Hunters

Capitolul 10...

Emily pov.

Dimineata...nu m-am trezit chiar atat de bine.Capul ma durea ingrozitor,miroseam oribil si abia ce ma tineam pe picioare.Am coborat la parter unde Josh statea pe un folotiu.Mda,defapt adormise acolo.

Cum mi-am dat seama?Pai nu stiu,sa zicem ca avea ochii inchisi si se incrunta mereu,iar daca il strigam nici macar nu raspundea.Am incercat sa zgudui insa nici asta nu a mers asa ca a trebuit sa folosesc ceva mai convingator.

I-am aruncat in brate o valiza plina de carti si s-a trezit instantaneu.Ce efect au cartile astea asupra oamenilor!A fost o clipa surprins deoarce l-am cam luat intr-un moment neasteptat,dar imediat ce si-a relatat totul in minte si-a mai venit in fire.

-Vad ca te-ai trezit.Avand in vedere la cum ai adormit aseara... nu era de asteptat.

-Am deja o durere de ca infernala,nu o accentua.Plus ca nu imi aduc animte nimic de seara trecuta.Stiu doar ca am iesit in oras.

-Stai,deci...nu iti aduci aminte chiar nimic?Nici macar ca ai baut mai mult de 7 pahare de bautura?

-Ce?Nu-mi vine sa cred,eu n-am baut in viata mea.De ce m-ai lasat?Il intreb eu furioasa.

-Pai,nu prea eram de fata asa ca...

-Atunci cu cine le-am baut?

-Nu stiu cine era tipu',dar tre' sa recunosc ca ti-a facut o cinste destul de mare platind tot.

-Esti asa un nenorocit!Parca nu ma lasai singura,parca trebuia sa stai cu mine!Tip eu enervata din cap pana-n picioare.

-Uite,imi pare rau, ok?Dar n-am cu ce sa ma revansez...

-Ba...eu cred c-ar fi ceva!Poate un concert...ce se tinea azi...,continui eu strangandu-mi tare mainile una de cealalta si evitand contactul vizual.

Bun,acum cred ca oricine si-a dat seama ca am facut tot circul asta pentru a obtine ce vreau.Deoarece altfel nu ai cum sa obti ceva de la acest zgarcit(hihihi).Insa cand am spus ca nu imi amintesc nimic,chiar a fost adevarat.M-a surprins si pe mine faptul ca am baut mai mult de 7 pahare cu un necunoscut,dar am zis toate acele vorbe dulci pentru a merge la concertul trupei Voices(vai,ce diabolica sunt.Asa sa faceti si voi cand va doriti ceva, fetelor.Functioneaza!)

-Ai facut asta doar ca sa mergi la concert, nu?Ma intreaba el uitandu-se la mine imbufnat.

-Da,insa nu poti spune "nu" avand in vedere ca m-ai lasat sa beau alcool impreuna cu un stain.

-Multumeste-te ca nu te-am lasat acolo.Vorbind serios acum,nu iti aduci chiar nimic aminte?

-Nu,chiar nimic.Jur!Imi amintesc doar ca am iesit in oras si ceva cu o intelegre,dar nu sunt amintiri prea clare.

Josh pov.

De ce?Macar daca isi amintea as fi avut doua lucruri de care sa fiu fericit:

1.Mi-ar fi multumit ca am fost „eroul " ei in seara aia,plus ca am carat-o si in spate.

2.As fi avut de ce sa rad daca si-ar fi amintit ce dulcegarii mi-a spus atunci.

Dar nu!Ea nu isi aduce aminte niciodata nimic.

Si lasandu-ma prada implorarilor ei ,i-am zis:

-Bine,mergem.

-Yey,trebuie sa ne pregatim.Eu fac micul dejun, tu alege-ti niste haine!Imi zice si goneste spre bucatarie.

Am mers in camera mea si mi-am ales un tricou alb si o pereche de blugi gri cu care sa ma imbrac,iar cand am coborat, „micul dejun" al ui Emily era gata.

-Wow,chestia asta e extraordinara,de unde ai cumparat-o?O intreb eu gustand din mancarea extrem de buna.

-Eu am facut-o!Nu te mai mira asa,stiu sa gatesc cateva chestii.Cand esti la Hunters nimeni nu iti face de mancare asa ca trebuie sa te inveti singur.

-Hmm...sumbru.Dar tot cred ca ai cumparat-o.

-Nu am cumparat-o!Imi zice ea rastindu-se ,dar zambind.E destul de adorabila cand face chestia asta.

Adorabila?!Wow,fetele te schimba Josh,te schimba...,imi spun eu incercand sa stiu de ce am spus ce am spus.In timp ce o faceam, o vad pe Emily ca merge in camera ei.

-Tu nu iei micul dejun?O intreb intorcandu-ma cu fata in directia ei.

-Huh?Nu,mersi.Nu imi e foame.Merg sa ma pregates. Cand termini, du-te si tu.

-Ok,ok!Cicalitoare mai este.Dar asa am facut,m-am dus si m-am schimbar ,iar apoi ne-am intalnit la parter,din nou!

Wow ce am in fata?Arata cu totul altfel in haine obisnuite!Ma gandesc in timp ce incetineam coboratul scarilor.Mi-a facut semn ca intarziem asa ca m-am mai desmeticit si mi-am luat jacheta in timp ce ieseam pe usa.Norocul meu ca nu aveam mult de mers pana la locul unde se tinea concertul.

Emily.

Era asa de frumos,multa lume se stransese in fata unei scene unde aveau sa cante o trupa renumita in acest oras.E primul meu concert,pe bune vorbind.

Cand trupa a intrat in scena am ramas uluita.In spate erau maxim 3 cantareti la instrumente,iar restul 6 cantau numai din voce.Aratau asa...perfect.Erau ca niste oameni perfecti,iar daca ar fi sa cauti definitia omului perfect...ei ar fi aceia.

Atunci cand au inceput sa cante(si trebuie sa recunosc ca era o melodie spontana) parca nu aveau limite.Cantau ca niste sirene(si erau si baieti printre fete).Corzile lor vocale parca erau de neegalat si nu imi venea sa cred cat de mult isi puteau ridica vocea.Lumea deja incepea sa ramana incremenita sau poate doar mi se parea mie.

Josh pov.

Wow,ce trupa uluitoare.Canta ca nimeni alti,iar aspectul lor...publicul...pliantele...Mda,am dat de belea.

-Emily puneti castile in urechi!Ii zic eu lui Emily in mijlocul cantelcului.

-Ce,de ce?E super concertul.

-Crede-ma,nu-s o trupa adevarata,iar daca nu iti pui castile acum...o sa iti para rau.

-Bine ,bine.Spune ea punandu-si castile in urechi.

Norocul ei ca m-a ascultat.Poate ati ramas in ceata asa ca va voi explica:

E imposibil sa canti asa si sa arati si perfect pe deasupra.Un mit de prin zona care spunea ceva despre o civilizatie de sirene(care erau defapt oameni,nu aveau cozi),zicea ca isi foloseau glasurile pentru ai fermeca pe oameni.Nu mare lucru,doar ii hipnotizau cantand cateva cantecele si apoi ii sacrificau unui asa-zis „zeu",nu mare lucru, nu?Ba normal ca e mare lucru!Asa ca mi-am dat seama ca sunt ei de cum au inceput sa cante pentru ca maestrul meu m-a invatat destule cat sa imi dau seama de asta.Iar ca Emily,cat si eu,sa nu fim „vrajiti"..ne-am pus castile in urechi.Noroc ca Emily avea propriile ei casti cu ea. Ce tot spun?Ea mereu le are...si cand e imbracata de lupta,le pune in jacheta!