Hunters

Capitolul 15,la Greyli's

Emily pov.

Nu mai este chiar un joc.Acum totul s-a complicat.

Deja soarele coboara,este apusul.Inca mai este mult de mers.Sunt asa de extenuata, iar Josh inca nu si-a putut reveni complet.Sigur are un os rupt sau fracturat.Nici nu mai stiu in ce directie sa merg,parca am stat pe loc.Inca nu se vede ce ne astepta in satul din apropiere.Nu pot deslusi peisajul.Tot ceea ce pot vedea este ca suntem in plin camp,un camp parca infinit.

Sunt asa de extenuata,nu mai pot.Trebuie sa ne adapostim undeva peste noapte.Uitandu-ma prin jur observ un singur lucru ce mi-a salvat ziua:un adapost.Desi este practic doar un acoperis de lemn sprijinit de 4 butuci mari,unde se afla niste unelte...cred ca poate sa ne tina drept adapost.

L-am dus pe Josh acolo si l-am asezat usor pe putinele paie imprastiate care erau acolo.Sigur aici cineva isi aducea carul cu boi inainte.Asta inseamna ca trebuie sa se afle cineva prin apropiere.Am facut un tur rapid imprejur, dar nu am dat peste nimeni.Intre timp mai adunasem paie uscate care sa ne tina de cald.

M-am intors cat de repede am putut si am imprastiat paiele pe pamant,punand cateva dintre ele peste Josh care inca nu spunea nici un cuvant.Cred ca adormise,nici rana sa nu arata prea bine.Sa speram ca maine avem mai mult noroc.

***

Dimineata totul era...diferit.Ma uitam indeung la un tavan alb.Cum am ajuns aici?Nu mi-am putut raspunde singura la intrebare deoarece cineva a aparut deasupra capului meu.

-Scumpo,esti bine?Ma intreaba o femeie imbracata in haine de tara,parand a fi destul de blanda...desi avea peste 40 de ani.

-Huh?Ah,da...,spun eu in timp ce ma ridic si simt o durere de cap.Cum am ajuns aici?

-Sotul meu te-a gasit pe tine si prieteneul tau in timp ce era pe camp.Adapostul unde ati poposit era de fapt al sotului meu.S-a speriat cand va vazut cu rani si v-a adus pana aici.

-Scuzati-ne ca am napustit asa fara voie,dar trebuie sa ne gasim un adapost.Ca tot vorbind,unde este prietenul meu?Ma rastesc eu ingrijorata incercand sa ma dau jos din pat, dar fix in acel moment intra pe usa un barbat de cel putin 45 de ani.

-Oh,te-ai trezit draguta!Esti bine?Am fost speriat cand v-am gasit!Spune el si se apropie de sotia sa sarutand-o pe obrajii-i fragezi.

-Da,sunt bine.Multumim ca ne-ati adus aici.Va ramanem recunoscatori.Dar unde este prietenul meu?

-Ah,baiatul...El era mai ranit ca tine.L-am chemat pe medicul din sat sa il consulte si se pare ca are piciorul rupt.Dar nu iti face griji,se va face bine.Ii trebuie doar odihna.Are piciorul bandajat bine.

-P-pot sa il vad,va rog?Intreb eu politicoasa si ma ridic din pat.Desi imediat ce am facut-o acei oameni au si facut ochii mari.

-Oh Doamne,spune femeia ingrijorata.

-S-a intamplat ceva?Intreb eu confuza.

-Armura ta,se mira barbatul.Esti Hunter?

-Am fost...Eu si prietenul meu am fost condamnati si am incercat sa scapam,pentru ca nu am facut nimic rau.Defapt, este oarecum vina lui ca am parasit Hunters.Dar asta nu mai conteaza acum,suntem parteneri in asta.De aceea am sarit din trenul ce ne ducea la judecata si ne-am adapostit in camp.

-Deci voi sunteti!Exclama barbatul.

-Mi s-a parut mie ca va recunosc de undeva!Spune femeia.Dar nu iti face griji draga.Daca ne crezi,tot satul acesta mic va da dreptate.Deci nu aveti de ce va teme,nimeni nu o sa va turne.

-Serios?!Huh,...eram putin ingrijorata.Abia astept sa ii spun asta lui Josh,putem merge la el?

-Sigur,haide,el este jos,la parter.Vino draguta!

Am coborat scarile de lemn care duceau la parter.Casa era atat de frumoasa.Era plina de culoare de parca iti spunea singura „Bun venit!".Parterul reprezenta un salon frumos mobilat in mijlocul caruia se afla o canapea langa o masuta de lemn mica.In stranga se afla bucataria,iar in dreapta, camera unde se luau cele 3 mese zilnice.Pe canapeaua din salon,statea intins Josh,care era inca adormit.Ce-i drept dupa asa o lupta cu soarta,cred si eu ca este obosit.Cand se va trezi abia astept sa ii spun totul!

***

Era seara asa ca am ajutat-o pe doamna Greyli(Helena) sa pregateasca cina.In timp ce aranjam farfuriile si tacamurile am auzit un zgomot apasator venind din salon.Un singur cuvant a trebuit sa imi trasneasca in minte ca sa o iau la fuga spre salon plina de emotie si in acelasi timp de putina teama.

Josh...