Hunters

Capitolul 3...

-Daca ma uit mai atent la tine,tu semeni cu cineva cunoscut,zic eu cu o fata ganditoare.Tu esti...ala de pe Panoul Mortilor!Ah,imi scapa numele...

-Josh,Josh Miller,zice el completandu-ma.

-Deci chiar ai facut parte din Hunters....Atunci...cum ai ajuns asa?Il intreb eu cu tristete in glas.

-Inainte sa apara noua generatie din Hunters,exista un alt comandant...

-Brandon!Zic eu repede.

-Da,Brandon....l-ai apucat?

-Cand eram mica...,zic eu plecandu-mi ochii si amintindu-mi de acele momente.

-Atunci inseamna ca ai participat si tu la...,zice el ,dar il intrerup repede.

-Nu,...eram prea mica,spun eu stiind exact la ce se referea.

-Atunci stii ce facea el.Ei bine,intr-o noapte l-am vazut intr-un moment ca acela si m-am dus repede sa le spun si celorlalti,dar garzile lui,alti tradatori ca el,m-au prins.Si ca sa ma reduca la tacere m-au dus la aceea prapastie in care ai cazut si tu...si m-au aruncat acolo,la Umbre.Spre norocul meu,eram cat de cat constient atunci cand m-a gasit fostul Regal si m-a luat sub aripa lui...ca atunci cand el va muri, eu sa fiu urmasul sau.Si cam asa sa intamplat totul.Cu alte cuvinte,cu totii m-ati denumit mort in lupta din cauza "lui" si nimeni nu a stiut defapt adevarul.Aveti mai multi tradatori decat credeam eu,care in ciuda codului si al juramantului depus atunci cand au intrat in Hunters,v-au tradat pe toti.

-Ei bine...acum Brandon e mort,dar ceilalti....nu stiu daca sunt vii.De asesemea,imi pare rau,dar ce legatura are asta cu mine?De ce mai adus aici?

-Inca nu te-ai prins?Ha,ha...sunteti mai grei de cap ca inainte.(Bun,pentru asta va plati!Scump!!)

-Iar tu esti mai nenorocit ca acum 5 minute,spun eu intorcandu-i insulta.

-Nu-i nimic,te vei revansa curand,imi zice el facandu-mi cu ochiul.Noapte buna,vise placute,Umbrele sa te manance!Zice el razand si indepartandu-se pana ce disparu in intuneric.

Deci avuse un trecut cutremurator incercand sa ii avertizeze pe ceilalti de faptele murdare ale comandantului Brandon,dar tot un idiot ramane.Oare ce vrea sa faca cu mine?Sa ma omoare,sa ma tortureze pana la moarte,sa ma faca sluga lui sau sa isi bata joc de mine in continuare?Totusi...a fost cam ciudat acel gest cu ochiul pe care mi la facut....e ca si cum ar fi.....Nu se poate!De ce ma gandesc la asta?!Doar nu vrea sa ma faca prietena lui!Nu,nu,nu...Nu se poate!In veci nu s-a putut si nici nu o sa se poata ca un Hunters sa se indragosteasca de o Umbra,e imposibil!Of...Doamne...de ce eu?Nu putea sa cada Ash in prapastie?Macar ne facea fericiti pe toti!Ar fi frumos ca acum,dintre toti,eu sa fiu singura care va fi scrisa pe panou in aceasta zi.Ar fi cam asa:Emily Aceman,soldat decedat in lupta cu un Regal,mod:cazuta in prapastie,cadavru:negasit.Condoleante!

Pff...de ar sti ei!Mai bine as adormi....nu poate fi asa de rau sa stai aici.Am trecut prin si mai rau.

*Vis*

-Emily,vreau sa iei asta si sa fugi cat de departe poti,imi spune o voce blanda,de barbat...atat de cunoscuta,insa acum pierduta pe veci.Nu iti face griji,noi vom fii bine.Fugi!Imi striga in timp ce totul in jur o lua razna,in timp ce erau flacari si cadavre prin jur si mii de lucruri inspaimantatoare.

Deodata fugeam prin padure,ascunzandu-ma de cineva....sau mai bine zis de ceva!Acum imi dau seama ce se intampla.Imi reamintesc acel moment cand parintii mei au murit in lupta cu animalele salbatice,acum 17 ani.Stiu ca era....o zi frumoasa,da!Dar apoi animalele au atacat satul si cei din Hunters aproape ca erau la pamant din cauza...lui!M-a urmarit in padure,mult timp.Era mare!Inspaimantator,aproape ca ma atinsese dar l-am lovit cu...un glont!Am tras cu pistolul pe care mi l-a dat tata,iar cand sau ivit zorile m-a gasit un om...si m-a dus in Hunters.Dar de ce imi amintesc asta acum?A trecut,a trecut,a trecut.