Hunters

Capitolul 14,Sfarsitul(Part II)

Bun,am postat si acest capitol.Daca gasiti greseli de ortografie va rog sa le scuzati.Stiu ca nu sunt as la Romana.Lectura placuta,sper sa va placa!<3

Emily pov.

Am deschis singurul geam care nu era blocat si m-am uitat indelung dupa Josh.Dar nu se vedea nici urma de el.

Unde esti si ce tot faci?Nu mai e mult pana la mila de 50.

Josh pov.

Sunt contra timp.Da Doamne ca Emily sa isi fi rezolvat deja supraveghetorul ca sa nu mai zabovim.Cei drept am avut o lupta destul de crunta cu supraveghetorul meu,avand in vedere ca m-am ranit destul de rau(brat ranit,obraz vanat).Norocul meu ca am reusit in final sa il pun la pamant.Iar acum sa vedem cum functioneaza asta.

Ma indrept spre usa din ultimul vagon(hehe...ce norocos sunt ca am picat aici).

-Ce naiba?!Lacat?De unde stiau?!Firar a-i naibii!Da' unde sa gasesc eu acum cheile?

Deodata ma uit satisfacator la supraveghetorul lesinat si ma duc sa il controlez dupa chei.Macar daca era o fata...*ofteaza*, imi spun eu destul de dezamagit,dar imi revin imediat ce gasesc cheile mult dorite cu care am resuit sa deschid usa din spatele vagonului.

Ei bine... atunci cand am deschis-o am fost la un pas sa fiu zburat de vant in sus,dar norocul meu ca ma tineam de usa.Mi-a fost destul de greu sa urc deasupra trenului,dar eh,ce sa ii faci?Si cea mai rea parte este ca era tren care functiona cu carbuni asa ca am fost nevoit sa suport tot acel fum ce ieseam pe cos si era batut de vant in directia mea.

Cand m-am uitat mai atent am observat ca erau 3 vagonane si locomotiva.Inseamna ca vagonul din mijloc a fost pus ca sa ne desparta fonic.Inteligent..dar nu destul(Zise un „genius"=]]).Din cativa pasi si 2 sarituri spontane am ajuns deasupra vagonului lui Emily si am mers in dreptul geamului deschis.Ea deja iesise jumatate in afara vagonului asa ca tot ce a trebui sa fac a fost sa o trag sus.Ceea ce a fost cam greu avand in vedere ca (si am repetat de atatea ori) nu este asa de usoara.

Emily pov.

Eram in vagon cand am auzit deodata un sunet venind de deasupra.Am stiu imediat ca acesta este semnalul meu de a iesi.Insa cand am iesit cu jumate din corpul meu in afara vagonul era cat pe ce sa fiu spintecata de catre un stalp metalic.

WTF?!Ce naiba?!Stalp tampit!Nu puteai si tu sa iti gasesti alta localie?!
Wow Em,sper ca nu te astepti sa iti mai si raspunda stalpul.Pentru asta meritam o palma peste fata.

Mila de 50 se apropia din ce in ce mai repede iar eu inca nu urcasem.Josh se straduia sa ma ridice desi lupta impotriva a 2 forte:1.Geutatea mea si 2.Vantul.E adevarat ca forta vantului era asa de puternica incat ma putea zbura si pe mine cat-colo.Josh se chinuia sa ma ridice in timp ce eu ma chinuiam sa ies cat mai repede pe geam.Stateam lipita de vagon de frica sa nu fiu spintecata in doua de alte stalpuri nenorocite care apar ca prin minune, parca rasarind ca ghioceii.

In final,straduindu-ne amandoi in acelasi timp, am resuit sa urc si eu deasupra.Wow,acum nu mai parea atat de simplu pe cat gandisem.Eram amandoi prabusiti deasupra vagonului lasandu-ne expusi schimbarii bruste a vremii.

-Intram in toamna,trebuie sa sarim repede!Zic eu ingrijorata.

-Trebuie sa asteptam ca trenul sa incetineasca!Riposta Josh.

Adevarat,uitandu-ma in jos,la rotile trenului,acestea se miscau cu o viteza incredibila.Daca se misca si mai repede, trenul deraia cu siguranta de pe sine.Eram atat de absorbita de gandurile mele incat era cat pe ce sa mi se taie capul de un alt stalp cu panou publicitar daca nu eram trasa de Josh la timp.

-Haide,trebuie sa ne pregatim!Imi spune el.

Ne-am apropiat de margine,ne tineam strans de maini ca sa nu fim luati de vant,iar cand trenul a inceput sa incetineasca...am sarit.Pentru un moment parea atat de bine daca stai sa iti imaginezi 2 nebuni ce sar pentru a se salva fiind contraatacati de forta aerului si viteza unui tren aflat in miscare.Insa impactul cu solul nu a fost prea reusit.Am reusit sa ma rostogolesc mult si bine pana ce am ajuns intr-un sant.Nu a mai parut asa de perfect dupa aceea,mai ales zgarieturile si durerea provocata de impact in anumite zone ale corpului.

Am indurat totul si m-am apropiat de Josh care era mai departe decat mine.Dar el era inca la pamant.Suferea.Ceva se intamplase.Am observat rapid rana de la picior care se agravase.Pierdea mult sange.I-am rupt o fasie din tricou si i-am legat-o strans in zona ranii pentru a opri hemoragia.Se vede ca suferea ingrozitor.De asemenea am observat si alte rani pe fata,defapt pe intregul corp.

Nu se putea misca prea bine,dar trebuia sa fugim repede pana sa nu isi dea seama cineva.In departare se vedea fum,sa fie oare case?Un sat?Dar e prea mult de mers ,iar Josh nu ar face fata.Dar nu mai pot sta pe ganduri,sunt prea presata ,atat de timp cat si de frica de a fi prinsi iar.I-am pus bratul in jurul gatului meu si l-am ridicat,in timp ce se sprijinea de mine.Era greu,iar noi trebuia sa parcurgem kilometri intregi.

Stiu ca nu voi reusi,dar trebuie sa incercam.Macar sa fim gasitit de cineva care nu stie despre noi,de cineva care nu ne va denunta.

-Trebuie sa ne mentinem speranta!