de situație de parcă stătea într-o cameră pătrată fără ieșire. Totul era atât de frustrant, mai ales văzând ochii dezaprobatori , gura mică strânsă strâns și încercând să țină lacrimile să nu cadă... trebuie să fi plâns din cauza lui de multe ori deja.

--Dearw...

Nu a putut recunoaște persoana din fața lui, dar dacă a spus că este  Dearw, își amintește de acela, un băiețel de șapte ani, cu ochi mari și păr moale și cret, castaniu, dolofan. obrajii ca o păpuşă. E ca și cum fotografia lui  Dearw din memorie se va muta să se suprapună cu persoana din fața lui încetul cu încetul...

-- Dearw...  Dearw? Tacha?

--Bine, îți amintești de mine!

O siluetă subțire i-a sărit în îmbrățișare, făcându-l pe Phayak să înghețe. Umiditatea de pe umăr l-a făcut să nu poată face față, iar  Dearw era diferit de memoria lui. Două brațe ale unui frățior... Indiferent dacă avea șapte ani sau acum, Kon Dearw era doar un pic, mâna lui groasă s-a ridicat și l-a mângâiat ușor pe spate, apoi durerea de cap a crescut brusc până când și-a strâns maxilarul strâns. .

--Bine.. tocmai acum am apăsat butonul de apel. Bine, ai răbdare.

Omulețul era atât de enervat încât s-a mișcat să alerge spre uşă, dar Phayak a fost mai repede și și-a prins strâns mâna mică. Nu știa de ce nu voia să meargă, erau tot felul de lucruri la care dorea răspunsuri, dar starea lui actuală nu era permisă.

Chiar dacă era greu de mișcat, tot ce avea era suficient pentru a ține mâna acestei persoane.

--Nu pleca.

--Dar...

--Sunt bine.

Curând au intrat atât medicii, cât și asistentele. Phayak avea  dureri de cap și era obosit să încerce să răspundă cât de mult putea la întrebările doctorului, pentru ca acesta să analizeze corect ce era, pentru a-și reveni repede.

--Hia nu pare să-și amintească de mine... Dar și-a amintit.

--Capul lui Domnului Phayak a fost afectat și astfel pot apărea erori de memorie. Oricum, aș dori să verific mai întâi preliminariile. Domnul Phayak? Ce dată este astăzi?

Privirile întregii încăperi l-au făcut pe Phayak să simtă presiune, simțindu-se în același timp neputincios. Răspunsul lui a fost probabil opusul zilei de astăzi. Privirea lui Dearw se întunecă din nou încet.

--Probabil în 16, 16 septembrie 20XX.

Phayak nu voia să mintă chiar dacă răspunsul îl făcu pe tip să plângă din nou, o mână mică îi strânse strâns mâna... O greutate enormă apăsă pe umerii lui. Încă nu știa ce a uitat, îl durea capul când încerca să-și amintească.

--Îmi pare rău.

Tot ce putea face era să-l tragă pe Dearw care nu mai era același corp și să-l îmbrățișeze, cel puțin nu complet uitat. Își amintea încă de micuțul Dearw, și-a adus aminte de râsul lui, și-a amintit de ochii mari care îl priveau cu ochii miji.

--Domnule Phayak, îți amintești ceva despre tine? De exemplu, câți ani ar trebui să ai, ce fel de muncă faci.

--Încă nu pot să-mi dau seama, mă doare capul când mă gândesc la asta, dar cu siguranță îmi amintesc de logodnicul meu  Dearw... Dar  Dearw avea șapte ani, nu cel actual.